Intre Casa Dansanta si Teatrul National – Praga in Amurgul Auriu de Toamna

TIPĂREȘTE

“Intre”. Intre zi si noapte, intre Podul Jirasek si Podul Legiunii, intre Casa Dansanta si Teatrul National. Un interval fascinant de lumina, arhitectura si atmosfera, de care poate unii turisti nu stiu ca exista. Si ce zi mai buna sa aleg decat azi, cand au fost aproape 20 de grade in timpul zilei si toamna de aur se imbina cu vara indiana ca in melodia lui Joe Dassin?

Incep cu Casa Dansanta. Desi nu este un obiectiv turistic per se, este o cladire speciala. Construita langa un teren apartinand familiei mult regretatului presedinte Vaclav Havel, Casa Dansanta (Ginger & Fred) a beneficiat de protectia acestuia si de fonduri aproape nelimitate din partea Bancii Nationale Nederlanden. Si de doi arhitecti de geniu. Rezultatul straluceste in plin amurg, cand The Twilight Zone se lasa peste Praga.

La dreapta, Sala de Expozitie Manes, cladire functionala, capata un surplus de fler datorita turnului de apa din secolul al XV-lea. Intre vechi si modern, un ansamblu gratios in plus in drumul spre … Palatul Zofin!

Galbena ca un Kremeschnitten, maiestuoasa ca Regina Sofia, mama Imparatului Franz Josef, dupa care si-a luat si numele, cladirea Palatului Zofin se infatiseaza ziua in toata masivitatea sa neo-renascentista. Pe lumina, in parcul insulei Slavone (Slovansky Ostrov) pe care se gaseste rasuna glasuri cristaline de copii, si parintii cu dare de mana iau masa la restaurantul elegant aflat in prelungirea cladirii. Seara insa palatul prinde viata. Concerte, baluri si evenimente elegante fac sa rasuna peretii vechi de 150 de ani. In seara aceasta nu-i concert, si iluminatul discret te face sa te uiti dupa vreo Cenusareasa care-si cauta condurul ratacit. Valtava se valureste iar in fata, pe malul celalalt, se vede un alt turn de apa, intunecat si mut. In dreapta, pe Insula Arcasului de sub Podul Legiunii, restaurantul Ostroff licareste misterios. Dar impactul maxim este in fata. De jos de pe Insula Slavona, arcurile Podului Carol, luminate pe interior, se vad printre arcurile Podului Legiunii. Si cum s-au oprit si niste tramvaie … totul este de un efect incredibil.

Am ajuns in fine la Teatrul National, care se fuduleste cu fatada sa proaspat restaurata. Mult iubit de cehi si mare ghinionist, Teatrul National a fost construit incepand cu anul 1844 cu intermitente si ocazional cu concerte, si a fost terminat - un fel de-a spune - dupa 1983. Timp in care a suferit un incendiu devastator si multe ciondaneli, arhitecti schimbati si alte catastrofe mai mari si mai mici. Dar azi nu se vede decat o fatada neo-renascentista magnific restaurata. Cele mai frumoase sunt cupolele de la etaj, dar pentru a le fotografia de aproape trebuie sa ai bilet, si eu nu am. Asa ca fotografiez cupolele de la mezanin si ce se poate fotografia de pe trotuar. Ma tem ca nici un aparat de fotografiat nu poate cuprinde splendoarea fatadei dar … fac si ele ce pot.

Mai pozez Cafeneaua Slavia de vis-a-vis si o iau din loc, grabita sa ajung acasa. Inca o poza a unei cladiri fosta agentie de asigurari, a carei firma sa reaminteasca, daca mai e cazul, unde au fost facute aceste poze. Si apoi la cina, desi cavalerul meu a inlemnit intre timp – uitati-va in ce hal l-am gasit! O seara frumoasa tuturor.

---

VIZUALIZĂRI: 2908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI