Weekend reușit la Plevna

TIPĂREȘTE

În weekendul trecut am dat o fugă până la Plevna. Nuuu, nu ca să mă bat cu turcii … Nu, doar în plimbare. :))

Prin martie, stând de vorbă cu niște prieteni, ne-a venit ideea să facem împreună o plimbare prin împrejurimi. Care împrejurimi? Păi, privind harta, trasăm un cerc cu raza de aproximativ 200 km și centrul în localitatea de domiciliu, Pitești și vedem ce e în interiorul cercului. Inițial nu ne-am prea uitat spre sud, că nu păreau prea interesante destinații precum Alexandria, Roșiori de Vede, Caracal, Corabia sau Turnu Măgurele … dar, la un moment dat privirea mi-a alunecat dincolo de Dunăre, spre orașul Plevna și dintr-o dată mi-am amintit de review-ul lui Nasshu despre Panorama Plevna. Citind atunci review-ul îmi propusesem să vizitez și eu Panorama, pentru că a început să-mi placă acest tip de obiectiv. Văzusem până acum patru astfel de panorame, trei în Rusia (cea de la Borodino, cea de la Volgograd și cea de la Sevastopol) și pe cea de la Istanbul, așa că decizia a fost ușor de luat. Ne-am uitat pe calendar și am decis: week-end-ul de la mijlocul lunii mai era cum nu se poate mai potrivit. Am căutat cazare pe booking.com, am găsit o ofertă convenabilă la hotelul Miraj, am făcut rezervarea și am început să numărăm zilele până la plecare. E drept că, între timp am dat o fugă și până în Calabria, dar printre picături am căutat și informații despre ce se mai poate vizita în Plevna și despre cum se ajunge acolo.

Evident, cum distanța în linie dreaptă între Pitești și Plevna este sub 200 km și cum nici Piteștiul și nici Plevna nu au aeroport (de fapt, Plevna are aeroport, dar este militar), mijlocul de transport ales a fost mașina personală. Așa că, în dimineața zilei de 13 mai, iată-ne pornind vitejește spre sud, împreună cu prietenii noștri. Până la Roșiori de Vede am parcurs 100 km, iar apoi, până la Turnu Măgurele, la terminalul bacului, încă 50. Ajunși la terminal, am trecut într-un timp record pe la controlul de frontieră, dar am așteptat apoi o jumătate de oră să vină cineva să plătim bacul. Oricum am fi așteptat, pentru că acesta era pe malul celălalt … :))

Prețul plătit este de 11 € pentru autoturism, plus câte 1,5 € pentru fiecare persoană din acesta. Am plătit cash în lei suma de 77,28 lei, echivalentul sumei de 17 €. Eu prefer să fac în orice împrejurare plăți cu cardul, dar de data asta, deși pe saitul firmei de feribot se spune că se poate plăti cu cardul, casierul a făcut tot posibilul să mă descurajeze, spunându-mi că acest lucru durează mai mult, pentru că trebuie emisă factură și alte astfel de bullshit-uri (scuzați-mi expresia, dar oricum asta e mai puțin dură decât cea în română pe care aș fi folosit-o).

După încă o repriză de așteptare pentru ca bacul să ajungă pe malul românesc, a început îmbarcarea. Au avut prioritate cele trei camioane TIR, după care am urcat și noi. Unul din camioane, de la Târgoviște, la urcare, din cauză că cei doi bulgari care ar fi trebuit să aranjeze calele nu au făcut acest lucru bine, a atins solul cu bara din spate și aceasta s-a îndoit. Șoferul s-a supărat și, în timpul traversării, s-a dus la căpitan și i-a cerut să-l despăgubească. Spre surprinderea mea, acesta i-a dat 100 € pentru reparație.

În vreo 10 minute am ajuns pe malul bulgăresc, unde am mers direct la ghișeul pentru achiziționarea celebrei vinetka. Cât costă? l-am întrebat pe cel de la ghișeu. Zece euro îmi răspunde el. Văzându-mi mirarea și privirea îndreptată spre tabelul scris în bulgărește cu prețurile, mi-a dat chitanța și restul de 2 € la bancnota de 10 € pe care i-o dădusem.

Cu această ocazie, am aflat că de la data ultimei mele vizite în Bulgaria, prețul vinietei bulgărești a crescut de la 5 la 8 €, sau, mai exact, de la 10, la 15 leva.

Nici nu apucasem să pun chitanța în buzunar, că și vine altul la mine și-mi spune că mai trebuie să plătesc 3 €, taxă de terminal. Dacă la vinietă măcar am primit chitanță, la această „taxă de terminal” nu am primit nimic, drept pentru care am trecut suma la „taxe de fraier”. În sfârșit, treacă de la mine!

Dar am hotărât că nu voi mai trece niciodată cu bacul pe aici. Asta nu numai pentru că aici sunt niște bulgăroi cu ceafa groasă, care te fură pe față, dar și pentru că oricum, dacă aș fi trecut pe podul de la Giurgiu, în ciuda drumului mai lung, aș fi ieșit în câștig și financiar și ca timp, față de trecerea cu bacul pe la Turnu Măgurele.

În sfârșit, am rezolvat problemele financiare și, trecând pe lângă Nicopole (Nikopol, în bulgărește), ne-am îndreptat spre Plevna. Nici nu apucăm să facem decât vreo 20 km și ne oprește un echipaj de poliție. Cei doi Garcea bulgari, doar că nu-și frecau mâinile de bucurie. Șeful mi-a cerut actele și m-a întrebat de vinietă, deși ea se vedea lipită pe parbriz. Vorbind românește perfect, mă întreabă unde mergem. Când i-am spus că mergem pentru trei zile la Plevna, și-a schimbat atitudinea la 180 de grade, mi-a dat actele, mi-a spus că pot pleca și a oprit o altă mașină. Colegul lui nu a înțeles și tot zicea ceva, în bulgărește despre vinietă. Văzând că dau să plec, l-a întrebat ceva pe celălalt, dar s-a dezumflat când acesta i-a strigat altceva și ne-a lăsat să plecăm. Alte „aventuri” nu am mai avut și am ajuns cu bine la hotel.

La revenirea în țară am ales traseul prin Biala, Ruse, Giurgiu, Ghimpați, autostrada A1 (intrare la Vânătorii Mici) și sosire în Pitești. Am parcurs 465 km, cu un consum mediu de aproximativ 5,8 l la 100 km, cu relativ noul meu Sandero (din octombrie anul trecut) cu motor de 1200 cmc, cu care am parcurs până acum în total vreo 3000 km.

Deși mă informasem și știam cam ce e de văzut în Plevna, orașul în sine m-a surprins într-un mod foarte plăcut, pentru că este un oraș „verde”, cu foarte multe parcuri și multă vegetație. În prezent are aproape 110 000 de locuitori, după ce la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90, depășise 130 000 de locuitori.

Centrul orașului este străbătut de strada pietonală „Vasil Levski”, lungă de aproape 1 km și orientată aproximativ pe direcția nord-sud. Hotelul Miraj, la care am stat, este situat pe această stradă, cam la o treime de capătul nordic al acesteia. După aspect, strada e amenajată astfel dinainte de ’89 și este mărginită de case vechi, în majoritate recondiționate recent, cu nu mai mult de două etaje.

Dincolo de capătul nordic al străzii „Vasil Levski”, la vreo 200 m, se află unul din cele două mall-uri ale orașului:

1. Panorama Mall: Piața „Ivan Mendilikov”, nr. 1; GPS: 43.419646, 24.614092

Ceva mai aproape, se găsește hipermarketul

2. Billa, împreună cu Mr. Bricolage: strada Asen Halacev nr. 2 ; GPS: 43.417644, 24.613253

În spatele acestora se află și alte magazine, un bazar și o piață acoperită. Dincolo de Panorama Mall și parcul din fața acestuia, se găsesc gara și autogara orașului.

Mergând pe strada „Vasil Levski” spre capătul sudic, la un moment dat, pe partea stângă, dăm de piața „Stefan Stambolov”. Chiar pe colț, într-o clădire stil vienez, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, se află

3. Teatrul dramatic „Ivan Radoev”, GPS: 43.412451, 24.615785

Piața este dominată de un turn, de fapt o clopotniță, cam stingheră, pe care este montată o placă ce dă câteva informații (în bulgară) despre cel ce a dat numele pieței: Stefan Nikolov Stambolov. Dincolo de clopotniță, oarecum ascunsă, pentru că este pe jumătate sub nivelul solului, se află

4. biserica Sf. Nicolae, GPS: 43.412894, 24.616421

Între această biserică și teatru este o intrare laterală (intrarea principală este din strada „Vasil Levski”) în

5. parcul-muzeu „Eliberarea Plevnei”, GPS: 43.411851, 24.616142

Parcul este foarte frumos, cu copaci seculari și cu câteva elemente legate de eliberarea Plevnei. Elementul principal este casa-muzeu „țarul eliberator Alexandru al II-lea“. În casa în care este organizat muzeul, la 11 decembrie 1877, țarul Alexandru al II-lea, împreună cu principele Carol I, marele duce Nicolai Nicolaevici și înalți ofițeri ai armatelor rusă și română s-a întâlnit cu comandantul trupelor turcești de la Plevna, Osman Pașa, căzut prizonier. După război, casa a fost folosită ca reședință a primului guvernator militar al Plevnei, generalul rus Skobelev. Casa-muzeu este parte a Muzeului regional militaro-istoric Pleven, dar din păcate nu am putut-o vizita, pentru că este închisă sâmbăta și duminica.

În fața casei se află patru busturi: în mijloc, cel al țarului Alexandru al II-lea, flancat de cel al marelui duce Nicolai Nicolaevici și al generalului Mikhail Skobelev. Alături este bustul generalului Eduard Totleben, șeful geniștilor și asistentul personal al marelui duce Nicolai Nicolaevici.

În spatele casei-muzeu (adică în plan secund, așa cum se cuvine pentru cei de rangul al doilea :P ), se află și busturile generalului Mihail Cristodulo Cerchez și căpitanului Valter Mărăcineanu.

De o parte și de alta a casei-muzeu și un pic în fața acesteia, se găsesc două movile pe care sunt expuse tunuri și proiectile de la 1877.

Ca un element interesant, aș adăuga faptul că gardul parcului este realizat din țevi de tunuri, proiectile, baionete și alte părți de arme.

Continuând plimbarea pe strada „Vasil Levski”, spre sud, după încă vreo 200 m se ajunge în

6. Piața Libertății (Svobodata)

Primul lucru pe care ne cade privirea este obeliscul montat pe un piedestal pe care altădată se afla un monument dedicat armatei sovietice. Ce reprezintă acest obelisc nu am deslușit, pentru că, deși la baza lui sunt patru basoreliefuri, doar pe unul scrie ceva, în bulgară, aproape imposibil de deslușit. Pe un altul este o cruce, peste o sabie și deasupra un pistol model vechi.

La stânga obeliscului se găsește Central Mall Pleven, în care este un supermarket Billa, un cinematograf și, bineînțeles, multe magazine.

Continuând plimbarea, pașii ne poartă pe o alee cu fântâni arteziene ca niște păpădii, pe partea dreaptă fiind amenajate o succesiune de cascade, care la data vizitei noastre erau lipsite de apă.

În schimb, la capătul aleii, ne-a întâmpinat o splendoare de fântână arteziană, care seara este luminată multicolor.

De aici începe o a doua piață, Piața Renașterii (Vazrajdane). În stânga se află sediul Administrației Regionale și Primăria orașului și de partea opusă,

7. Capela Mausoleu Sf. Gheorghe Victorios

Este o construcție în stil neo-bizantin, de la începutul secolului al XX-lea, dedicată soldaților ruși și români care au căzut pentru eliberarea Bulgariei în timpul asediului Plevnei, în 1877 și ale căror oseminte sunt depuse aici.

Din păcate, de fiecare dată când am trecut pe acolo, am găsit-o închisă și nici nu era afișat un orar, așa că ne-am mulțumit să o admirăm le exterior.

Mergând mai departe, se intră într-un alt parc,

8. Gradska Gradina, adică, în traducere liberă, Grădina orășenească

Acesta este un parc destul de mare, cu copaci bătrâni, cu un chioșc pentru fanfară și cu câteva statui: Monumentul soldaților ruși și Monumentul soldaților bulgari, căzuți în războiul sârbo-bulgar.

La capătul sudic al parcului, peste stradă, se găsește

9. Muzeul regional de istorie

Ajunși în fața muzeului, am făcut cale întoarsă, pentru că era trecut de ora 18 (ora închiderii muzeului), grăbiți să revenim în Piața Renașterii, unde începuse un concert de muzică și dansuri populare, concert ce a continuat și în seara următoare.

A doua zi, dimineața, am constatat cu mare părere de rău că în noaptea precedentă muzeul fusese deschis gratuit până la ora 01:00, pentru că era Noaptea europeană a muzeelor. Programul obișnuit al muzeului este 09:30 – 12:00; 12:30 – 18:00, închis duminica.

În afara parcurilor din oraș, în apropierea acestuia se mai găsesc câteva zone frumoase care merită din plin atenția vizitatorului.

Primul parc ce trebuie amintit, cel pentru care de fapt venisem, este

1. Parcul Skobelev

Aici se ajunge foarte simplu: de la Muzeul regional de istorie se traversează intersecția spre vest și se ajunge în fața Galeriei de artă „Ilia Beșcov. De aici începe o alee în trepte, lungă de vreo 200 m, care ajunge pe un platou, unde se înalță monumentul „Maika Bulgaria” (Mama Bulgaria). Inaugurat în 1978, monumentul de 27 m înălțime reprezintă o femeie care rupe lanțurile robiei, în fața copacului secular.

Din spatele monumentului începe parcul Skobelev, amenajat pe dealul unde se aflau masate trupele turcești și unde s-au purtat crâncenele lupte de la Plevna. Chiar la intrare, întâlnim bustul lui Skobelev, după care se mai găsesc tunuri și plăci comemorative, dedicate unităților militare care au luptat aici și o placă ce ne aduce la cunoștință că acolo s-a aflat reduta Isa-Aga, cucerită într-un atac condus chiar de Skobelev în septembrie 1877, dar pierdută imediat în noaptea următoare. Mai departe, întâlnim o movilă care este de fapt un osuar comun, cu osemintele soldaților ruși, români și turci, căzuți în luptele de aici. De aici, pornește o alee ce urcă ușor spre obiectivul principal al parcului:

2. Panorama Plevenska Epopeia (Panorama Epopeea Plevenului)

Panorama Pleven, construită în 11 luni și inaugurată la 10 decembrie 1977 este un muzeu a cărui principală parte este pictura circulară cu un diametru de 40 m, ce descrie cea de-a treia bătălie de la Plevna. Pe lângă aceasta, muzeul mai prezintă și o dioramă, ce descrie bătălia finală, cu încercarea trupelor otomane de a străpunge blocada și înfrângerea acestora.

Nu am să intru în alte detalii, pentru că acestea pot fi găsite în descrierea foarte exactă a lui Nasshu, din review-ul de care aminteam la început.

Trebuie însă să mai amintesc faptul că aici se poate ajunge și cu mașina, existând și un spațiu de parcare: coordonate GPS: 43.399244, 24.611390. De asemenea, precizez că Panorama poate fi vizitată în orice zi, inclusiv lunea, după orarul indicat în același review.

Cel de-al doilea parc, de data asta unul în special de agrement (dar nu numai) este

3. Parcul Kailîka, sau în transliterația engleză, Kaylaka, uneori scris și Kayluka

Acesta este un parc mult mai mare decât parcul Skobelev, situat într-o zonă carstică, arie protejată, cu o suprafață de peste 10 km², la sudul orașului Pleven, pe valea râului Tucenița.

Se poate ajunge aici chiar pe jos (mai ales dacă vă mulțumiți cu partea nordică, dar dacă vreți să îl vedeți în întregime, deși nu e imposibil de parcurs pe jos, e de preferat să mergeți cu mașina, sau bicicleta.

Cam după 1 km de la intrarea în parc, se găsește o parcare mare (GPS: 43.385032, 24.625592), lângă care, peste drum, este partea cea mai animată a parcului. Aici se află un lac, pe care puteți să vă plimbați cu hidrobicicleta și pe malul căruia găsim și „Ceasovinkova Kula” (Turnul cu ceas), cu aspect de far maritim. În apropiere se găsesc un teatru de vară și o grădină zoologică și, bineînțeles, câteva restaurante și terase, terenuri de tenis, precum și locuri de joacă pentru copii.

Pe aceeași parte cu parcarea veți întâlni niște scări de piatră, care vă conduc spre cetatea Storgozia; de fapt aici veți găsi doar ruinele unei cetăți romane (cel mai bine s-au păstrat ruinele bazilicii), distruse de invazia slavilor, dar oricum merită să urcați, măcar pentru formidabila priveliște pe care o puteți avea asupra parcului.

Mergând mai departe spre sud, se întâlnesc câteva hoteluri și restaurante plasate mai discret și chiar un turn de parașutism, iar în extrema sudică, două lacuri de acumulare despărțite de un dig (digul Totleben). Pe latura nordică a primului lac, pe la mijlocul acestuia, se ajunge la

4. Muzeul vinului

Zona din jurul Plevnei este o zonă viticolă (la Plevna se găsește, de altfel și Institutul Național de Viticultură și Enologie), așa că, dacă vă plac vinurile, nu ezitați să cumpărați unul local. Și unde altundeva puteți face mai bine acest lucru, decât la Muzeul vinului? Acesta este un mic muzeu privat, deținut de un om de afaceri din domeniul vinului și este amplasat într-o peșteră de la malul lacului. O descriere a muzeului puteți citi pe wikipedia , iar localizarea GPS este: 43.357206, 24.635450. Muzeul în sine nu prea merită efortul de a-l vizita (intrarea 6 leva), dar puteți cumpăra vinuri bune, din toate regiunile viticole ale Bulgariei.

În jurul Plevnei mai sunt și alte locuri interesante de vizitat, unele dintre ele legate de istoria României. Cel mai important este

1. Mausoleul român, expoziția muzeală și parcul memorial

Complexul se găsește în localitatea Grivița, situată la mai puțin de 10 km de Plevna, spre est: Maior Șonțu 31, Grivița, GPS: 43.414056, 24.694398

Mausoleul propriu-zis (în care este și o criptă-osuar) este într-o stare bună, chiar am întâlnit două îngrijitoare care măturau pe lângă micul muzeu dar, din păcate, fiind luni, totul era închis.

Un alt obiectiv din aceeași categorie este

2. Casa-muzeu „Majestatea Sa Regală Carol I”

Acest mic muzeu este organizat în casa din localitatea Pordim (GPS: 43.376830, 24.847781), în care se afla Cartierul general al trupelor românești și în care a locuit principele Carol I în perioada luptelor de la Grivița și Plevna. Vizita e gratuită (ca și la Mausoleul din Grivița), programul fiind 8:30 – 12:00; 13:30 – 17:00. Tot la Pordim se află și

3. Casa-muzeu „Marele Duce Nicolai Nicolaevici”
4. Canionul Cernelka

Noi nu am mai ajuns aici, dar dacă aveți timp, pentru informare, o descriere a acestui frumos loc găsiți aici, unde puteți vedea și câteva fotografii. Defileul este în localitatea Gortalovo, la mai puțin de 20 km sud de Plevna. GPS: 43.323658, 24.550636

Pentru cei mai mulți dintre români, Plevna are o conotație aparte, cu o semnificație istorică precisă. Puțini dintre noi știu însă că Plevna poate constitui o destinație turistică de primă mână, în imediata apropiere a noastră.

Asta pentru că orașul este foarte frumos și primitor, o adevărată oază de verdeață, dar și pentru că aici se găsesc numeroase obiective istorice de vizitat, legate de istoria țării noastre.

Așa că sper că review-ul meu să reprezinte o caldă invitație pentru a merge acolo: este o destinație de weekend, un citybreak ideal, mai ales pentru bucureșteni și cei din zonele alăturate. Dar și cei care locuiesc mai departe pot vizita orașul, de exemplu, se poate face un popas de o zi, în drumul spre Grecia, traseul de la Giurgiu spre Sofia trecând pe aici.

Deci, călătorie plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 8970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI