Paralia Katerini – dincolo de taramul zeilor

TIPĂREȘTE

Paralia Katerini (in traducere “plaja Katerini”) este o mica statiune turistica pe tarmul Marii Egee, edificata nu cu multi ani in urma, in prelungirea plajei orasului Katerini, de care o despart doar 7 km. Pe timpul verii este o mult apreciata destinatie de vacanta, in special pentru turistii sositi din tarile est-europene fost comuniste.

Fiind o asezare fara pretentii istorice si rezonante mitologice, fara obiective turistice de sine statatoare, este lesne de inteles ca pachetele turistice propun celor interesati doar sejururi de trei pana la mai multe zile, in care iti poti petrece timpul cu prietenii sau cu familia, facand plaja, baie in apa marii, cumparaturi sau, de ce nu, chefuri in stil grecesc.

In ce ma priveste, pot spune ca am ajuns aici nu ca beneficiara a unui sejur estival, ci ca parte finala a unui periplu mai lung prin Grecia.

Era inceputul lui octombrie 2008, perioada in care litoralul romanesc era probabil pustiu si facea pregatiri pentru conservarea de peste iarna. La Paralia Katerini era inca vara, ziua se facea plaja dupa placul inimii, iar seara stradutele statiunii se animau ca in plin sezon, intr-o atmosfera cosmopolita populandu-se vremelnic magazinele si bazarurile, terasele restaurantelor si ale tavernelor, toate coplesindu-te cu bogatia si varietatea ofertelor pentru toate gusturile si mai ales, pentru toate buzunarele: suveniruri mai banale sau mai rafinate; blanuri si articole de pielarie clasice sau excentrice; confectii si incaltaminte pentru toate sezoanele; bijuterii sofisticate din aur si platina, dar si imitatii, goblenzuri sau artizanale; bauturi fine din productie autohtona si din import; parfumuri si cosmetice “made in UE”…

Nu poate fi trecuta cu vederea stradania grecilor de a satisface, mai mult sau mai putin, toate pretentiile asteptatilor turisti. Asa se face ca pe o suprafata nu mai mare de 3-4 kmp, infrastructura hoteliera depaseste 100 unitati, incluzand in aceasta mini- hoteluri, pensiuni, vile, studiouri, apartamente sau camere in proprietati particulare. La aceasta se adauga numeroase unitati de alimentatie publica si de servire a mesei : minimarketuri, restaurante, taverne, baruri, cafenele, patiserii si cofetarii, in care te poti delecta cu produse traditionale grecesti, dar si cu meniu-uri comune, mai ca pe la noi. In plus, daca vrei sa nu-ti iesi din rutina de acasa, poti gati tu insuti , chiar la mini hotelul in care esti cazat : am aflat ca mai toate punctele de cazare ofera si astfel de facilitati. Exista de asemenea baruri si discoteci dedicate distractiei si petrecerilor, iar doritorilor de spectacole nu le ramane decat sa aleaga dintre multele oferte de promovare a gastronomiei si folclorului traditional grecesc. Chiar si celor cucernici si evlaviosi, gazdele le-au pregatit locul perfect pentru reculegere si rugaciune : o biserica ortodoxa la fel de frumoasa , pe cat de frumoase sunt slujbele oficiate aici.

Exista si cateva birouri ale agentiilor de turism care ofera si alte alternative de petrecere a timpului si de cunoastere a spatiului grecesc, Paralia Katerini constituindu-se astfel in punct de plecare spre alte destinatii turistice , incepand cu orasul Katerini, Olympic Beach, Muntele Olimp, Litochoro, Dion, Platamonas s. a. din apropiere si mergand pana mai departe la Salonic, insula Skiathos sau chiar Meteora.

Dar sa revenim la experienta mea la Paralia Katerini. In cele trei zile in care am poposit aici, grupul nostru, foarte numeros de altfel (cam 60 persoane), a fost cazat in mai multe mini- hoteluri de 2-3 stele. Am descoperit repede ca “stelele” nu reprezentau totdeauna diferenta de confort, ba chiar s-a intamplat ca un mini hotel de 2 stele sa fie mai primitor si mai aranjat decat un altul de 3 stele. Eu am avut noroc: hotelul San Antonio care m-a gazduit , merita intradevar sa fie catalogat la 3 stele si marturie stau fotografiile facute acolo ; nu mi-a lipsit nimic si totul a fost pe gustul meu. In schimb, alti colegi au avut motive intemeiate sa fie nemultumiti: camerele si grupurile sanitare nu erau curate si nici macar lenjeria nu fusese schimbata; in frigidere ramasesera si se alterasera resturi alimentare de la cei ce trecusera candva pe acolo ; nu toate televizoarele erau functionale ; nu existau prosoape, sapun si nici macar hartie igienica; aerul era contaminat cu mirosuri specifice bucatariei localizate in imediata vecinatate. Din fericire, cele mai multe din aceste neplacute “defectiuni” au fost remediate in timp util. Am gasit cu totii intelegere fata de gazde, care se scuzau pe seama lipsei personalului specializat la final de sezon , poate si fiindca eram obisnuiti cu “traditiile” similare de acasa, dar si pentru ca am aflat ca pretul pe o noapte de cazare era in extrasezon mai putin de jumatate din cel perceput in varf de sezon, adica in jur de 10 euro (la cursul din acel moment cam 35 lei/noapte). La asa pret chiar poti sa vii cu prosopul de acasa!

Cum in oferta agentiei care ne-a facilitate aceasta calatorie intra cazarea in regim demipensiune (mic dejun si cina incluse), nu prea am dus grija hranei. Cu fructe, racoritoare si dulciuri procurate de la minimarketul din apropiere am sarit cu brio peste pranz, iar micul dejun si cina servite in regim continental la un restaurant rustic cu deschidere spre plaja au satisfacut indeajuns pretentiile tuturor.

In rest, cele trei zile petrecute la Paralia Katerini au insemnat : dimineata , pana spre ora pranzului - plaja si baie in mare (cu papuci, caci altfel puteai avea neplacuta surpriza sa pasesti pe un arici de mare si sa suporti dureroasele consecinte), dupa-amiaza - binemeritata odihna in camera de hotel, iar seara , pana dupa ora 22- plimbari pe mica faleza sau pe strazile animate ale asezarii, cu popasuri lungi prin magazine.

In ciuda apetitului general de a cumpara confectii din blana sau piele naturala (unii calatorisera de fapt numai cu acest scop), eu nu am facut nicio achizitie de acest fel, multumindu-ma cu suveniruri pentru cei de acasa, mai ieftine dar si mai efemere, cum ar fi o sticla de “uzo” – bautura traditional greceasca si un parfum Hugo Boss, contrafacut evident , dar care in ciuda indoielilor mele s-a dovedit a fi ca aroma, foarte aproape de original. Pentru amatorii de blanuri oferta era de nota 10 , costul acestora osciland in functie de calitatea si tipul blanurilor intre 100 si 3000 euro. In plus, preturile erau negociabile, cu reducerI ce mergeau si pana la 50% din pretul propus initial.

Se vindeau de asemenea intr- o veselie, bijuterii chipurile placate cu aur si rezistente la uzura in timp, potrivit pretentiilor si publicitatii facute de comercianti. I-am cumparat si eu fiului meu o astfel de bratara confectionata ad-hoc (pretul per centimetru diferea de la model la model), care dupa mai putin de un an de purtare si-a pastrat doar forma, nu si stralucirea.

La finalul acestui review, in loc de concluzie, pot sa afirm ca Paralia Katerini, fara a avea pretentii de mare statiune turistica, este o destinatie estivala foarte potrivita familiilor cu sau fara copii precum si grupurilor de tineri dornici de distractie intr-o alta atmosfera decat cea de acasa. Mai accesibilă sub aspect financiar decât staţiunile româneşti sau bulgăreşti de pe litoralul Mării Negre, Paralia Katerini te intampina insa si cu o usoara familiaritate , care te face sa te simti mai mult ca oriunde “ca acasa”, pentru ca aici limba romana se vorbeste la tot pasul. Explicatia? Mare parte din personalul de deservire la hoteluri, restaurante sau magazine este format din romani, angajati aici pe perioada sezonului estival. Asa stand lucrurile si luand in consideratie numarul mare de turisti sositi din Romania, nu e de mirare ca pana si televiziunea prin cablu este setata pe programele romanesti care transmit prin satelit.

Daca va place marea, daca vreti sa cunoasteti si ale locuri, daca vreti un concediu ieftin, cel mai simplu este sa veniti la Paralia Katerini!

---

VIZUALIZĂRI: 6206 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI