Între ZEUS şi POSEIDON

TIPĂREȘTE

ÎNTRE ZEUS ȘI POSEIDON

Eeeeeeeeeeeeeee!... O cafeluță în miez de noapte, când toată suflarea (care trebuie să doarmă), doarme!... Un cot în coaste -”Arată-ți mecla, am ajuns la vamă”! - dăruit cu drag de tovaraşul/a de drum dar şi de viaţă, dat tocmai când să ajungi şi tu în braţele lui Morpheus (zeul grec al viselor, nu ăla din Matrix!)... Când să aţipeşti iar, hârâitul stației, și anunțul șoferului : „doamnelor și domnilor pauză de pipi … ăăăă... de cafea! ”... Efortul colegei (colegului) de călătorie, care încearcă să te extragă, la destinație, dintre scaunele înghesuite unul în celălalt, cu tine între ele... Şi cozile, cozile interminabile, mai ceva ca la Schonbrunn sau Turnul Eiffel formate la singurul W. C. al benzinăriei, urmat, inevitabil, de o cursă cu pantalonii/fusta în vine/ridicată, după autocarul cere dă semne de plecare... Vecinul din față care dă brusc scaunul pe spate, spărgându-ți noua lucrare dentară... Nimic nu se compară cu toate astea! :)

Dar nouă ne-a ajuns! Câteva drumuri dus-întors România-Germania, 30-35 de ore, oboseala, vârsta, alea-alea, ne-au făcut să zicem „până aici”!

Adică, Până aici, la Paralia Katerini... „ Sunt doar doi pași (de Guliver, în țara piticilor!), trece repede, acu’ ajungem”, au zis amicii noștri, dar tot noapte de veghe (“în lanul de secară”) se cheamă că e! Însă nu se putea să nu vedem și noi pălăria Caterinei! „Mi-am luat bundițî nouă / și ghini-mi pare / poa’ să ningă, poa’ să plouă / am canadiană nouă” … opa! , stați, asta e din alt film!

PÂNĂ ACOLO

Până acolo ne-au cam ieșit globii “ochiulari”, nu mai fac altă dată! Am făcut 12 ore până în Salonic, am vizitat (încă o dată) biserica Sf. Dumitru, precum și Turnul Alb și am ajuns în Paralia pe la ora 14. Traseu a fost București - Giurgiu-Ruse - Sofia - Sandanski - Seres - Salonic - Paralia Katerini. O curiozitate, vestitul sclav Spartacus provine din Sandanski, unde are și o statuie.

Cum vii de la Thessaloniki (Salonic, pentru noi) pe E75, până să ajungi la Larissa, dăm de localitatea Katerini. Ca multe alte localități din Grecia, aflate pe malul mării, și localitatea Katerini si-a „tras” (și ea) o stațiunea aflată pe plajă (mă gândesc la Potamia-Skala Potamia, Panaghia-Skala Panaghia, Prinos-Skala Prinos, și altele). Ciudat este că deși skala înseamnă scară, totuși aceste „Skale” sunt de fapt stațiuni mici la câțiva km de respectivele localități. Katerini și-a numit stațiunea aflată pe plajă, Paralia - Paralia (plajă/mal de mare/faleză).

Citez un locuitor al Paraliei : “Paralia – traducerea este plajă. In Grecia sunt foarte multe Paralii, definite ca plaja (la care adaugă numele orașului/satului cel mai apropiat, de care aparțin administrativ). ”

De fapt, corect ar fi - ca scriere a stațiunii - Paralia-Katerini, pentru că, foarte aproape de nordul stațiunii Paralia, la vreo 4 km, se mai află o zonă de plajă, și anume... Katerini! Dar, poate că fiind așa aproape, s-a folosit denumirea de Paralia Katerini.

Așa cum am făcut și în cazul stațiunii Nisipurile de Aur (vezi review aici), voi încerca și în acest caz să fiu cât mai tipicar, cât mai ordonat cu putință (de parcă a văzut cineva ordine în haos!) Da’ … mă rog). Deci :

Stațiunea se află în Macedonia grecească, în zona Pieira, aflată în nordul Muntelui Zeilor, Olimp, zonă care mai poartă numele de țara de sub munte , sau țara cea bogată

Venind dinspre Katerini, treci pe lângă sătucul Kallithea, și, chiar la intrarea în stațiune, o cunoștință mai veche : Lidl, nu “loc de pomenire”, ci de vizitare multiplă, întru aglomerarea frigiderului din dotare (pentru cei cu self-haleală) :)) De la Lidl, strada taie stațiunea în două, mergând până pe plajă, la Biserica Agia Fotini (după cum mi-a spus cel care vindea lumânări, iconițe și altele și 2 români stabiliți acolo) sau Agia Paraskevi (cum e cunoscută de unii). Se pare că e patronată de ambele Sfinte, dar ghidul info...ro o dă (la prezentarea stațiunii) tot ca Agia Fotini. Oricum s-ar numi, e frumoasă și e un lăcaș de cult.

Paralia Katerini are, aproximativ, forma unei movilițe, cu baza așezată pe malul mării și cu partea rotunjită spre Katerini, aflată la aproximativ 7 km. Probabil că s-a înfrățit cu vreun oraș american, pentru că este structurată după modelul american al multor orașe : strazi paralele cu litoralul, întretăiate, perpendicular, de alte străzi. Astfel, stațiunea seamănă cu pagina unui caiet de matematică!

În (aproximativ) pătratele formate, se află 3-4-5 vile, majoritatea cu trei etaje, majoritatea având la parter câte ceva - un butic, un magazin, o cârciumioară, ceva lucrativ, acolo.

În partea de sud se află Portul (De la portocale, portocale de portocale - separați voi! :D).

Probabil datorită apropierii de Muntele Olimp, (aflat la vreo 20 km), zona mai poartă numele și de Riviera Olimpului, aici aflându-se și alte două stațiuni, Katerini (plaja, nu localitatea), Olympiaki Akti (Olimpic Beach) și Nei Pori - aflat la mai mulți kilometri.

Să încerc să o iau cât de cât ordonat :

- „CACAZARE” … CACA ZARE …. nu! , CA CAZARE, Paralia Katerini are de toate pentru toți, de la 1 la 5 stele (depinde de părerea fiecăruia), dar, mă rog, între 1 și 5 stele! Peste to (n) t anunțuri - în mai multe limbi : „cazare”, “imamo sobe”, “camere libere”, “Zimmer freie”), nu dormi pe plajă decât dacă ai băut toți banii sau chiar iți face plăcere să faci asta (adică să dormi pe plajă, nu turnatul pe goarnă) :)

- Cu MÂNCAREA, chiar că nu e nici o problemă : taverne și tavernuțe, localuri și “cotinețe”, de toate pentru toți!... Plus mai sus numitul Lidl, dar și multe mini marketuri, cu prețuri destul de accesibile. Noi nici n-am călcat pe la Lidl, am dat - ca întotdeauna - o tură de recunoaștere prin zonă și am depistat 3-4 mini și medii-market-uri, cu prețuri mai mici ca în Lidl (ne-au informat vecinii de vilă).

Noi am servit (nu la masă, pe cineva, ci în noi): musaca - 4-5 euro, doradă - 6,5-7,5 euro, gyros - 1,80-2,5 euro, spaghete Carbonara - 6,5-7 euro, pițe - 6-7 euro, gyros (la farfurie) - 6-6,5 euro, îndesată (în noi)... înghețată - cornet - 2 euro (market) și nu mai țin minte ce - gratis! :D

- DISTRACȚIA …. la dânsa acasă! Plaja e înțesată de tot felul de restaurante, baruri, plus discoteca Omilos, aflată lângăăăăă, da, lângă Port! În plus, prin stațiune s-a plimbat o fanfară și niște copile care cântau. Artificii (noaptea) ! Lălăieli (tot noaptea) !

- SHOPPING (că dacă zicem cumpărături, ni se apleacă!).

Sunt tot felul de magazine, de tot felul, cu o mare varietate de produse, pentru toate gusturile și buzunarele, în special în partea sudică a stațiunii (de la …. ăsta, Port, și până la strada care - cum am mai spus - împarte stațiunea (aproximativ) în două. Am înțeles de la niște persoane care …. aprovizionau patria :)) cu haine de blană că sunt foarte ieftine!

- PLAJA

Plaja, pentru cei care fac plajă în stațiune, variază ca lățime, funcție de locul ocupat de barurile și tavernele înșirate de-a lungul ei. În dreptul fiecărui bar sunt puse șezlonguri, prețul variind între 2,5 și 3 euro - nu se taxează șezlongul, ci băutura pe care trebuie să o iei, la valorile de mai sus. ÎNTERESAȚI-VĂ DINAINTE dacă - în aceeași bani - mai puteți veni și după amiază în acelaș loc, deoarece unii permit, alții nu, revenirea pe șezlong! Pe plajă, o vânzoleală de vânzători-tropotitori, ce cară tăvi mari cu „kukumateeees, donaaaaats”! , cuvinte pe care ajungi să le visezi și noaptea Prelungitoare pentru selfie. Brățări. Fuste, rochii. Alea-alea. Ce să-i faci, câștigă și ei o pâine.

Pentru cei care vor să stea mai la „larg” pe plajă, e suficient să o luați câteva sute de metri spre sud, spre Olimpic Beach, unde aveți plajăăăăăăăăă, cât vezi cu nasul …... scuze, cu ochii! :)). Curățenia și grija pentru natură au adus, firesc, plajelor din Paralia Katerini, mult doritul Blue Flag.

- GÂRLA, pardon, APA

Întâi am luat un bolovan în gură - la figurat, din fericire - pentru că a fost prima mea băiță în Mediterana! Sărată rău, frate, dar foarte limpede. Se adâncește lent, pe distanță mare, deci stațiunea e recomandabilă pentru familiile cu bibinaci. Deasemenea, datorită unor sparge-val construite mai spre larg, nu sunt valuri (normal, cînd nu e furtună pe mare). Am fost plăcut surprins de curenții cu temperaturi diferite care m-au înconjurat, a fost o experiență plăcută.

- ANIMALE MARINE? În afară de câțiva rechini, o mână de țipari electrici, 2-3 anghile cât piciorul meu și vreo duzină de meduze paralizante, n-aș putea menționa decât aricii de mare cam cât o mingie de fotbal!  Caracațița uriașă care a furat mingia unui copilaș nici nu trebuie băgată în seamă! ) Iar cei câțiva crocodili care se plimbau agale printre cearceafuri nu trebuiesc luați în serios, căutau doar un șezlong liber, iar lungimea lor, de 4-5 metri, nu ocupa prea mult din plajă! :D

AM GLUMIT OAMENI BUNI, AM GLUMIT!! Așa sunt eu, mai glumaț... ăăăă, glumeț, vreau să spun! NU EXISTA VIETUITOARE MARINE PERICULOASE!

Atenție, totuși, la mănunchiurile de scoici (destul de rare) de pe fundul apei, ar putea răni tălpile. Adulții le ocolesc, dar copii trebuie atenționați să ocolească petele închise la culoare (o vor face oricum, ei sunt cei care, în joacă, le scot la mal).

Cam sărăcuț, parcă, dar mai mult nu-mi amintesc. După „punctele fixe” de informare, să continui cu descrierea stațiunii :

Să pornim cu descrierea de la Parc …. nu, parcul e mai încolo, de la Porc … pe ăsta l-au pus în giros, nu merge, …. de la Port, frate!

În sudul stațiunii, lângă Porc … Port, se află cea mai mare discotecă a națiunii … ăăă, a stațiunii, Omilos. Lângă ea, un mic parc (e bine?) de distracții, cu acele sisteme pe care le-am văzut și în Bulgaria, ce au niște cauciucuri care aruncă creștinul care se încumetă să se “logheze” la ele până în înaltul cerului, de zici că nu mai vine jos (vine, am verificat personal!) :)) Tot aici, cei care nu au mințile așezate la locul lor, și le pot fixa făcând o tură cu acele mașinuțe care se bușesc între ele, de zici că ocupanții își vor aduna capetele de pe jos.

Alături de discotecă, în Port, în micul golf ferit de vânt, parcă ne întoarcem puțin în timp : vaporașe (de fapt niște bărci mai mari), prevazute cu niște tamburi în față, pentru tras plasele, în care pescari mai tineri sau mai bătrâni își repară uneltele cu care, din timpuri vechi, își câștigă hrana zilnică. Ici, unul repară o plasă, dincolo, un altul aduce pe mal recolta nopții - pește - de mai multe soiuri, caracatițe, niște scoici. Imagini care, (mi se pare), au încremenit în timp! Și mi-am amintit de “Bătrânul și marea” a lui Hemingway.

Pe micul chei se află - cum altfel - un restaurant (cam scump, de! , e lângă Port) iar alături de el un magazin cu - ce altceva - decât pește proaspăt. (Am halit …. pardon, consumat la un restaurant una bucată dorada, cam de 250 gr. la prețul de 6,5 euro, dar apoi am luat din port, de la magazin, două bucăți la 400 gr. - nu e “pescărească”, le-a cântărit omu’ - cu 8 euro!! Uleiul, pâinea, mujdeiul (nu se poate fără!), hai 10 euro. DOUĂ PORȚII MARI! Observați, vă rog, pozele - (“față, profil, trei sferturi, sepia, cu décor, feră décor, etc. ”)

M-au trezit la realitate (oare chiar asta e realitatea? ), trei grupuri vesele, unul - mare și gălăgios - de copii și alte două de adulți, pentru că tot de aici se pleacă în excursie în Croaziera Piraților, pe vasul lor (una din muuuuuu …. mumu …. multele excursii organizate de muuuuu … mumu …. multele agenții de voiaj aflate în stațiune DE LA CARE E DE PREFERAT SĂ CUMPĂRAȚI EXCURSIILE OPȚIONALE, e mumu… mult mai ieftin decât oferta agenției cu care ați venit!

Într-o bună dimineață (bună dimineața și vouă, e gustoasă cafeluța?), într-o dimineață, zic, am întors spatele stațiunii și am “luat” - cum altfel - “colbul în copite” catre Olimpic Beach (Olympiaki Akti). Nu până acolo, ci doar cât îmi va face plăcere.

Cum am ieșit din stațiune, pe dreapta, un mare parc - nu porc! - de distracții, în genul “moșilor”de pe la noi (roata mare, tiribombe, etc.)

După câțiva pași, parcă m-am întors - din nou - în timp cu peste 50 de ani! Și anume, în zona cu plajă și stufăriș de prin Mamaia, Tekirghiol, Eforie Nord - „pour les connaiseur” - (“ete al dracu’ și ăsta, a uitat românește de când umblă prin lume! ”)

Pe partea dreaptă multă verdeață unde, din loc în loc, apărea câte un hotel înconjurat de pomi, iar pe stânga, plajă cât vezi cu ochii. De la trotuar și până la mare numai plajă, asta pentru că nu mai ocupă aproape jumătate din spațiu tot felul de restaurante, baruri și altele.

Și tot pe partea dreaptă se află - mai spre interior - o pistă de karting, pentru amatorii acestui sport.

Pe intinsa plajă, în dreptul fiecărui hotel, era amenajată plaja hotelului respectiv, cu chaise-longue-uri (“ete al dracu’ și ăsta, a uitat românește …! ”știți, nu?), umbreluțe, băruleț, și locuri amenajate pentru fotbal, teren de volei cu fileu. Dacă, spun dacă, acele hoteluri ar oferi și servicii de masă, atunci AICI ar fi locul ideal pentru familiile cu bibinaci sau cu copii mai mărișori. Locul larg, liniștea, lipsa aglomerației ar fi ideale (după părerea mea). La reluarea plimbării (varianta de seară), am văzut destule cupluri cărând sacoșe cu câte ceva de mâncare sau de băut - că veni vorba - (apa - aia chioară, nu cea a mării!) costa între 1,20 și 1,90 euro baxul cu 6 sticle de 1,5 l.

Trotuarul era larg cam cât o bandă de circulație, iar alături de ea, o pistă pentru bicicletele care se pot închiria, “tandem” sau “in quatro” (“ete al dracu’ și ăsta” …. știți voi!). Trotuarul, pavat cu piatră iar pista, betonată (rău o duc și amărâții ăștia!).

Ce mi-a plăcut a fost faptul că, din loc în loc, pe imensitatea aia de plajă, erau dușuri și un fel de semicabine pentru schimbat! Iar de acolo la trotuar, o podină de lemn, pentru a nu ieși cu nisipul pe trotuar! (Ce mai, sunt rămași rău în urmă!).

Pe această porțiune am întâlnit - dimineața - persoane care făceau “jogging” (“ete al dracu’ “... cunoașteți deja!), iar seara, persoane care se plimbau departe de zgomotul și aglomerația din stațiune! Pe margine, niște stâlpi “retro” luminau discret trotalul... trotilul... trotuarul, domnule, ce-i așa greu!

“Unde Dumnezeu ne duce ăsta”?

Mi-am intitulat (inițial) review-ul “ÎNTRE ZEUS ȘI NEPTUN”, modificat apoi (după locație) în “ÎNTRE ZEUS ȘI POSEIDON”- Neptun e zeul mării la romani, aici suntem la greci, ce, vreți să mă cocoșeze ăștia? :). Așadar, am descris puțin nu numai stațiunea ci și zona aflată “ÎNTRE ZEUS ȘI POSEIDON”. Pentru că stațiunea Paralia este așezată …. între Muntele Olimp (cunoscut ca și Casă a Zeilor), unde stăpânea ZEUS, fiul lui Cronos, zeul timpului, și al zeiței Rhea - considerat fiind atât tatăl zeilor cât și (se putea altfel!) tatăl oamenilor, stăpânul cerului, și NEPTUN (zeul mărilor), fratele lui Zeus, stăpânul mărilor.

Așadar, dragilor, cum altfel decât superb ar putea fi un sejur în Paralia, când te știi păzit, vegheat, legănat, de două zeități așa importante!

Revenind în stațiune, să o luam - și anume - metodic (cum spune Teo Trandafir).

Pornind tot dispre sud, dinspre Port avem așa : ”două la primărie, două la școla de fete”…... aloooooo, Caragealepuiu, ești la mare, frate, revino-ți!

Revin, spășit :

- PROMENADA - prima stradă, începând de la mare. Este cea mai aglomerată, atât dimineața (pentru că e cea mai apropiată de plajă), cât și la prânz (când una lume caută de băgat pe sub - și anume - nas), dar aglomerată mai ales seara! Seara, oameni buni, e full (“ete al …... !). Parcă toată stațiunea vrea neapărat “pe promenadă”! Plină de magazine - ziua se cumpără la greu, plină de restaurante - seara se manâncă la greu, toată ziua - se umblă la greu (cu rost dar - mai ales - fără rost.

După ce că e strâmtă (strada!), toate restaurantele și-au scos mici panouri pe care tronează (în 4-5 limbi) + poze, multă, mumultă mâncare! Multă! Plus băieți (90 la sută români) care te tentează cu mâncarea. Dacă nu te asaltează unul din stânga, te abordează altul din dreapta! Îi fentezi, răsufli ușurat și, când zici c-ai scăpat …. “bună seara, poftiți pe la noi”! Om avea noi, românii, vreo meclă specială, de ne simt ăștia de departe??

- A DOUA LINIE

Pe a doua stradă, mai puțină aglomerație (dar nu cu mult!). Ceva-ceva mai puține restaurante, dar parcă mai multe magazine. Aici găsim vreo două agenții de voiaj, se vorbește romănește, și se pot cumpăra (mai ieftin) diferite excursii (Skiatos, Meteora, Muntele Athos, plimbare cu vaporul piraților, etc.). Tot pe a doua stradă se află mai multe marketuri, cu prețuri accesibile, precum și niște tarabe cu legumeme și fructete.

- A TREI-a LINIE ȘI URMĂTOARELE

O dată intrați pe a treia stradă și pe celelalte, până la marginea stațiunii e din ce în ce mai liniște, mai plăcut de plimbat, mai relaxat, MAI IEFTIN - nu ai ce cumpăra, nu sunt magazine!

Descrierea de mai sus se potrivește, în mare, cu prima parte a stațiunii, de la Port și până la strada care, cum am mai spus, împarte stațiunea aproximativ în două.

De aici, încep să bat câmpii (ca și până acum, dealtfel) ! Două păreri, nu, ... trei (de care, oricum, nu veți ține cont):

- De la acea stradă și până la ieșirea spre plaja Katerini (aflată la vreo 2-3 km), am avut impresia că stațiunea pare mai „domnoasă”, aproape fără magazine și restaurante, mai liniștită (în orice caz), vilele (unele particulare), sunt mult mai cochete, mai frumoase, e cu totul altă atmosferă, mai selectă, e locul de plimbat copii, așa mi se pare, (tot așa cum, la Nisipurile de Aur, mi s-a părut partea de la hotelul Admiral și până la port). Tot aici am întâlnit și - ciudat, mi s-a părut, - un frumos parc (nu Porc!), PARTICULAR!! Cu locuri de joacă, cu bănci, dar încuiat și … “Private properties”! Hai, cumpără omu’ un teren să-și facă o vilă, ceva, dar parc privat???

- A doua părere. Poate ați observat că, ori de câte ori am vorbit de masă, de mâncare, am spus “restaurant”. Ei bine, asta mi-a lăsat impresia că sunt acele stabilimente de luat masa! Pentru mine, o tavernă este o cârciumioară, gen cartier - pe vremuri, intimă, populară, simplă, TIHNITĂ, așa cum am întâlnit în (singura) mea deplasare în Tassos. Acolo, parcă am simțit spiritul de “tavernă” cu adevărat, m-a cucerit simplitatea, amabilitatea naturală, - deși tot comercială - a patronului, acel “je ne sais pas quoi” (“iar a uitat ăsta românește”!), care, în Paralia Katerini, parcă lipsește cu desăvârșire.

- Nu prea mi-a plăcut Paralia! Prea comercială (la modul agresiv, parcă), prea aglomerată, prea la grămadă, comerțul, amestecat cu restaurantele, “prea bun, prea de la oraș” :D Măcar la Nisipuri parcă erau mai diferențiate un pic măcar!

SAU POATE A FOST DE VINĂ STAREA MEA DE SPIRIT!

Sper ca acest modest review să reamintească câte ceva - celor care au fost aici și, poate, au mai uitat - sau să fie de folos celor care vor dori să viziteze stațiunea.

Sper, deasemenea, să puteți extrage din tot ce am scris, părțile cu adevărat utile, lăsănd deoparte părțile amuzante (așa sper eu să fie!)

- Iar în privința părerilor despre o locație, nu uitați că :

1. Frumusețea stă în ochiul privitorului.

2. De gustibus (et coloribus) non disputandum - sau „diskotekum” - cum doriți! .

3. Qvot capita, tot sensu. (Câte capete, atâtea păreri) - Să vezi la balaurii cu 7 capete cum e!

(Se vede că am rămas corijent la limba latină în clasa a XI-a! Nici acum n-am uitat-o!

Webmaster, dacă se poate, ca fond muzical, melodia “La Mer”, interpretată de Charles Trénet. Mulțam mult.

Iar vouă, dragilor, dacă veniți în Paralia Katerini, vă urez “băiță plăcută, prăjeală excelentă, urmată de o „întunecare” a pielii cât mai frumoasă, șoping plăcut, și … să nu vă îngroșați …. îngrășați” (păi se putea să nu fac eu una, așaaaa, de final?)

Concedii multe și frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 5392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI