GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Excursie intr-un loc fascinant, ciudat de frumos si interesant
Dimineata de astazi m-a intampinat iarasi cu o paturica subtirica de nea abia asternuta. Si mi-am zis: ”Ei, Iarna, stii vorba ca ce-i mult nu-i bun? ! Ne-am cam saturat de tine. Mai du-te si in alte parti ca aici ai tot stat…” Sa vina PRIMAVARA!!! Si cu siguranta ca vine…dar si mult-asteptata vara, cu planurile si vacantele noastre de vis…
Si stand si privind peisajul partial-alb, mi-am amintit de un loc unde in orice anotimp, acolo predomina albul…Ce loc este? Cititi ce urmeaza…
In drumul spre casa de la Marmaris, am plecat cu noaptea in cap. Deh, se anunta o zi plina, cu o excursie cel putin interesanta, daca nu chiar excelenta…intr-un loc deosebit, unic pe pamant, controversat de unii, foarte placut de multi, neplacut, poate de catre altii, dar…totusi un loc turistic deosebit din Turcia, Pamukkale sau in traducere, Castelul de bumbac…
Dupa un drum destul de lung iata-ne ajunsi. Am luat bilete (20 lire pt. adult si 10 copilul) si pe-aci ti-e calea. Era o caldura infernala la ora pranzului. Si locul era descoperit tot, nicaieri nicio umbra…Am trecut mai intai in revista mai de la distanta, ruinele anticului Hierapolis. Nu am avut timp suficient pt. a ajunge sa vedem de-a fir-a-par si acest loc incarcat de o istorie bogata a locului…
Caci tinta noastra era Castelul de bumbac. Am ajuns in locul cel mai inalt. Si in fata ni se desfasura un tablou fascinant, desprins parca din filmele de SF. Nu mai vazusem pana atunci atata alb pietrificat, cu ochiuri azurii de apa, cazand in trepte pana jos, in vale…
Dar sus, de unde trebuia sa ne pornim expeditia, am vazut ca toti turistii se descaltau. Si ghidul nostru ne-a spus ca trebuie sa ne descaltam pt. a nu aluneca pe pietre si oricum n-aveam voie sa intram incaltati in apele termale… Deci, sa ne luam incaltarile in mana sau le putem lasa aici, la intrare, ca nu ni le ia nimeni. Unii le-au lasat, altii mai tematori au plecat cu ele in mana. Dar noi le-am lasat acolo. Si ne-a fost mai comod sa coboram acel deal…ca apoi sa-l urcam la loc… (Vaidenoi scria pe fruntile noastre atunci…)
Si astfel am intrat intr-un tinut ca de poveste; totul in jur era doar alb. Numai daca ridicai privirea si te uitai, hat, in departare, acolo recunosteai “"tabloul" pictat in culorile arhicunoscute…in dreapta de ex. se vedea in vale un lac albastrui inconjurat de peisaje verzi…
Pamukkale este un loc neobisnuit, considerat cel mai important element de lumina al Turciei. Se afla in regiunea Aegean, de-a lungul vaii raului Menderes. Vazut de la distanta, mi-a dat impresia unei fortarete naturale de gheata, cu toate ca aici temperatura este ridicata cam tot timpul anului. Iar vara...
Este format din terase sau travertine asezate in trepte, peste care apa din izvoarele termale bogate in minerale (carbonat de calciu) a sapat de milenii, lasand in urma calcarul ce s-a depus si a format acei munti albi. Apele din terasele formate ca niste gaoace erau foarte calde, o placere chiar sa te balacesti, cu toate ca la caldura de afara nici nu simteai prea mare diferenta de temperatura, sa zici ca te-ai racori putin….
In unele locuri pietrisul era foarte taios la picioare si chiar periculos de alunecos. Caci la un moment dat, parca ne-a parut rau ca nu aveam talpile mai batatorite…Dar am trecut si peste acest mic inconvenient…Oricum, a fost ceva deosebit, sa umblam cu picioarele goale, la o temperatura de vreo 45 de grade C si in fata ochilor sa vedem doar alb, ca o gheata “fierbinte” din care curgea o apa… aproape fiarta… (? ! )
Din loc in loc pe acele culmi muntoase din calcar, se rasfrangeau turturi ca de gheata, incremeniti acolo poate, pentru eternitate. Un peisaj cu totul deosebit, pe o vreme de vara fierbinte, cu ape curgatoare, din pietre albe ca de munte si cu mici oaze in care din inalturi, semet, se privea infinitul. Oaze albastrii de…mare dulce si poate prea calda…
Lume foarte multa…unii veneau de jos, altii ca noi, coborau…iar cativa mai norocosi, faceau o baie strasnica in acele “cazi” naturale, cu ape curate si de culori de cer azuriu, fara pic de nori…
Am ajuns la poalele castelului, am facut si ceva poze…si acum la deal cu noi, sa urcam…of, ce greu ne-a mai fost. Caci deja luam foc de atata caldura mare, mon cher…Noroc ca am avut cu noi “fabrica” de aprovizionat cu apa rece si asa ne-am mai potolit marea sete…
Pe margine, se prelingea un raulet, ce sapase prin timp acel munte si lasase urme colorate, de la un alb murdar, pana la ruginiu cu gri…Pe aceeasi parte, am vazut alte travertine parasite parca, secatuite de caldura, erau parca “murdarite”, nu mai aveau acea stralucire alba ca a celor “in lucru” si atat de admirate de turistii-calatori. Parca mi-a parut rau ca peste ele se asternuse marea tacere a degradarii si uitarii. Acolo era interzis turistilor.
La un moment dat, am ajuns la o micuta cascada…mmm, ce bine ar fi fost sa ne facem un dus natural acolo! Poate ne mai treceau naduselile…vise…caci noi trebuia sa ne intoarcem repede la autocar pt. a pleca mai departe spre Istanbul…
Cu chiu cu vai am revenit in varful dealului, ne-am gasit papucii unde-i lasasem si am plecat spre piscina Cleopatrei, pt a da si acolo o mica ocheada.
Ei, aici era o adevarata oaza de verdeata cu umbra binemeritata; era si un restaurant unde aveai si ce manca sau bea. Dar noi n-aveam timp de asemenea “bunataturi” si rasfaturi. Asa ca am privit de pe un pod, obosite si sleite de canicula. Unii inotau fericiti sau se zbenguiau de mama-focului iar altii, cu grimase chinuite, se loveau la picioare in resturile de coloane si alte pietre ce zaceau acolo cine stie de cat timp imemoriabil…Nu ne-a parut rau ca n-am facut si noi baie acolo. Am tras cateva poze si la autocar cu noi, caci mai aveam drum luuung de facut pana noaptea tarziu…
Pamukkale ramane locul in care natura si istoria s-au intrepatruns, formand acest loc magic, cu totul special. Este locul unde fantezia naturii a depasit cu siguranta orice inchipuire umana. Este locul in care natura a daruit umanitatii inca o bijuterie naturala. Pacat ca o parte din aceasta mare bijuterie s-a degradat…Atat ruinele orasului antic Hierapolis cat si Pamukkale sunt inregistrate pe lista patrimoniului UNESCO.
Pentru cine n-a fost la Pamukkale si doreste, sfatul meu este sa mearga macar o data. Este un loc cu totul deosebit si destul de aproape de noi. Se fac si excursii din Kusadasi, Marmaris, Izmir sau Bodrum. Dar aveti mare grija: sa va luati cu voi sticla de apa rece, palaria de soare, crema protectoare, costumul de baie, daca aveti mai mult timp la dispozitie pentru o balaceala si bineinteles ochelarii de soare. Si negresit, sa nu va uitati entuziasmul, caci fara el, excursia va deveni o corvoada, mai ales in zilele caniculare de vara. Oops, the most important: nu va uitati nici aparatul de poze sau camera de filmat. Merita din plin un tur de manivela sau cateva instantanee. Deci, sa fiti sanatosi si la drum, sa aveti ce povesti… aici.
Si v-am scris si eu toate acestea, pentru ca, precum multi altii, AmFostAcolo!!!
Cu drag, Ileana
Trimis de ileanaxperta* in 17.03.10 13:40:16
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ileanaxperta*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 37.92483100 N, 29.12318700 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
La viitoarea vizita in Turcia cu siguranta voi ajunge aici. Stiu ca se ajungea aici dupa un drum de aproximativ 10 ore.
Un review presarat cu multe informatii utile sanctionat cu un vot.
Ileana, daca mai ajungi in zona iti sugerez sa-ti rezervi o noapte in Pamukkale si sa vizitezi muntele noaptea.
Intamplarea a facut ca noi sa ajungem pe inserat, pana ne-am cazat s-a facut noapte dar nu am rezistat tentatiei de a vedea muntele. Am prins o noapte cu luna plina, este feeric, nu-ti pot descrie in cuvinte! Incearca!
Ca de fiecare data, o lectura placuta, care o citesc pe nerasuflate. Felicitari! Un vot si de la mine.
Votul cu nr. 7 a ajuns deja la tine! Foarte utile si bine scrise impresiile, ca de obicei, nici nu stiu de ce iti mai spun asta... Acum, sa vina pozele...
@ all: Cat am incarcat o droaie de poze, vad ca deja ati citit si va multumesc pt. tot.(si pt. vot...n-am gasit alta rima hi hi hi)
cc...catch, as dori sa revin acolo, dar cred ca-mi va fi foarte greu, pt. ca eu merg doar cu grup organizat, cu autocar si, deci...Dar imi inchipui cum trebuie sa fie un asfintit acolo...cate culori reflectate in albul acela si in ochiurile de ape...Si daca mai pui si luna la socoteala, atunci se intregeste cu adevarat un tablou desprins cu totul din ireal. Brrr, simt ca mi se face pielea de gaina ( nu ca n-as fi eu aceea...ha ha ha)
Am citi pe nerasuflate povestea ta de la Pamukkale si tanjesc dupa locurile acelea si acum... Daca-ti spun k si noi am ajuns tot asta vara, dar in iulie, in acest loc mirific de pe pamant, unic in toata lumea, insa datorita arsitei molesitoare nu ne-am incumetat sa urcam cu copiii...
Si acum regret ENORM ca nu am dat curs invitatiei a 2 doamne din grupul nostru, curajoase, care, cu sticla la subtioara si cu sandalele in manute bunaoara, s-au incumetat la ora pranzului de foc, 13. 00 sa urce pana sus la termale si sa imortalizeze pe retina aceste frumuseti unice, pe care poti avea sansa sa le vezi o data in viata.
E drept ca s-au intors ele, aproape de ora 20.00,
frante de oboseala si epuizate totalmente,
dar fericite c-au imortalizat acele momente,
cam tarzior, pe inserat,
dar castigate cu amintiri de neuitat ...
Uitam sa precizez ca si noi tot cu autocarul am fost dar in Kusadasi, iar ultima zi, la plecarea catre casa, am stationat o zi in Pamukkale, unde am reusit sa admiram aceste minunatii ale naturii, acesti munti care pareau ninsi cu un fel de zapada, , incremenita'' pe culmile lor. Scuza-ma dar nici cuvinte suficiente n-am ca sa descriu frumusete ce am vazut acolo, la baza lor, in acel parculet unde turistii se plimbau pe apa cu hidrobiciclete in forma de lebada, ce mai... mirific...
La un moment dat, pe la apusul soarelui, razele se reflectau pe muntii calcarosi de aveai impresia ca de undeva de sus, din cerul nemarginit de albastru... cineva ii cerne cu zahar pudra...
Of, Ileana,
amintirile ma rascolesc,
amintirile ma chinuiesc,
Pamukkaleeeee,
unde esti Doamneeeee
cu frumusetile tale cu tot,
ca de tine mi-e un dor de nu mai pot...
Sper ca printre picaturi, caci timpul buclucas alearga asa de poznas, sa-mi fac timp sa scriu si eu un review cu Pamukkale-ul meu, vazut pe inserat, garnisit cu poze de neuitat...
Aaaaaa... m-a luat valu'
Si uitam sa-ti dau PMA-u'
Felicitari, Ileana!
Eu,spre deosebire de Dananecula nu am citit pe nerasuflate!
Am citit foarte incet ca sa fiu sigura ca pricep bine ce-i cu minunea asta alba ,la 40 de grade!
Auzisem de Pamukkale,dar nu am fost niciodata in Turcia si nici poze nu am vazut pana acum.
E ciudat si fascinant in acelasi timp
Am inteles acum cum ar sta lucrurile din pozele tale ,dar si din povestirea ta,foarte amanuntita!
Concluzia mea:
E ceva care te ameteste....ceva care tine parca de paranormal!Culoarea alba predomina si te trimite cu gandul ,normal,la zapada!Apa termala...in combinatie cu asa zis-a zapada si...vestimentatia voastra,care e pentru temperaturi de 40 de grade!
Chiar ca e o mare minune a lumii!
Nici n-am curaj sa-mi imaginez cum ar arata acest tablou la lumina lunii!!!!!!!
@Dana, ma innebunesti cu poeziile tale... ce sa mai visez la luna si stele la Pamukkale... cand esti tu mai aproape de mine si visez deja frumos cu poemele tale...
Sa inteleg ca ai fost la Pamukkale dar nu l-ai vizitat? !... Vai, rau ai facut...Noi am stat doar 3 ore in care am coborat muntele de "zapada" fierbinte, l-am urcat la loc si am dat si cu nasul putin, cat sa ne tragem sufletul, la piscina Cleopatrei. Daca stateam o zi intreaga, ne rasfatam si cu o baie si plaja acolo. Te pup si astept sa ne revedem... si multumesc pt. apreciere.
@Georgiana, asa e, ai senzatia ca esti pe alta lume, cu totul diferita de ceea ce stim si percepem din lumea noastra; gandindu-ma acum mai bine, cred ca Pamukkale este cel mai bine de vizitat, undeva fie prin primavara (apr, mai) sau toamna (oct), pt. a te bucura pe deplin, cu absolut toate simturile de frumusetea si minunatia locului. Vara, la 45 gr. C este ingrozitor de cald, extrem de obositor tocmai de la acea caldura inabusitoare, parca nici nu mai ai aer sa respiri... Tocmai de aceea am si pus la gradul de satisfactie 95%, din cauza arsitei... batu-o-ar gaia!!! In rest, Pamukkale merita cu prisosinta 100%!!! Este, intr-adevar o mare minune a Naturii!!!
Mergi si tu pana acolo. De-abia astept sa-ti citesc review-ul. Te pup si mai vorbim...
Web, am gasit un clip, zic eu, edificator, cu Pamukkale. Esti bun, te rog sa-l atasezi la impresiile mele. Multumesc frumos si o primavara de vis.
http://www.youtube.com/watch?v=fvBPMvUKUJk&feature=related
Draga scumpa Ilenutza,
daca eu te-am imbolnavit cu poeziile mele,
tu m-ai coplesit cu povestioarele tale,
drept urmare mi-ai facut o pofta mare
s-am scris si eu un review ca atare,
despre Pamukkale-ul minune mare.
Si mi-am permis sa adaug si eu bunaoara
In portofoliul tau de poze, surioara
Ceva fotografii cu muntii calcarosi
Imbracati in mantia alba, frumosi
Dar si de la baza lor ingenioasa
Ce-avea un lac si si verdeata ochioasa)
(N-am gasit alta rima)
Pupici si mii de felicitari pentru reviewurile tale BEST-iale!
Georgiana, draga mea,
Pamukkale nu rata
iar de-ajungi in Turcia
neaparat programeaza-ti vizita
La castelul de bumbac
Sa vezi si lebedele pe lac
dar nu cu fulgi, ci cu pedale
sa dai la greu din picioare,
sa te plimbi in parcul mare
si s-admiri cu mic cu mare
munti de calcar, surioare
si sa te prajesti la soare
stand in baile termale.
Dar pana atunci ... da drumul la visare
Si priveste pozele ... in zare....
Caci garantat e un moment de relaxare ))
@Dananecula, acum o sa citesc si la tine despre acest subiect!
Ai reusit ca de fiecare data sa-mi aduci zambetul pe buze, intr-o zi care, incearca sa semene un pic a primavara!
Va salut pe toti, din Banat!
Ileana, am atasat aceasta melodie impresiilor tale, daca vrei insa, putem schimba!
Websor13 norocos, nici ca se poate una mai potrivita. Iti multumesc mult de toooot si numai bine ai de la mine!!!
Excelente impresii insotite de poze pe masura si de un fond muzical adecvat. Alte felicitari si votul meu.
Vad ca sunteti si poete pe aici. Mai mult decat minunat...va votez si pe voi ca imi place foarte tare.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2022 Vizitând Terasele de la Pamukkale — scris în 30.06.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Ziua III – Side – Pamukkale - Side — scris în 17.07.19 de Bujie din PITESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 O seara la Pamukkale! — scris în 09.12.18 de webSorin din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 [Antique pool] Dezamagitor — scris în 22.09.18 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Pamukkale – Șok, tristețe maximă — scris în 11.04.19 de RossoNerro din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Dupa 20 de ani! — scris în 17.09.17 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Jun.2016 Miracolul naturii — scris în 06.07.16 de eusiatat din RâMNICU SăRAT [BZ] - RECOMANDĂ