Minunata fantezie a naturii in Pamukkale

TIPĂREȘTE

Traseul parcurs la plecarea din Antalya a inclus Pamukkale, obiectiv superb, care merita vizitat.

Am plecat din Lara la pranz, aproximativ pe la ora 13, dupa ce toata ziua ne-am dat pe tobogane. Drumul pana la Denizli este prin munti, plin de serpentine, dar si peisaje foarte frumoase. Soseaua are doua benzi pe sens pe mai mult de jumatate din distanta, in rest, se lucreaza din greu pentru largirea benzii de circulatie. Oare cat costa km. de sosea turceasca in muntii Taurus?

Am ajuns in statiune inainte de ora 17 si am parcat masina langa sosea, intr-un loc amenajat pentru parcare. Fiind vara, ora respectiva nu era tarzie, a fost chiar bine.

In fata noastra, se intindea o minunatie a naturii, alba, ridicandu-se pe munte ca un vis. Nu ne mai saturam uitandu-ne la travertinele albe, umplute cu apa, care pareau decupate dintr-un basm si lipite acolo, intr-un peisaj desertic in rest. Bazinele umplute cu apa termala, de un albastru ca cerul, alcatuiau un tablou ireal, pur, totul fiind inconjurat de pamant arid.

Am intrat in spatiul acesta cu bucuria frumosului, cu sufletul plin de minunatia creata de natura, mult mai deosebita decat tot ceea ce poate crea omul.

Dupa 50m un gardian ne-a facut semn ca trebuie sa ne descaltam pentru a nu strica travertinele. Drumul urca pe langa aceste bazine, direct pe calcarul alb care creeaza imaginea fantastica de poveste. Apoi, dupa cativa metri se ajunge la primul bazin prin care se trece fie prin apa, fie pe marginea alunecoasa. Pe marginea traseului se ridica peretele alb al muntelui, cu izvoarele termale curgand pe marginea acestora in cascade de vis. Caldura apei termale prin care se urca spre varf da o senzatie de confort, de bine iar peisajul imaculat bucura sufletul. Ne-am bucurat la fiecare travertina intalnita in drum, ne-am oprit umplandu-ne ochii de frumusete de cate ori vedeam o perdea de apa, un albastru senin, un calcar alb, stralucitor.

Ajungand in varf, in fata ochilor se deschide site-ul arheologic al anticului oras Hierapolis. Pe mijloc se afla strada principala a fostului oras, strajuita de coloane si de arce in stilul roman. Orasul a fost inconjurat de ziduri de aparare prin care se patrunde in interior pe portile monumentale din capetele strazii principale. Ruine mai bine conservate sunt cele ale: Templului lui Apollo, amfiteatrul, baia publica, sarcofage, Plutonium. Acesta din urma este un loc de unde gaze incarcate de dioxid de carbon ies din pamant. Binenteles ca un astfel de fenomen pe vremea romanilor capata semnificatii mistice.

Istoria acestui oras este presarata de cutremure devastatoare. De fiecare data, locuitorii orasului reconstruiau asezarea de la inceput. Evident ca si stilurile arhitecturale se intrepatrund datorita acestor calamitati prin care a trecut orasul.

Cea mai impresionanta parte din oras este fantana Cleopatrei. In jurul sursei de apa termala a fost construit un imens restaurant, evident pentru a exploata la maxim potentialul turistic. Pentru a face o baie in fantana Cleopatrei este necesara procurarea unui alt bilet de 25 lire/adult si 10 lire/copil.

Odata ajunsi in apa termala din bazin, am inceput sa exploram locul. Coloane din strada principala sunt culcate in apa din fantana, rezultat al uriasului cutremur din vremea lui Nero. Ne-am plimbat prin apa, urcand si coborand pe coloane, pana cand am observant o intrare pe sub un pod. In acel loc, un gardian a interzis copiiilor accesul, motivand ca presiunea apei este prea mare. Eu m-am dus sa descopar si aceasta parte.

Inca de la intrare am simtit o presiune uriasa apasandu-ma, adancimea apei crescand brusc, ajungand pana la aprox. 5m. Culoarea apei este verde inchis, foarte clara, ca o cerneala. Dincolo de un grilaj se afla sursa principala de apa termala. Se spune ca Cleopatra venea aici pentru ca stand in aceasta apa, isi pastra pielea tanara. Povestile mai mentioneaza faptul ca fiecare minut petrecut aici intinereste organismul cu 5 minute. Sa fac socoteala: am stat cam 30 minute in total *5=…. Da, trebuie sa mai merg acolo.

Totusi, am avut o senzatie unica in bazinul cu apa ca cerneala, cu presiune mare, de culoarea aceea verde-negru.

Am plecat de acolo foarte bucurosi de frumusetea unica a locului, de baia din fantana Cleopatrei, de intreg locul acela deosebit. Cand ma gandesc ca locuitorii acestui oras se uitau toata ziua din varful muntelui, la minunatia ce se intindea la picioarele lor, inteleg motivul pentru care au reconstruit orasul din temelii. Coborarea din oras se putea face printre travertine, inconjurati de imensitatea alba si de bazinele de apa termala. Superb.

---

VIZUALIZĂRI: 3041 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI