La pas prin Ohrid

TIPĂREȘTE

Cu palariiile si ochelarii de soare si unsi cu SPF 50 am inceput sa facem turul orasului. Arhitectura caselor, peisajele oferite si mancare buna fac ca tot mai multi straini sa viziteze orasul Ohrid. Astfel, din aprilie-mai pana in septembrie inclusiv este plin de turisti.

Urcam de la vila spre Upper Gate. Intrarea în oraș se făcea prin trei porți: Poarta Superioară, Porta Chelna și Poarta Inferioară, situată la aproximativ cincizeci de metri de malul lacului Ohrid. Dintre toate, doar Poarta Superioară s-a păstrat în întregime, în care au fost folosite ca materiale de construcție pietre funerare din marmură cu inscripții grecești și romane și alte elemente provenite din clădirile antice din oraș.

Prima oprire la Teatrul Antic sau Amfiteatrul Ohrid. Construit de greci si transformat in arena de catre romani. In zilele noastre găzduiește seri muzicale pentru cunoscătorii de muzică și poezie. Se poate observa doar partea de jos a amfiteatrului. Desi citisem ca se poate vizita pe perioada intregului an, fara sa intri cu alimente sau animale de companie, fara plata, nu am coborat deoarece se organiza un spectacol. Seara aveam sa ne intoarcem sa il ascultam pe Sergej Ćetković, acompaniat de Orchestra de Cameră Bitola, un cântăreț renumit atât în Muntenegru, cât și în toată fosta Iugoslavie.

Am continuat sa urcam catre Cetatea lui Samoil. Program de vizita intre 9 am si 4 pm (ultimul vizitator intra la 3.30 pm) – lunea inchis. Pret 150 den adulti si 60 copii. Pe un panou se poate citi legenda cetatii:

Cetatea Tarului Samoil este una dintre cele mai mari fortificații medievale din Macedonia. Cu fortificațiile și zidurile sale, aceasta acoperă întregul deal Ohrid. Din toate părțile, cu excepția celei sudice, care este orientată spre lac, partea deluroasă a orașului era protejată de ziduri înalte și turnuri lungi de trei kilometri, până la portul Ohrid.

Cele mai vechi surse ale lui Polybius, care menționează pentru prima dată numele antic al lacului Ohrid, indică faptul că, în timpul primei acțiuni militare din aceste zone, regele macedonean Filip al II-lea a ordonat construirea unei fortificații pe dealul de deasupra lacului.

Cele mai vechi informații istorice despre orașul Lychnida (numele antic al orașului Ohrid) și despre cetatea în sine provin de la istoricul antic Livius, din anul 209 î. Hr., unde se spune că cetatea fusese deja construită și funcționa în toate momentele cruciale din istoria orașului. Cronicarul Malchus (Malala) a remarcat în 478 că orașul fortificat avea o puternică putere defensivă, motiv pentru care regele ostrogot Theodoric Amalekitul, în campania sa militară împotriva Noului Epir, nu a reușit să cucerească Lychnida „deoarece orașul se afla pe o cetate fortificată și abunda de izvoare între ziduri” .

De-a lungul timpului, fortăreața a fost demolată, reconstruită și extinsă de nenumărate ori, astfel încât poartă urme din aproape toate epocile istorice când Ohrid era condusă de romani, bizantini, slavi și otomani. Cu toate acestea, se crede că majoritatea zidurilor cetății și a suburbiilor, împreună cu turnurile păstrate, datează din vremea țarului Samoil, din 976 până în 1014, și apoi din vremea succesorilor săi până în 1018, când Ohrid era capitala primului stat al slavilor macedoneni, motiv pentru care fortăreața este cunoscută astăzi sub numele de „Fortăreața lui Samoil” .

După prăbușirea completă a acestui regat și supunerea sa sub stăpânirea bizantină, împăratul Vasile al II-lea a distrus complet cetatea. Mai târziu, probabil împăratul bizantin Alexios I Komnenos a reconstruit-o, iar în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Andrea Gropa, între 1371 și 1385, cetatea a fost reconstruită din nou.

Rolul istoric al Cetății Samoil se încheie odată cu haiducul guvernului otoman central, Dzheladin-Beg, care a condus Ohrid ca un stăpân feudal independent la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.

De atunci încolo, Cetatea lui Samoil a fost lăsată pradă vremii timpului timp de aproape două secole, până în anul 2000, când au început cele mai ample eforturi de cercetare și conservare-restaurare de până în prezent, timp în care s-au efectuat săpături arheologice sistematice în întreaga zonă a cetății, iar meterezele și turnurile părții sale centrale au fost reparate, conservate și restaurate.

Pe lângă funcția sa principală de apărare împotriva dușmanilor, cetatea servea și ca loc de locuit. Partea centrală este împărțită de un zid în două părți, una dintre ele fiind folosită de conducător, iar cealaltă de soldați. La exterior, zidul acestei zone este întărit cu un rând de turnuri, cel mai mare și mai puternic dintre acestea fiind plasat în punctul cel mai slab al cetății, dar impresionantă este și intrarea în citadelă, care este fortificată cu două turnuri defensive semicirculare. A doua parte a fortăreței constă dintr-un zid larg de protecție în jurul suburbiei unde locuiau curtenii și familiile lor.

Coboram de la cetate printr-o padure de pini si ajungem la situl arheologic Plaosnik, renumit pentru Biserica Sfântului Pantelimon, a carui renovare a inceput cu ocazia jubileului „2000 de ani de creștinism în Macedonia și în lume” , proiect susținut și finanțat de Guvern, Biserica Ortodoxă Macedoneană, precum și de întreaga națiune macedoneană.

Nu departe de Plaosnik, lângă cartierul Kaneo (trebuie sa fii atent la indicatoare caci altfel te trezesti in curtea localnicilor) este Biserica Sfântul Ioan Teologul din Kaneo, așezată pe o stâncă deasupra lacului Ohrid. Arhitectura bisericii este o combinație de elemente bizantine și armene, a fost construită în secolul al XIII-lea pe o bază dreptunghiulară din piatră. Pereții sunt din cărămidă și piatră, cu decorațiuni ceramice. Conține doar câteva fragmente de frescă. Donatorul și pictorul de icoane al bisericii sunt necunoscuți. Intrarea costa 300 den / 3 euro. Se poate ajunge la biserica si direct prin padure plecand de la cetate, evitand cartierul, dar nu poti sa intri in biserica.

De la biserica poti cobori spre plaja Kaneo unde fie poti face plaja stand pe sezlong, fie poti inchiria o barca si ajunge in port.

Am continuat spre Catedrala Sfanta Sofia (Biserica Sfintei Înțelepciuni) este situata in partea de jos a orasului. Aici s-a aflat in perioada Evului Mediu resedinta arhiepiscopului de Orhid. Construita in secolul XI, lacasul a beneficiat de diverse restaurari, adaugiri si imbunatatiri de-a lungul timpului, dar a trecut si prin bizare transformari. Printre altele, si-a schimbat chiar si confesiunea, deoarece dupa ocupatia turca, catedrala s-a transformat in moschee. Dupa revenirea la putere a ortodoxismului, lacasul de cult a revenit la crestinism, fiind restaurat in 1912 si in 1950.

In interior gasim cele mai bine conservate fresce din lume, datand din secolul al XI-lea, iar pe exteriorul bisericii se vad inscriptii sarbesti din Vechiul Testament. Fatada vestica a catedralei se afla pe bancnota de 1000 denari.

Ne-am indreptat spre Strada Tsar Samoil pentru ca aici (si pe strada Ilindenska) sunt cele mai frumoase si vechi locuinte. Deoarece crestinilor li se interzicea sa construiasca in afara zidurilor in timpul ocupatiei otomane, au reusit sa dezvolte o arhitectura specifica cu tuneluri si strazi inguste cu case micute care ulterior au primit unul sau doua etaje. Si pe stanga si pe dreapta gasesti case care iti vor atrage privirea (si chiar si bisericute). Si, binenteles, foarte multe magazine cu bijuterii care au devenit una dintre cele mai cunoscute atracții ale țării si magazine cu hand-made-uri.

Casa Kole Kotushe este una dintre casele care au fost reconstruite cu o tâmplărie autentică din lemn - Bondruk. Are ferestre neobișnuite care conferă casei aspectul său unic, diferențiindu-se de celelalte case vechi din Ohrid.

Atelier de hârtie lucrată manual – intrarea libera – o traditie inceputa in Macedonia la mijlocul secolului 16 la manastirea Sf. Naum - un mic atelier unde se produce manual hârtie și unde ti se explică și iti arată întreg procesul, veti vedea o copie a presei Gutenberg care funcționează încă din secolul al XV-lea. Nu cred că exagerez când spun că se vede plăcerea cu care ne-a povestit despre întreaga tehnologie veche de sute de ani. Se pot achizitiona diverse suveniruri – felicitari, fotografii -.

Mentionez din nou si restaurantul Antiko, la nr. 30 pe acceasi strada, cel mai vechi restaurant din Ohrid, fiind localizat în casa lui Jonce Strujan.

Casa Memorială a lui Hristo Uzunov (adresă Strada Tsar Samoil nr. 45, program de vizita luni - vineri între orele 07:30 și 15:30) construită la mijlocul secolului al XIX-lea de catre Hristo sau Dimitar Uzunov, faimoși activiști din Ohrida. În perioadele de dinainte și de după independență, casa a fost un loc central de întâlnire al revoluționarilor. Clădirea are un subsol cu un pasaj caracteristic cunoscut în sub numele de „temniță” , un parter și un etaj superior. Fațada este în stilul caracteristic orașului vechi cu ferestre placate cu lemn.

Casa a fost transferată în proprietatea permanentă a Muzeului Național din Ohrid. Pe lângă expoziția istorică permanentă, această casă memorială organizeaza și expoziții temporare.

Casa Urania construita in secolul 19 de catre o familie ce detinea monopolul asupra pescuitului, partial renovata.

Casa Robevci (adresă Strada Tsar Samoil nr. 62, program de vizita marti - duminica între orele 09:00 – 20:00). Reconstrucția actualei case, cu parter și două etaje, a fost finalizată dupa un incendiu, între 1861 și 1863, jumătatea stângă pentru Konstantin Robev, iar jumătatea dreaptă pentru Anastas (Tase) Robev.

Sub conducerea lui Petkov, un celebru sculptor și constructor macedonean de la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost realizat și interiorul casei Robevci: tavanele sculptate, dulapurile și alte elemente decorative. Totuși, pentru a distinge sculpturile, au fost chemați alți maeștri sculptori din Debar pentru partea casei care aparținea lui Anastas. În timpul lucrărilor la cele două jumătăți ale clădirii, echipelor de sculptori în lemn le-a fost interzis să se vadă între ei, motiv pentru care jumătatea stângă a casei, unde locuia Konstantin, este diferită de cealaltă jumătate unde lucrau alți meșteri.

Casa Robevci (de fapt o clădire dublă - o casă fraternă), atât prin dimensiunile sale, cât și prin expresia arhitecturală, reprezintă un fel de simbol al statutului pentru familie.

Astazi este parte din Muzeul Național din Ohrid, iar in partea de est a casei sunt expuse câteva obiecte ale familiei

Muzeul și Centrul Cultural „Lapidarium” (adresă Strada Tsar Samoil nr. 62) a fost deschis cu ocazia aniversărilor „485 de ani de la existența muzeului general al Arhiepiscopiei Ohridei” și „50 de ani de la înființarea Muzeului Național din Ohrida” in spațiului curții vestice a Casei Robevci, unde sunt prezentate monumente epigrafice și alte artefacte originale.

Ultima casa care incheie strada Tsar Samoil este casa Lambeski, construita in secolul XIX, care si-a pastrat intrarea cu un pasaj intunecos.

De aici ajungi la la Lower Gate si practic in port.

Am decis sa ne oprim pentru o pizza si o salata. Si desigur sa ne hidratam cu cate o bere. Puteti incerca oricare pizzerie din zona. Noi ne-am oprit la Pizza Nemo. Am platit in euro si am primit restul in denari. (Sfat: au fost foarte utili pentru platirea taxelor de autostrada).

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 38 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI