Nis - orășelul cetate

TIPĂREȘTE

Nis, superbul orasel sarbesc de pe malul raului Nisava, este cu certitudine un amestec extrem de interesant de vechi si nou, de bogatie si saracie, un loc care m-a impresionat foarte mult si mi-a placut la nebunie, de aceea, recomand din toata inima celor care il tranziteaza in drumul spre insorita Grecie, sa nu ezite sa ii acorde cateva ore din timpul lor. Nis are atat de multe de oferit.

Putina istorie nu strica, deoarece Nis este un orasel cetate, in care istoria se prelungeste si se amesteca in mod normal cu realitatea zilelor noastre. Vechiul oras Naissus, devenit acum Nis, este cunoscut mai ales ca fiind locul de nastere al Imparatului Constantin cel Mare, intemeietorul Constantinopolelui, cel care a decretat crestinismul ca religie oficiala a Impreriului in urma Edictului de la Milan din anul 313. Chiar vis a vis de intrarea in Fortareata Turceasca – o alta emblema a orasului, se afla un frumos monument aurit care celebreaza memoria imparatului care a scos crestinii din catacombe si din ilegalitate, deschizand drumul crestinismului, una dintre cele mai raspandite religii la ora actuala.

Orasul Nis, dezvoltat pe malurile Nisavei, ofera turistului avid de cunoastere si de frumos satisfactie completa, am admirat atat vestigiile trecutului cat si realizarile prezentului, Nis fiind al treilea oras ca marime din Serbia. As putea spune, ca in acest oras, pulseaza de fapt doua entitati, orasul subteran si orasul de la suprafata. Chiar vis a vis de Fortareata- emblema orasului, imediat ce am trecut podul peste Nisava, am patruns pe o artera pietonala in zona Pietei King Milan, centrul orasului. Tot aici se deschide si o intrare subterana, ai impresia ca ar fi o intrare de metrou, dar cum nu am zarit nicaieri semnul specific, am decis sa patrundem in maruntaiele pamantulu sa vedem ce se ascunde acolo... Si da, am gasit o comoara, dar o comoara tipica, magnet - nu izvor de bani... Pe cativa kilometri buni, pe sub pamant exista puzderie de magazine mai mari sau mai mici, branduri locale sau internationale. Nu mai stiam incotro sa privesc si spre ce sa ma indrept, am fost oarecum debusolata mai ales la inceput, dar apoi, ca un facut privirile imi erau canalizate doar spre magazinele de bijuterii, care erau cu nemiluita, priviti foto si veti intelege... starea mea! . Cum ador, nu doar calatoriile, ci si bijuteriile nu am rezistat tentatiei de a-mi cumpara o pereche de cercei de argint... amintire palpabila.

Deasupra orasului subteran viata pulseaza in diferite moduri, o viata efervescenta. Dimineata la ora 5, cand am parasit noi orasul, pietonala cu toate terasele sale elegante si pestrite era plina ochi de tineri care se plimbau, discutau, radeau, traiau, si traiau plenar. Nicaieri, pe unde am umblat, nu am zarit o asa animatie la ora 5 dimineata.

Ce se poate vizita in Nis?

In primul rand Fortareata Turceasca.

Orasul este mentionat pentru prima data in anul 150 in lucrarea Geografica a lui Claudio Ptolomei. In secolul VI Imparatul bizantin Iustinian, construieste o fortareata impresionanta de aparare a orasului, fortareata care se dovedeste insa lipsita de rezistenta, deoarece un secol mai tarziu slavii cuceresc orasul. In secolul XIV, turcii cuceresc si ei orasul si isi mentin aici dominatia timp de cinci secole. Din aceata perioada deosebit de infloritoare dateaza si Fortareata Turceasca de pe malul Raului Nisava. Intrarea in Fotareata se face pe un pod fix, dar miscator (care mi-a dat fiori) peste Raul Nisava, prin Poarta Istambul. De cum patrunzi in cetate dai nas in nas cu un melanj de trecut si prezent, deoarece intre zidurile multincercatei fortarete, martora a cumplite atrocitati si varsari de sange, este astazi veselie, oameni de diferite varste se plimba pe aici, rad, vorbesc, manaca, gasesc relaxare sau divertisment. Langa Poarta de Sud exista un centru de informare, de unde puteti obtine tot felul de informatii utile in limba engleza. De aici am aflat ca interiorul cetatii este astazi un parc ce se intinde pe 22 de hectare inconjurate de 2100 de metri de ziduri inalte de 8 metri si late, in medie, de cca. 3 metri. In interiorul Fortaretei pulseaza viata, exista alei de promenada, multe chioscuri de unde se pot cumpara diverse gustari, apa, sucuri, un trenulet gen Thomas, magazine de suveniruri, dar si ramasite ale trecutului extrem de bine conservate si puse in valoare. Chiar dupa intrare, pe partea stanga am admirat baia turceasca Hammam, transformata in restaurant cochet. In plimbarea noastra am observat si admirat urme de pietre funerare, urmele unei temnite, o moschee cu minaretul daramat, un Lapidarium, si tot felul de vestigii despre care nu ne-am dat seama ce semnifica... Exista si posibilitatea de a urca pe zidurile fortaretei pentru a admira imprejurimile de la inaltime, dar noi, fiind insotiti de copii care erau cam obositi, nu am mai facut-o. Ne-am multumit doar cu plimbarea si cu o cafeluta servita la restaurantul amenajat in vechiul Hammam.

Am dorit extem de mult sa ajungem la celebrul in toata lumea Turn cu Cranii, situat ceva mai departe de centrul orasului, pe bulevardul Svetog Zara Konstantina. Turnul cu Cranii este adapostit de o biserica, iar orarul de vizitare este intre 9-20, lunea inchis. Dar despre ce este vorba?? Da, este un turn horror, construit din cranii pe post de caramida. Povestea lui este interesanta si scoate la iveala patriotismul si determinarea poporului sarb, un popor pe care eu il admir din toata inima. Turnul contine craniile revolutionarilor sarbi care au luptat pentru eliberarea Serbiei de sub influenta otomana, in batalia de la Cegar, in anul 1809. Turnul a fost construit de catre turci. Dorindu-se a fi un mod de a –i inspaimanta pe sarbii care doreau sa isi elibereze pamantul natal. Comandantul de atunci al sarbilor, Stevan Sindelic, a decis aruncarea in aer a intregii cantitati de praf de pusca, desi la fata locului nu erau doar otomani, ci si sarbi, asumandu-si riscul de a-si pierde viata si el si camarazii sai, pentru o cauza sfanta. In explozie si-au pierdut viata cu totii, iar turcii au luat craniile sarbilor si au construit acest turn, iar in varful lui au pus chiar capul comandantuli S. Sindelic. Initial aici erau 952 de cranii, dar intre timp, familiie sarbilor au luat ramasitele eroilor pentru a le inmormanta crestineste. In rezent mai sunt doar 52 de cranii, dar si asa, Skull Tower este inspaimantator.

Fantana din centrul, - situata in imediata apropiere a Primariei, o cladire veche, fosta locuinta a printului Milan Obrenovic, astazi frumos restaurata, - este cea mai frumoasa fantana din oras, a fost construita pentru a potoli setea calatorilor, dar si pentru a le desfata privirile.

Monumentul Eliberatorilor Nis-ului, este o statuie impozanta, situata tot in centrul orasului si flancata de o frumoasa fantana arteziana. Mi-a placut mult acest monument reprezentand un mesager al libertatii, asezat pe cal, purtand in mana un steag. Statuia este asezata pe un piedestal de marmura neagra, care contine pe fiecare dintre cele patru fete ale sale inscriptii si basoreliefuri in legatura cu momentele cheie ale luptei sarbilor pentru eliberarea tarii lor.

Continuandu-ne promenada pe acest bulevard larg, intesat mai ales cu terase, am zarit undeva, pe partea stanga, o straduta pitoreasca, Ulita Cazangiilor - Tinkers Alley- Kazandzisko Sokace, locul in care, in trecut functionau atelierele mesteugaresti, in prezent gazduieste cafenele si restaurante imbietoare.

Un punct, aparte, unic, in care realitatea se imbina cu fictiunea, punanadu-te pe ganduri, este Biserica Sfanta Treime, care adaposteste un mausoleu de piatra, in care se odihneste contele Alexei Kirillovich Vronski, celebrul personaj masculin al romanului Anna Karenina, pentru iubirea carauia, eroina si-a pus capat zilelor... Romantic, trist, adevar sau fictiune??? Poate din fiecare cate putin, caci asa e si viata, un amestec... cu de toate!

Cam aceste lucruri le-am vazut eu in Nis, apoi am vazut oamenii. Multi bine imbracati, unii la limita saraciei, tineri petrecareti plini de verva si exuberanti, copii cersind sau copii vanzand flori la colt de stada, copii a caror privire umila mi-a umbrit oarecum din bucuria vizitarii acestui orasel... Am vazut de asemenea grupuri, grupuri de cantareti locali, o alta forma de a cersi sau poate de a-si face ascultata arta. Nu stiu. Dar stiu ca Nis, oraselul cetate m-a sedus si m-a vrajit, m-a fermecat si m-a pus pe ganduri...

---

VIZUALIZĂRI: 5290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI