Plimbare cu trenul de epocă Mokra Gora - Šargan Vitasi

TIPĂREȘTE

Prima legătură feroviară dintre Europa Centrală și vestul Peninsulei Balcanice, la Marea Adriatică, tranzita Munții Dinarici dinspre Belgrad, prin Trstenik, Kraljevo, Čačak, Užice, Vardište și Višegrad. Construcția a început în timpul Primului Război Mondial cu intenția de a se crea o legătură între Austro-Ungaria și Serbia, Bosnia și Herțegovina. Lucrarea efectuată în bună parte cu prizonieri de război, nu a fost lipsită de incidente mulți lucrători pierzându-și viața atunci. Finalizată în 1921, această legătură feroviară a fost exploatată până prin anii '70, când s-a construit un nou drum de fier mai la nord, prin Zvornik. Anul 1974 care a însemnat închiderea tuturor căilor ferate cu ecartament îngust în Serbia, a marcat și sfârșitul celui mai important drum de fier din Peninsula Balcanică de la începutul sec. XX. În prezent, doar o mică parte din acesta este valorificat, Ministerul Turismului din Serbia, Căile Ferate Sârbe - Železnice Srbije, cu implicarea marelui regizor de film Emir Kusturica, luând decizia exploatării sale în scop turistic. Traseul frumos, prin munte, cu multe tuneluri și cu priveliști fascinante spre văi, spre creste împădurite și spre așezări omenești fiind atuuri în plus.

S-a făcut și se face multă reclamă plimbării cu mocănița pe această părticică din vechiul traseu feroviar din Serbia. De fapt, scriind acest articol, și eu - involuntar - îi fac reclamă. Cred însă că o merită. Când am optat pentru un minicircuit în Serbia incluzând între altele și o plimbare cu trenul nostalgiei, nu știu dacă acesta a fost obiectivul care mă atrăgea cel mai mult. Mai călătorisem în copilăria mea cu o mocăniță adevărată pe Valea Tarcăului, în Munții Neamțului, cu oameni care mergeau la lucru, la șantierul de construcție al unui drum forestier, cu localnici din satele răsfirate pe firul văii care coborâseră din munte să-și mai cumpere de-ale gurii… fără picior de turist. Fără nici o treabă, doar pentru a vedea și o altă lume, însoțindu-l pe tata care mergea în inspecție la șantier, poate doar eu eram turist. Aveam atunci 11 ani! Pentru mine, acela va rămâne pentru totdeauna "Trenul nostalgiei".

De astă dată, cazați la Konačište Osmica - Mokra Gora, cu micul dejun servit în restaurantul gării, gata să pornim în marea aventură a zilei, până la ora 10.30 când locomotiva urma să șuiere de plecare, ne-am plimbat prin parcul gării cu multă verdeață, cu băncuțe și cu mici amenajări cu apă. Am admirat și am fotografiat clădirea fostei gări transformată acum în pensiune, căsuțele de lemn din deal, peronul și mai ales locomotivele și vagoanele de epocă, bine recondiționate.

Nu știu cu exactitate care este costul unei călătorii cu trenul nostalgiei, noi plătind în avans toate taxele. Ghidul s-a preocupat de procurarea biletelor și ni le-a împărțit. Le-am păstrat cu grijă pentru că în timpul călătoriei - ca în orice tren care se respectă - sosește nașul cu cleștele lui, verifică (zâmbind) și apoi perforează biletele. Am remarcat că biletele au pe verso o schiță a traseului trenulețului însoțită de câteva informații (doar în sârbă).

În timp ce eu fotografiam, soțul meu a fost la casa de bilete de unde s-a întors cu un pliant informativ și cu o hartă a traseului. Nu știu dacă am reținut exact, dar mi-a spus că taxa de călătorie este de 900 dinari/persoană și că în perioada de vară (noi am fost în august) trenulețul turistic face trei curse zilnic, la orele 10.30, 13.30 și 16.30.

Am menționat de mai multe ori că ne aflam în Serbia însoțind un grup numeros - aprox. 80 persoane - așadar, pentru noi, a fost rezervat un vagon întreg. Vagonul 3. Biletele nu sunt cu locuri, dar, de ce ar fi necesare acestea când nimeni nu stă locului? E o foială și un zgomot…, ba chiar se mai încinge și câte un dans așa cum s-a întâmplat în vagonul nostru. Mă întrebam dacă mocănița din Valea Vaserului ar fi rezistat la o asemenea zbânțuială.

Chiar înainte de plecare, înainte ca turiștii să dea năvală în vagoane, m-am plimbat de la un capăt la altul al trenului fotografiind vechile vagoane recondiționate. Poate că voi stârni comentarii critice când voi spune că pentru mine acesta a fost momentul culminant la plimbării cu mocănița în Serbia. Vagoanele - cred că vreo 4 - construite în prima parte a sec. XX, sunt diferite ca arhitectură. Cu interioare din lemn, acestea au bănci tot din lemn, unele prelungi, de la un capăt la altul al vagonului, pe lângă geamuri, altele sunt aliniate ca băncile într-o sală de clasă, unele au spătar, altele nu… Dar, cel mai mult mi-a plăcut compartimentul cu bănci pentru câte o persoană. Cred că era un compartiment de lux, unul de clasa I. Lucrătura din fier forjat care susține fiecare băncuță mă îndreptățește să cred acest lucru. Și mai trebuie să spun că unele compartimente aveau și locuri pentru bagaje, sus, deasupra banchetelor. Un bar din lemn, cu câteva rafturi și cu o mică tejghea, m-a făcut să mă opresc analizând și gândind că încă din acele vremuri oamenii visau la un vagon restaurant.

Amenajate pentru turiști, vagoanele sunt dotate cu difuzoare prin care o voce necunoscută - în sârbă și în engleză - prezintă istoria trenulețului cu ecartament îngust din Serbia și probabil câte ceva despre locurile prin care trecem. Spun "probabil" pentru că din cauza forfotei și a zumzetului necontenit nu înțelegi mai nimic din ceea ce se transmite la difuzor.

Și încă ceva. Toate vagoanele au ferestre, multe ferestre, pe ambele părți, care se deschid - toate - în timpul mersului, iar turiștii agitați aleargă când pe o parte când pe cealaltă înghesuindu-se unii în alții să vadă și să fotografieze un brad, o vale, o casă sau… cine mai știe ce. Dacă - asemenea mie - aveți probleme de natură ORL, așteptați-vă la curent. Nu este la fel de mare ca cel dintr-un tren rapid. În plus, fiind vară, poate fi suportat destul de bine de către cei sănătoși. Și totuși...

Despre traseu

Traseul trenului turistic, de la Mokra Gora până la stația Šargan Vitasi se mai numește și Šarganska Osmica (optul Šargan) deoarece străbătând muntele cu acest nume, datorită diferenței mari de nivel (300 m), prin curbe repetate, traseul ia forma cifrei opt. Dacă privești cu atenție harta, între stațiile Golubići și Jatare, traseul chiar are forma cifrei opt.

Lungimea totală a traseului este de 15,44 km și datorită curburilor sale, dă impresia că trece de două ori prin aceleași locuri. Peisaje încântătoare, de munte, 5 poduri și 22 de tuneluri ți se perindă prin fața ochilor dacă faci o plimbare cu trenulețul de epocă. Cel mai lung tunel (1666,85 m) este Kralj Aleksandar I, aproape de Šargan Vitasi, stația terminus.

Plimbarea durează două ore și jumătate, dus-întors, cu câteva opriri la întoarcere. La capăt de linie, după cel mai lung tunel, în stația Šargan Vitasi, o gară mai mare, am coborât cu toții. În timp ce noi ne plimbăm pe peron, facem fotografii, căutăm toalete sau ceva de ronțăit, se schimbă locomotiva. Un fluierat scurt ne anunță că pauza s-a terminat și suntem invitați să ne reluăm locurile în vagoane. Alte tuneluri, alte peisaje și din nou o gară. De astă dată, la Jatare, gara ne-a încântat cu florile cu care este împodobită, cu restaurantul săpat în stâncă și cu micile cascade care înviorează armosfera.

Un obiectiv care-i atrage pe turiști la Golibići este "Crazy Rock" despre care se spune că este o piatră a dragostei. O nouă oprire la gura unui tunel, o alta pe o platformă de belvedere construită din lemn care oferă o frumoasă priveliște asupra văii cu o gura de tunel din care iese și șerpuiește mai departe linia ferată cu ecartament îngust, sate, păduri frumoase, miros proaspăt de natură… iată ce înseamnă plimbarea cu trenulețul turistic în Serbia!

Plecând din Mokra Gora la ora 10.30, ne-am înapoiat la ora 13.00. Cu bagajele noastre transferate deja de dimineață, autocarul ne aștepta pentru a porni din nou la drum. Pentru că așa îi stă bine călătorului.

Încheiere

Dacă mi-a plăcut? Se înțelege, cred, din ceea ce am scris. Dacă recomand plimbarea cu mocănița în Serbia? Dacă vă plac astfel de aventuri, dacă ajungeți la Mokra Gora, nu ezitați!

Am citit undeva că în 2019, deci anul în care am fost și noi, numărul vizitatorilor a depășit cifra de 88.000. Și am mai aflat că anul acesta au fost demarate lucrări de reparații și întreținere la tuneluri, lucrări care se vor finaliza în 2021, anul celebrării centenarului căii ferate turistice Mokra Gora - Šargan Vitasi.

---

VIZUALIZĂRI: 2097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI