Milano, orasul satisfactiei turistice absolute

TIPĂREȘTE

Introducere (a se citi facultativ...)

Daca e sa recomand, iubitorilor calatoriilor, un oras, acesta ar fi, fara indoiala Milano... e orasul ce satisface, negresit, toate gusturile.

Milano, are, fara indoiala, de toate... Are in primul rand o multitudine de atractii turistice extrem de diverse, o bucatarie unica si localnici politicosi si amabili cu strainii... nu o data mi s-a intamplat sa fim condusi de un italian, o portiune de drum, pana in locul pe care doream sa il vizitam.

Cand spun ca Milano are de toate... imi asum aceasta afirmatie cu nostalgia celui care abia plecat dintr-un loc se gandeste deja la revenirea acolo.

Pentru iubitorii artei plastice Milano are o vizita la galeriile Brera, pentru pasionatii de istorie Castelul Sforzesco, pentru iubitorii muzicii clasice are Scala, pentru amatorii de fotbal, stadionul San Siro, pentru impatimitii modei, magazinele de firma din apropierea Domului... si lista ar putea continua, credeti-ma, cu zeci de obiective de maxim interes turistic.

Si mai are ceva special... vecinatatea providentiala a lacului Como, una dintre cele mai spectaculoase si exclusiviste vecinatati din Europa...

In cele cateva review-uri care urmeaza, voi incerca sa creionez portretul unui oras dupa parerea mea unic, un oras pentru toate gusturile si, foarte important pentru toate buzunarele.

Ziua I-a. Centrul istoric al orasului Milano-Castelul Sorzesco si Scala

Castelul Sforzesco

Castelul Sforzesco reprezinta unul dintre obiectivele turistice cele mai vizitate din Milano... e emblema istorica, simbolul supravietuirii orasului de-a lungul a cateva secole de framantari si lupte. Este situat in zona centrala a orasului, la aproape 1 km de Dom... dincolo de el se intinde unul dintre cele mai parcuri din Milano, parcul Sempione.

Are un trecut de peste 600 de ani si a fost martorul a sute de evenimente istorice, unele fericite, altele tragice... a fost ocupat, ca intregul oras, de altfel, ani in sir de trupe straine, a fost daramat si recladit... a supravietuit insa cu demnitate tuturor cataclismelor create de om sau de natura.

Ceea ce ne incanta acum ochii este ceea ce a mai ramas din structura initiala... imi imaginez dimensiunile de inceput ale sale, daca acum, dupa remodelarea si adaptarea sa, castelul este imens...

Nu seamana cu nici un alt castel vazut pana acum... e departe de infatisarea Luvrului, a Versailles-ului, a Schonbru-ului su a Neuschwainstein-ului. Castelul Sforzesco e unic si incomparabil... are aspectul unei fortarete, mai degraba decat cel al unui castel.

Biletul de intrare costa 9 euro pentru turul complet... asta insemnand vizitarea catorva mari expozitii tematice: cea de arta antica, de mobiler si de arta aplicata, exxpozitia de pictura si cea de instrumente muzicale.

Pentru ca fiecare dintre aceste sectiuni reprezinta un muzeu in sine, durata unui tur complet este de cateva ore... dar in fata minunatiilor pe care le veti gasi inauntru veti uita, pur si simplu, de trecerea timpului...

Vizitarea castelului incepe in cladirea centrala, cu vestigiile istorice ale orasului Milano... sunt prezentate publicului piese ce tin de aspectele religioase si laice ale antichitatii si Evului Mediu. Nu poti sa nu remarci faptul ca majoritatea pieselor, desi poarta patina timpului, sunt perfect conservate... statui ecvestre imense ale ducilor, sau piese din altarele primelor biserici... toate sunt prezentate in ordine cronologica, in sali de expozitie imense, cu decoratii unice, demne de stapanii sai aristocrati.

Ceea ce domina atmosfera este personalitatea lui Ludovico Sforza, Il Moro, protectorul celor mai celebri artisti ai Renasterii italiene... Leonardo da Vinci, Bramante... sub domnia sa a inflorit arta la castel...

Unele exponate iti taie, literalmente, rasuflarea... este cazul sculpturii in marmura ce reprezinta capul Teodorei, imparateasa Bizantului sau al tapiseriilor ce au traversat secolele, pastrand intacta stralucirea culorilor si rigoarea formelor... una dintre ele, situata in centrul salii, atrage privirile tuturor.

Nu doar dimensiunile sale sunt impresionante, caci depaseste, cred, vreo 4 metri inaltime, ci mai ale, expresivitatea ei si arta desavarsita cu care a fost creata. Il infatiseaza pe San Ambrosio, patronul orasului Milano, tesut in fir de aur si de matase, a carui imbracaminte e impodobita cu pietre pretioase. Chipul sfantului iradiaza, pur si simlu, iar ochii par vii, intr-atat de artistic e lucratura... Dar surpriza vine abia cand ocolesti tapiseria... abia aunci intelegi de ce e atarnata in mijlocul incaperii si nu e lipita de perete... pur si simplu pentru ca are doua fete... Nu exista noduri... totul e reprodus absolut identic pe cealalalta fata a acestei impletituri unice.

Intr-una dintre sali ai prilejul sa admiri tavanul pictat cu motivele vitei de vie de insusi Leonardo da Vinci, cel mai complex artist renascentist... motivele pictae sunt cu adevarat, unice...

Sala dupa sala, palatul iti dezvaluie comorile sale... aceasta prima sectiune se termina, fulminant, cu o expozitie dedicata lui Michelangelo... ultima sa sculptura, „Pieta Rondanini”, este piesa de maxim interes a castelului Sforzesco.

Sculptura, inaltata pe un piedestal, nu e mare, are dimensiunile unui om obisnuit... Fecioara Maria ii sustine trupul chinuit al lui Isus coborat de pe cruce... ciudat e ca desi Isus are genunchii indoiti si sta sa cada, trupul pare sa invinga gravitatia si se inalte... e greu de explicat... de aceea merita vazut.

Grupul statuar e vag conturat in partea de sus si sculptat pana la detaliu in partea inferioara... e cea mai stranie statuie pe care am vazut- vreodata... dincolo de marmura alba se profileaza ideea jertfei absolute.

Iti vine sa ingenuchezi si sa te rogi langa ea... atat de puternic este mesajul spiritual al acestei ultime capodopere a artistului.

Chiar si asa neterminata, acesta poarta amprenta inconfundabila a celui mai prolific si talentat artist plastic al Renasterii... Michelangelo Buonarotti.

Nu aveam voie sa facem poze acolo, nici macar fara blitz, dar pentru ca nu aveam de unde sa stim asta (in tot restul castelului fotografiatul a fost permis), am „furat’ o fotografie...

Dupa sectiunea acesta, situata la parter, urmeaza o serie de alte sectiuni: cea a mobilieruli si amenajarilor interioarea, cea a picturilor, cea a sticlei si ceramicii, respectiv cea a instrumentelor muzicale. Fiecare dintre aceste expozitii ocupa cel putin o aripa de la etajele superioare...

In expozitia destinata amenajarilor interioare puteti urmari evolutia pieselor de mobilier de-a lungul veacurilor... veti admira, cu rasuflarea taiata, piese de mobiler fara de cusur, faurite de mainile magice ale mestesugarilor renascentisti... de la bufete cu motive sculptate, la secretair-uri cu zeci de cutiute, destinate rasfatului doamnelor din acele vremuri... caci fiecare cutiuta in parte era destinata adapostirii unei bijuterii de pret...

Colectia numara peste 2000 de piese, din diverse epoci, toate restaurate...

Lemn de mahon, trandafir sau abanos, ferecaturi de bonz aurit, incastratii de sidef si pietre semipretioase, toate piesele expuse exprima tendinta epocii in care au fost create. E remarcabila dorinta oamenilor din acele vremuri de a infrumuseta cele mai banale obiecte cotidiene... caci, in afara de mobilier sunt expuse tacamuri si vesela, vechi de cateva secole, provenind diverse colturi ale lumii, din indepartata China, pana in tinuturile misterioase ale Rusiei.

Apropo de vesela... expozitia de sticlarie si portelanuri reprezinta un rasfat pentru cei pasionati de arta decorarii, caci in salile luminoase sunt expuse obiecte pline de fantezie si culoare, a caror frumusetete uimeste prin ineditul ei.

In aceasta expozitie rafinata nimic nu e banal... nici macar solnitele... nu iti poti inchipui pana unde merge imaginatia unuor mesteri din alte veacuri.

In aripa rezervata picturilor sunt adapostite cateva lucrari de referinta ale pictorilor renascentististi... lucrarile sunt atat de vii, atat de expresive, incat par a fi fotografii colorate ale vietii cotidiene a oamenilor de atunci... portete, peisaje, tabouri cu tematica religioasa... ai sentimentul ca privesti prin fereastra trecutului catre o lume de mult apusa.

Mantegna, Canaletto, Lotto... nume de artisti care au ridicat pictura la rang de sublima arta.

Expozitia de instrumente muzicale este la fel de inedita, si aici exponatele sunt spectaculoase... de la instrumente aduse din Oceania, pana la fluiere sud-americane, tot ce poate produce sunete muzicale se gaseste acolo...

O sala imensa e rezervata pianelor, pianinelor, clavecinelor... care mai de care mai captivante, mai frumos onamentate, mai ingenios construite...

Am plecat de la castel cand soarele se ridicase deasupra turnurilor, dupa nu mai putin de 4 ore de incantare... tot mi se parea ca mai am ceva de vazut, de admirat, de respirat...

Scala din Milano

Am plecat de la Castel cu dorinta fierbinte de a vedea Scala... atat de fierbinte, incat am asteptat o ora in parculetul din fata cladirii... nimerisem in pauza de pranz, obligatorie pentru toate institutiile italiene.

E drept ca asteptarea nu a fost una neplacuta... ne aflam intr-un parculet, la umbra, in vecinatarea celebrei galerii Vittorio Emanuel.

Initial mi-am dorit sa imi procur un bilet la un concert (atentie, biletele se vand nu numai la casa de bilete a Operei, dar si in statia de metrou de la Dom, aflata in apropierea acesteia), dar pentru ca in ziua in care se tinea reprezentatia plecam la Como, am abandonat proiectul...

Mare pacat, si am sa va explic imediat de ce...

Biletul de vizitare costa 8 Euro si include muzeul Scalei, foaierul si... cam atat.

Cum, o sa va mirati, nu include si vizitarea salii? Ei bine, nu... Sala nu e deschisa publicului vizitator... puteti arunca doar o privire asupra ei, dintr-o loja situata in imediata vecinatate a foaierului, iar fotografierea salii este cu desavarsire interzisa.

Muzeul Scalei cuprinde doar cateva sali de expozitie... sunt infatisate momente emblematice pentru acest templu al muzicii pe care il reprezinta Scala.

Sunt busturile marilor cantareti de opera ce au cantat candva aici, costume de scena ale unor reprezentatii celebre, documente unice, partituri, ianul la care a compus Verdi...

Exponatele au o semnificatie profunda... sunt repere ale vietii culturale a orasului de mai bine de un secol si jumatate, incarcatura emotionala e extrem de intensa... dar...

Ramane un dar... Scala nu e Scala fara muzica... nici sala scaldata in lumina candelabrelor, nici portretele marilor cantareti nu au putut tine locul acordurilor muzicale...

Sa vizitezi Templul muzicii scufundat in tacere e ca si cum ai savura o prajitura privind-o pe ecranul televizorului...

Cu aceasta maxima frustrarea am parasit Scala, propunandu-mi sa revin de asta data ca spectator... pentru a simti din plin vibratia nemuritoare a acestei legende vii numita Scala...

- - -

---

VIZUALIZĂRI: 4795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI