Haideţi la Miami - #11.2. Sfaturi pentru şoferii care conduc maşina prin Miami - Part 2.

TIPĂREȘTE

Partea a doua.

Pe autostradă, oricare ar fi ea, orice bandă este independentă de celelalte, asta din punct de vedere al vitezei de circulat. Nu există bandă de viteză. Asta înseamnă că pe banda pe care circuli poţi merge cu orice viteză - de preferat cea legală, indiferent de viteza cu care se deplasează maşinile de pe benzile adiacente. Ce doresc să subliniez este că poţi depăşi celelalte maşini şi prin dreapta şi prin stânga lor, spre deosebire de Europa unde, pe autostrăzi, ai voie să depăşeşti decât pe banda din partea stângă.

TIR-urile, autocarele, autobuzele, traficul greu dar şi autovehicolele care au mai mult de doi pasageri se deplasează pe banda cea mai din stânga, bandă care în Europa este banda de viteză. "Asta este o prostie! " am spus când am văzut prima dată acest lucru. Dar, după aceea, am înţeles de ce este astfel: deoarece toate benzile de circulat, de pe autostradă, au acelaşi regim de viteză, ieşirea de pe autostradă se efectuează în viteză foarte mare iar dacă traficul greu ar circula pe banda cea mai din dreapta, acesta ar împiedica în mod evident ieşirea fluentă a maşinilor mici de pe autostradă. Astfel, în mod logic, traficul greu circulă pe banda cea mai din stânga, neincomodând deloc maşinile mici care ies şi intră pe autostradă. Evident că trecerea unui TIR de pe banda cea mai din drepata pe banda cea mai din stânga este o manevră destul de periculoasă dar aşa este la ei şi tot poporul se conformează cu atenţie şi cu băgare de seamă.

Şi încă ceva: tir-urile circulă cu aceeaşi viteză ca şi cea cu care circulă maşinile mici, de fapt toate maşinile, indiferent de gabarit, au dreptul să circule cu viteza maximă admisă. Vă spun, senzaţia este destul de ciudată când circuli cu 120 de km la oră iar în paralel cu tine rulează o betonieră de 16 tone cu aceeaşi viteză - sunetul scos de anvelopele care rulează pe asfalt este înfiorător. Tot la acest alineat aş dori să vă spun o chestie foarte inteligentă pe care am citit-o pe uşile din spate ale unui TIR. Spunea aşa: „Dacă nu-mi vezi oglinzile înseamnă că eu nu te văd în spatele meu! ” – şoferii, care citesc acest articol, ştiu foarte bine cât adevăr este în această afirmaţie. De atunci, când mă deplasez în spatele unui TIR, stau la aşa o distanţă de el astfel încât să-i văd oglinzile retrovizoare.

Dacă întâlniţi pe şosea tronsoane de drum unde se efectuează lucrări trebuie să aveţi mare grijă la informaţiile care sunt afişate pe marginea drumului. Respectaţi cu stricteţe viteza permisă pe tronsonul respectiv pentru că de multe ori amenda este dublă în cazul în care sunt muncitori pe carosabil - de fapt veţi fi informat despre acest fapt printr-o tăbliţă amplasată pe marginea drumului. Am întâlnit situaţii unde, deşi se efectuau lucrări la carosabil, nu exista nici o restricţie de viteză. Am continuat cu viteza citită pe ultima tăbliţă dar a fost foarte periculos. Vă sfătuiesc ca, ori de câte ori întâlniţi indicatoare cu devieri sau lucrări la carosabil, să reduceţi viteza cel puţin la jumătate faţă de cât este permis pe tronsonul respectiv.

O recomandare: dacă sunteţi cu maşina şi mai sunt cu dumneavoastră mai mulţi prieteni cu maşinile, dacă pe vreunul din ei îi opreşte poliţia dumneavoastră continuaţi-vă drumul şi opriţi-vă doar acolo unde este regulamentar şi în plus sunteţi sigur că nu vă vede poliţistul care l-a oprit prietenul dumneavoastră. Vă recomand acest fapt din cel puţin două motive.

În primul rând, poliţiştii ştiu că sunt expuşi la foarte multe pericole atunci când opresc o maşină în trafic de la riscul de a fi acroşaţi de un alt autovehicol care trece pe lângă ei până la fsptul că nu ştiu peste ce şofer dau în maşina oprită – drogat, beat, infractor, fugar, etc. – care şofer poate reacţiona foarte violent şi mortal mai ales că regimul de port-armă la ei este destul de lejer. Faptul că, pe lângă maşina oprită de poliţist, mai opreşte încă una este de natură să-i trezească suspiciuni poliţistului şi există posibilitatea ca situaţia să devină destul de tensionată şi pentru dumneavoastră.

În al doilea rând, citiţi următoarea întâmplare:

Întâmplare.

Era pe la începuturile peregrinărilor prin Miami. Mai mulţi colegi au fost plecaţi la shopping şi se întorceau la hotel. Erau opt inşi în două maşini, câte patru în fiecare maşină. Seară, întuneric, oamenii grăbiţi să ajungă acasă au uitat de viteză.

La un moment dat se aude un sunet de sirene în spatele lor. Se uită în oglindă şi văd o maşină de poliţie care depăşeşte maşina din spate şi o opreşte pe cea din faţă. A doua maşină cu români, trece de cele două oprite, poliţia şi colegii lor, şi trage pe dreapta, la cam 10 metri în faţă.

Urmează o pauză de cam 5 minute în care nu se întâmplă nimica. Probabil că ofiţerul de poliţie a cerut informaţii despre maşini şi suport aerian pentru că odată cu coborârea ofiţerului de poliţie din maşină a şi apărut un elicopter care a pus o lumină pe maşina care s-a oprit suplimentar.

Se apropie, de prima maşină, o poliţistă. Îi face semn şoferului să lase jos geamul şi se prezintă: „Oficer Santos! Driving license and registration! ”. „Ştiţi ce aţi făcut? ” îi întreabă poliţista. „Nu!!! ” răspunde mirat şoferul. „Aţi depăşit viteza legală iar amenda este de 200 de dolari” îi spune poliţista. Pe şofer îl trec căldurile, 200 de dolari era diurna pe 10 zile.

Ce se gândeşte al nostru, „încercarea moarte n-are”, ci numai urmări aş completa eu, şi încearcă tactica mioritică de adresare şi căciulire: „Păi ştiţi, noi suntem studenţi români, suntem la studii, avem bani puţini... bla, bla, bla! ” „Ah, spune poliţista, nu înţelegeţi limba engleză? ” Şi ia o hârtie şi un pix, scrie cifra 200 şi le arată hârtia spunând clar şi răspicat: „Two... hundred... dollars! ”

„Aoleu, asta e proastă rău! ” zice şoferul, eu vroiam să mă ierte de amendă şi ea crede că n-am înţeles. Şi începe iarăşi cu ploconeala, doară, doară. La un moment dat poliţista se prinde, ridică mâna cu palma înainte şi-l opreşte pe şofer din vorbit: „Am înţeles, spune ea, voi vreţi să mă mituiţi? ” şi face o faţă de „Vă mănânc cu chiloţi cu tot! ”. „Nu, nu, nu, nu, nu!!! ” spune şoferul speriat. „Foarte bine, atunci plătiţi amenda” „Unde? ”, întreabă al nostru. „Aici, la mine” le spune poliţista.

Pleacă poliţista spre maşină, trece pe lângă maşina ei de poliţie şi se duce aţă la cealaltă maşină, cu ai noştrii, care aştepta la 10 metri mai în faţă. „Voi de ce aţi oprit? ” îi întreabă poliţista. „Noi suntem cu ei, împreună. Am fost exact în spatele lor când i-aţi oprit. ” „200 de dolari amendă şi voi! ”

Sfârşit întâmplare.

Despre semafoare. Aproape orice intersecţie este semaforizată. Semafoarele sunt amplasate pe partea opusă a intersecţiei, DUPĂ intersecţie, indiferent de pe ce drum te apropii de intersecţie, şi trebuie să te opreşti cu maşina înainte de colţul din dreapta al intersecţiei, înaintea unui marcaj transversal de culoare albă, foarte vizibil, desenat pe carosabil. Acest amplasament, al semafoarelor, oferă avantajul că poţi vedea culoarea semaforului foarte bine, clar şi uşor deoarece este în faţa ta, oferind un unghi de vedere foarte bun, în comparaţie cu semaforizarea din România, unde semafoarele sunt amplasate ÎNAINTE de intersecţie iar când opreşti la culoarea roşie nu ai voie să treci de semafor şi unde de multe ori, pentru a vedea culoarea luminii semaforului trebuie efectiv să-ţi suceşti gâtul.

Luminile semaforului sunt trei la număr, exact ca peste tot în lume: roşu, galben şi verde. Luminile sunt de două feluri, ca şi construcţie: rotunde, aşa cum este orice lumină a unui semafor şi sub formă de săgeţi indicatoare care la rândul lor pot fi pentru viraj la dreapta, înainte sau pentu viraj la stânga. Pe culoarea verde, de formă rotundă a semaforului, se poate vira în orice direcţie. Dacă drumul permite să virezi la stânga şi trebuie să dai prioritate celor care vin din faţă şi care merg înainte, atunci acest lucru va fi scris în clar pe o tăbliţă amplasată lângă lumina verde a semaforului.

Pe culoarea roşie, de formă rotundă a semaforului, este permis doar virajul la dreapta, chiar dacă nu există nici o altă lumină specială pentru acest fapt - vezi verdele intermitent de la noi. Totuşi, în unele situaţii, chiar pe lumina verde, este interzis virajul la dreapta, sub orice formă şi aceasta se întâmplă atunci când semaforul are aprinsă şi o lumină roşie, sub formă de săgeată, îndreptată spre dreapta. Este la fel şi pentru virajul la stânga. Virajul la stânga este permis pe culoarea verde, de formă rotundă a semaforului, dar este interzis când mai există aprinsă o lumină de culoare roşie sub formă de săgeată îndreptată spre stânga.

Despre lumina galbenă a semaforului. Lumina galbenă ţine foarte mult, eu am aproximat undeva la 10 secunde, aproape dublu ca la noi. Întrebarea ar fi, de ce aşa? Am să vă explic altceva şi veţi înţelege de ce ţine atât de mult. Am explicat mai sus că semafoarele sunt amplasate pe partea cealaltă a intersecţiei. Când opreşti la lumina roşie nu ai voie să depăşeşti colţul intersecţiei sau marcajul de pe asfalt sub formă de linie albă, destul de lat, desenat perpendicular pe axul şoselei, amplasat înainte de a intra în intersecţie. Ai dreptul să pătrunzi în intersecţie pe culoarea galbenă a semaforului atâta timp cât ai trecut de marcajul respectiv pe lumina galbenă, chiar dacă atunci când treci pe sub semafor, acesta şi-a schimbat lumina în roşu.

Dacă ai apreciat greşit viteza maşinii precum şi timpul de schimbare a culorii semaforului şi ai intrat în intersecţie, trecând peste marcajul transversal, pe lumina roşie a semaforului atunci ai o mare problemă pentru că majoritatea intersecţiilor sunt prevăzute cu camere de fotografiat/filmat şi vei fi fotografiat, adică îţi va fi fotografiată maşina din spate unde ai numărul de înmatriculare, urmând ca atunci când returnezi maşina la centrul de închirieri să ai de plătit şi o amendă frumuşică.

Eu am văzut multe astfel de faze, fotografiatul contravenienţilor, cel mai bine văzându-se fotografiatul seara, când fotografiile sunt efectuate cu blitz. Ar mai fi de spus că la unele intersecţii mai stă şi poliţia, dar nu sunt ascunşi prin boscheţi să prindă "infractorii" ca pe la noi ci stau cu maşinile parcate pe trotuare, la vedere, şi chiar şi aşa prind destui contravenienţi.

Niciodată poliţia nu vă va opri pentru a vă verifica actele sau documentele maşinii, aşa "de fentă" sau din lipsă de ocupaţie, decât dacă aţi săvârşit vreo contravenţie sau infracţiune sau dacă maşina cu care circulaţi este suspectă că s-ar fi comis cu ea vreo infracţiune. Dacă v-a oprit poliţia înseamnă că sigur aţi făcut ceva chiar dacă, pe moment, nu realizaţi nici în ruptul capului cu ce aţi greşit.

Întâmplare.

Eram în Miami, în concediu, cu încă o familie, 6 persoane, patru adulţi şi doi copii, două fete. Am închiriat un mini-van cu 7 locuri pentru a fi, în primul rând mai ieftin şi în al doilea rând pentru ca fetele, soţiile şi copii, să fie tot timpul împreună. Copii, cele două fete, erau de aceeaşi vârstă, de 7 ani per bucată, fiecare familie având câte o progenitură per căciulă.

Voiam să vizităm "Parrot Jungle", un fel Zoo cu papagali. Eu ştiam cam pe unde era amplasat respectivul obiect, îl mai vizitasem cu câţiva ani înainte dar atunci fusesem singur iar acum voiam să le duc şi pe fete. Trec pe lângă locul respectiv dar nu văd decât nişte case de locuit. Ne aflam într-n cartier. Pe îngusta străduţă, pe care mă strecurasem cu maşina, văd o maşină de poliţie în care stătea un ofiţer care-şi făcea ceva de treabă. Trec pe lângă el şi mai dau un ocol pe câteva străduţe. În final ajung tot pe strada cu maşina de poliţie şi mai trec odată pe lângă ea.

Încăpăţânat din fire, nu mă dau bătut şi continui căutarea, spre disperarea nevestelor şi nerăbdarea tot mai gălăgioasă a fetelor. Ajung, inevitabil, tot pe străduţa cu maşina de poliţie şi îmi vine "geniala" idee să-l întreb pe poliţist unde se află "Parrot Jungle". Opresc în drept cu el, deschid geamul şi-l întreb dacă nu ştie cumva unde este respectivul obiectiv. Geamul de la maşina de poliţie era lăsat în jos. Din mini-van îl priveam pe ofiţer de undeva de sus şi vedeam şi scaunul din dreapta din maşina de poliţie, unde, de bordul maşinii erau prinse, cu nişte braţe mobile, două laptop-uri.

Se uită poliţistul la mine după care aruncă o privire spre unul din laptop-uri şi se întoarce iar spre mine. Mă uit instictiv şi eu spre laptop-urile din maşina de poliţie iar pe unul din ele, mare cât tot ecranul era fotografia mea din paşaport. "Parrot Jungle s-a mutat în port" îmi spune, şi-şi vede mai departe de treabă. Îi mulţumesc, îl salut şi plec spre port.

Fără să-mi ceară nici măcar un act de identitate, poliţistul a aflat totul despre mine după numărul de înmatriculare al maşinii închiriate. Ce simplu!

Sfârşit întâmplare.

Majoritatea semafoarelor funcţionează în regim dinamic în sensul în care, timpul cât este aprinsă lumina verde este şi în funcţie de numărul de maşini oprite la el şi care aşteaptă să treacă. Am observat acest fapt la unul din semafoarele pe sub care treceam zilnic, amplasat într-o intersecţie cu un bulevard. Noaptea, când erau puţine maşini, lumina verde a semaforului ţinea foarte puţin, treceau doar trei maşini pe un verde, lăsând timpul mai mare de verde pentru semafoarele de pe strada principală iar ziua, când de pe străduţa laterală ieşeau multe maşini, timpul pentru lumina verde era foarte mare, ajungând până la 30 de secunde.

Evitaţi, pe cât posibil să rămâneţi blocat cu maşina în intersecţie pentru că sunt intersecţii unde este specificat acest fapt în mod expres. Care sunt acestea? Simplu, veţi vedea, lângă luminile semaforului o tăbliţă pe care scrie "Do not block intersection". Unde nu există o astfel de tăbliţă nu este nici o problemă dacă rămâneţi blocat în intersecţie dar veţi "primi", în cel mai rău caz, câteva priviri mustrătoare sau poate şi câte un "claxon" de la vreun şofer de sorginte latină. Şi nu uitaţi: sunteţi în ţara unde ce nu este interzis, este permis.

Atenţie la stilul de condus: evitaţi să treceţi alternativ şi rapid de pe o bandă pe cealaltă sau să faceţi "slalom printre maşini" pentru a-i depăşi pe ceilalţi participanţi la trafic pentru că veţi fi considerat un "Reckless driver" - (şofer nesăbuit, inconştient) existând şi un număr de telefon unde poate fi raportat, de către oricine, un conducător cu o astfel de atitudine - #347. După un apel făcut la acest număr de telefon, de către un şofer cu spirit civic, în câteva minute veţi fi interceptat de cel puţin o maşină de poliţie şi veţi primi ca escortă şi un elicopter care vă va filma din aer, pentru orice eventualitate. "Distracţia" vă va tăia elanul dar şi dreptul de a mai conduce pe continent american.

Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 1976 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI