Haideţi la Miami - #11.1. Sfaturi pentru şoferii care conduc maşina prin Miami - Part 1.

TIPĂREȘTE

Introducere

Articolele din seria "Hai la Miami" se doresc a fi un mic ghid de informare şi eventual de ajutor pentru cei care doresc să-şi efectueze concediul la Miami. Unele informaţii sunt cu caracter general şi sunt valabile şi pentru călătoriile în alte destinaţii. La fel există posibilitatea ca unele informaţii să fie deja "depăşite" deoarece aspectele pe care le-am prezentat în articole sunt colectate de pe o durată de 15 ani, timp în care am efectuat mai multe călătorii peste Atlantic. Sper să vă fie de ajutor şi vă doresc concedii plăcute!

Articol

Ce poate fi atât de complicat să circuli cu o maşină prin Miami dacă ai permis de conducere, valabil, şi mai ai şi oareşce ani vechime în ale şofatului? Floare la ureche sau "Piece of cake" cum spun americanii sau dacă sunteţi la dietă şi nu suportaţi comparaţii dulci "A walk in the park" - cu acelaşi înţeles dar mai de slăbit. Evident că "ţinerea" în frâu a "bolidului" închiriat nu este dificilă dar modul în care te deplasezi cu el pe şoselele statului Florida ar fi de natură să-ţi creeze câteva probleme, nu grave dar suficiente, dacă nu ştii câteva "chichiţe". În acest articol doresc să vă ofer câteva sfaturi, acumulate din experienţa personală în ale şofatului pe meleaguri americane.

Cel mai important obiect, pe care trebuie să-l luaţi cu voi, dacă doriţi să vă "daţi cu maşina prin Miami, este permisul de conducere. Trebuie să ştiţi că ale noastre permise, româneşti, sunt perfect valabile şi pe meleagurile yankee-lor cu tot cu categoriile şi subcategoriile de autovehicole pe care le conţine. Dacă aţi uitat permisul de conducere acasă este destul de nasol pentru că în primul rând nu puteţi închiria maşina. La firma de închirieri vi se va cere permisul de conducere pentru a face, cei de acolo, o copie după el.

Ce am auzit eu, cum ar mai fi procedat câţiva colegi de-ai mei doar de amorul artei şi de a avea permis de conducere american, este că te poţi duce la o secţie de poliţie şi să soliciţi obţinerea unui permis de conducere provizoriu. Nu ştiu cum se face şi cât costă dar am auzit că este posibil şi nu trebuie să mai faci şcoală de şoferi şi tot tacâmul ci vei fi examinat, într-un timp foarte scurt, de către un examinator instructor. Din câte ştiu examenul va consta doar dintr-o probă practică, de condus prin oraş, parcare, etc., după care a doua zi primeşti permisul provizoriu.

Al doilea cel mai important obiect este un GPS sau dacă nu cel puţin o hartă a oraşului. Dar totuşi, dacă mergeţi pentru prima dată acolo, faceţi un efort şi împrumutaţi/cumpăraţi un GPS pe care să aveţi, evident, harta cu statul Florida. Dacă nu doriţi să investiţi în achiziţionarea unui astfel de dispozitiv aveţi posibilitatea să închiriaţi unul odată cu închirierea maşinii direct de la firma de închirieri. Se închiriază cu ziua şi costă între 5 şi 10 dolari pe zi. Călduros vă sfătuiesc să luaţi unul. Veţi vedea de ce şi-mi veţi da dreptate.

În primul rând, am să vă ofer cel mai important sfat ce i se poate oferi unui şofer care vrea să conducă în Miami, sfat pe care l-am primit şi eu, în urmă cu 17 ani, când m-am avântat pentru prima dată, cu maşina, pe şoselele din Miami: uitaţi tot ce aţi văzut în filmele americane referitor la secvenţele în care poliţiştii opresc şoferii în trafic! În Florida, persoanele fizice au drept de port armă, letală, şi au dreptul să o poarte în permanenţă asupra lor atâta timp cât nu este la vedere. Acest fapt înseamnă că poţi avea în permanenţă asupra ta, legal, un pistol în geantă, poşetă, în torpedoul sau portbagajul maşinii, repet, asta atâta timp cât nu-l "fluturi" la vedere sau nu te scarpini cu el pe spate, în public.

Poliţiştii ştiu şi ei lucrul acesta. Astfel ori de câte ori sunteţi opriţi de vreun poliţist în trafic şi sunteţi la volan, nu coborâţi sub nici o formă din maşină şi ţineţi mâinile pe volan până vine ofiţerul de poliţie la maşina dumneavoastră, altfel riscaţi să fiţi împuşcat - pe bune! Pasagerii din maşină, pe cât posibil să stea liniştiţi şi să nu facă mişcări bruşte. Nu deschideţi geamul maşinii decât dacă vi se cere de către ofiţerul de poliţie.

Dacă vi se cer documentele de identificare, SPUNEŢI unde le aveţi şi doar dacă vi se dă voie, de către ofiţer, le scoateţi să i le prezentaţi. Nu "săriţi" afară din maşină, cu intenţia bună de a merge să le luaţi din rucsacul din portbagaj sau nu vă aplecaţi brusc spre torpedoul maşinii. Apropo, torpedoul maşinii este locul clasic unde se ţine un pistol. Şi sub nici o formă să nu băgaţi mâna în haină, la piept. Aceste mişcări vă pot fi fatale!

Dacă aţi săvârşit vreo contravenţie sau infracţiune, sfatul cel mai bun este să nu recunoaşteţi nimica. Îl luaţi pe "nu ştiu" în braţe, calm şi zâmbitor, fără nervi, stres sau supărare. Se mai întâmplă, dacă vă purtaţi frumos, să scăpaţi cu un avertisment. Dar dacă v-aţi recunoscut vina, sunteţi buni de plată iar amenzile sunt usturătoare pentru buzunarul oricărui turist.

Întâmplare.

Patru colegi mergeau de la Miami la Key West să petreacă sfârşitul de săptămână acolo. În maşină, veselie mare, distracţie, poveşti, şoferul prins şi el de poveşti uită de viteză. La un moment dat îi opreşte poliţia. "Am pus-o! " zice unul din ei. "Ce facem? " Vine ofiţerul la maşină, ăştia toţi cu mâinile la vedere, şoferul pe volan, cel din drepta cu ele pe bord şi cei din spate pe tetierele scaunelor din faţă.

Bate ofiţerul cu degetul în geam şi-i face semn să-l lase jos. Şoferul se conformează, şi stresat, nevoie mare, dă jos toate geamurile pe rând, până-l nimereşte pe al lui. "Sir, do you know how fast were you driving? " întreabă ofiţerul. Şoferul se uită la el încurcat: "Yes, to Key West! " La care ofiţerul: "I understand sir, but do you know how fast were you driving? " "Yes, to Key West! " îi răspunde şoferul, rânjind ca un peşte congelat. "Driving license and registration, please! " îi spune ofiţerul disperat. "They are in my back! " Poliţistul face o faţă de "interzis". "Where are you from? " încearcă poliţistul o altă întrebare. "Romania! " Se uită ofiţerul câteva clipe la toţi din maşină, dă din mână a disperare şi spune: "Ok! You can go, but don't drive so fast! Slow down! " "Thank you, sir, to Key West! "

Sfârşit întâmplare.

Sub nici o formă să nu încercaţi să mituiţi un poliţist pentru că veţi fi arestat instantaneu. Mai nou, veţi vedea, toţi poliţiştii sunt dotaţi cu camere de filmat la purtător şi astfel orice faceţi este înregistrat video, înregistrarea fiind considerată probă legală şi poate fi utilizată ca probă în instanţă. Oricum, pentru infracţiuni, chiar dacă le recunoaşteţi sau nu atunci când sunteţi oprit de poliţist în trafic, veţi ajunge în faţa unui judecător iar faptul că v-aţi recunoscut vina în faţa poliţistului nu vă mai dă nici o şansă de scăpare în faţa judecătorului. Altfel, se poate să aveţi norocul să daţi peste un judecător mai înţelegător şi în urma "căinţei" sincere a dumneavoastră se poate să vă ierte de amendă sau pedeapsă şi să scăpaţi basma curată.

Şi acum să revenim la cei care vor să circule regulamentar, la cei care nu vor sub nici o formă să încalce regulile de circulaţie şi nu vor de nici un fel să aibă probleme cu poliţia din Miami. Astfel, în orice intersecţie, cât de mică, prioritatea de trecere este reglementată fie prin semafoare fie prin table indicatoare. De exemplu, într-o intersecţie nesemaforizată, "în cruce", adică unde se intersectează două drumuri, din orice direcţie ai veni, vei întâlni indicatorul "STOP" - deci sunt patru indicatoare "STOP". Până aici, foarte bine: toată lumea se opreşte, pentru că asta te obligă indicatorul respectiv. Bine, bine, dar cine va trece primul, dacă în intersecţie sunt, să zicem, patru maşini oprite? Păi, conform legii statului Florida, primul va trece acela care a oprit primul la indicatorul "STOP", indiferent din ce direcţie vine şi indiferent în ce direcţie se deplasează. Urmează, în ordine, al doilea care a oprit, al treilea, ş. a. m. d.

La prima "vedere" pare destul de complicat dar nu este aşa ci dimpotrivă este extrem de simplu şi logic, fluidizând mult mai bine traficul decât în alte situaţii. Să mă explic: când te apropii de o astfel de intersecţie, după ce ai oprit la indicatorul "STOP", te uiţi să vezi câţi mai sunt opriţi şi treci după ce trece ultimul care era deja oprit când ai ajuns tu în intersecţie. Este complicat, într-adevăr, pentru noi românii şi nu datorită procedurii ci mai degrabă mentalităţii. Vă rog să vă opriţi din citit şi două minute să vă imaginaţi o intersecţie din România unde prioritatea este reglementată în aceste mod: câte înjurături, tamponări şi accidente ar avea loc, motivate de argumentaţia "Eu am ajuns înaintea ta în intersecţie, boule/vacă, orbule, etc. ! "

Atenţie, dacă vă apropiaţi de o intersecţie şi nu întâlniţi nici un indicator atunci înseamnă că aveţi prioritate şi puteţi trece fără să vă opriţi. Totuşi, este indicat să "aruncaţi" un ochi şi la celelalte drumuri, cu care se intersectează drumul dumneavoastră, să vedeţi dacă au vreun indicator "STOP" amplasat. Ar fi de menţionat că sunt intersecţii unde toate patru drumurile au "STOP", intersecţii unde doar trei drumuri au acest indicator şi ultima situaţie, unde doar două drumuri au amplasat indicatorul "STOP". Evident că, în ultimele două situaţii, există un drum cu prioritate, cei care au oprit la indicatorul "STOP" urmând să intre în intersecţie, după ce trec cei de pe drumul cu prioritate, conform regulii "primul venit, primul... trecut", indiferent de direcţie.

În situaţia în care vă apropiaţi de o intersecţie şi nici unul din drumuri nu are nici un indicator "STOP" atunci aţi ajuns la o intersecţie "raritate", care n-ar trebui să existe în Miami, teoretic. În această situaţie vă opriţi şi vă comportaţi ca şi cum aţi avea indicatorul "STOP" pentru că şi ceilalţi participanţi la trafic vor proceda la fel ca şi dumneavoastră. Chiar dacă nu sunt amplasate, se consideră că toate drumurile, care intră în intersecţia respectivă unde prioritatea de trecere nu este reglementată, au amplasat indicatorul "STOP".

Ce am dorit să vă explic până aici este că nu există regula priorităţii de dreapta şi ca o altă observaţie, în Miami, am văzut doar un singur sens giratoriu, amplasat într-un cartier şi unde prioritatea era reglementată prin tăbliţe pe care scria în clar cine trece primul. Un lucru interesant de menţionat este că pe fiecare indicator rutier scrie şi ce înseamnă, de exemplu pe indicatorul "Cedează trecerea" veţi vedea scris cuvântul "Yeld".

În nici o intersecţie nu veţi găsi indicatorul "Cedează trecerea". Personal l-am întâlnit într-un singur loc, la trecerea de cale ferată. Da, există în Miami, mai multe şosele care sunt traversate de o cale ferată. Există şi bariere, evident, dar prezenţa barierelor este presemnalizată cu indicatorul "Cedează trecerea" pe care este desenat un gard, simbolul de barieră. Atenţie mare! După ce se lasă bariera, trenul va trece, prin acel loc, în cel mult 30 de secunde. Astfel, dacă aveţi neşansa să fiţi prins, cu maşina, între bariere pe calea ferată, fugiţi cât puteţi de repede din maşină! Nu mai încercaţi nici o manevră pentru că vă puneţi viaţa în pericol. Iar dacă aţi ajuns într-o astfel de situaţie este vina dumneavoastră pentru că aţi trecut, undeva mai înainte la un semafor, pe culoarea roşie. Înainte de bariere există amplasate semafoare, multe, care se schimbă pe culoarea roşie cu ceva timp înainte de a se lăsa barierele. Dacă aţi rămas prins pe calea ferată între bariere înseamnă că aţi trecut pe culoarea roşie a semafoarelor respective.

În Miami, fără maşină eşti ca şi fără picioare. Transportul în comun este ca şi inexistent, oraşul se întinde pe o suprafaţă enormă iar trotuare există doar în zonele rezidenţiale sau pe străzile dedicate promenadei. Astfel, într-una din deplasări am stat la un hotel care se afla la 500 de metri de o alimentară dar nu am reuşit să ajungem la alimentară pe jos pentru că nu aveam pe unde merge - nu exista trotuar! Iar ca să mergi pe marginea şoselei, înseamnă sinucidere curată. Am scris această mică introducere pentru a-mi argumenta afirmaţia următoare: în Miami TOATĂ LUMEA are maşină şi pe deasupra şi conduce, tot poporul! Şi cum majoritatea conducătorilor auto nu sunt "experţi" în ale şofatului, stilul de conducere este DEFENSIV şi faţă de al nostru stil, lamentabil! Un prieten american mi-a spus că de fiecare dată când îl duceam cu maşina avea emoţii pentru că i se pare că eu conduc foarte agresiv - asta în contextul în care datorită stilului personal de şofat, pe mine, fiica mea m-a botezat "tata melcul".

Şi acuma despre viteza cu care se circulă prin oraş sau în afara lui. Nu există, stabilită legal, o viteză maximă sau minimă de circulat. Viteza de circulat este afişată pe tăbliţe amplasate pe marginea drumului şi este exprimată în mile pe oră. Din ce am întâlnit eu pe toate drumurile bătute în lung şi în lat prin Miami, viteza maximă admisă întâlnită vreodată a fost de 70 de mile pe oră.

Dacă nu ştiţi cu ce viteză să circulaţi atunci mergeţi cu viteza cu care merg toate maşinile de pe banda de circulaţie pe care vă deplasaţi. Veţi vedea, de multe ori, că în ciuda faptului că viteza pe un anumit tronson este limitată la, să zicem, 40 de mile pe oră, toate maşinile vor circula peste această viteză fără ca poliţia să le oprească. Practic nici nu ar avea cum pentru că sunt enorm de multe maşini şi s-ar provoca un haos de nedescris. Deci dacă doriţi să mergeţi mai repede, intraţi într-o astfel de coloană şi "ţineţi aproape". Şi ca un sfat să nu rămâneţi niciodată "cap de coloană"; încercaţi să nu rămâneţi sau să nu fiţi niciodată primul dintr-o coloană de maşini care merge cu o viteză mai mare decât viteza legală.

Întâmplare.

Un coleg şi-a cumpărat o bicicletă din Miami. A despachetat-o, a montat-o, s-a dat cu ea prin parcul de lângă hotel şi ce i-a trecut lui prin cap: ce-ar fi să meargă cu bicicleta la şcoală? Distanţa de la hotel la şcoală nu era mare, cam 8 kilometri, aşa că într-o dimineaţă a încălecat "în şa" şi a purces la drum. Paranteză. În Miami, în oraş, nu se circulă cu biciletele iar dacă cineva doreşte totuşi să meargă cu bicicleta are posibilitatea de a merge doar pe trotuar. Ce s-o mai lungesc: în oraş nu sunt piste pentru biciclete decât în zonele „turistice” ale oraşului, respectiv malul oceanului!

Aşa că al meu coleg, porneşte încetişor pe trotuare, unde erau trotuare, şi ce-i trece lui prin cap, în ţara unde "ce nu-i interzis este totul permis"? Să urce cu bicicleta pe autostradă!!! Zis şi făcut! Urcă omul pe autostradă, pe banda de urgenţă, evident şi dă-i pedală! Nu merge nici un kilometru şi apare poliţia. Clar că vreun şofer, după ce l-a văzut, şi-a revenit din şoc şi a sunat imediat la poliţie. Trece maşina de poliţie în faţa lui şi-l opreşte. Coboară ofiţerul de poliţie şi-i spune că n-are voie cu bicicleta pe autostradă. "De ce? " întreabă românul. "Nu este nici un indicator care să interzică mersul cu bicicleta pe autostradă! " îi spune al nostru. "Ai dreptate, îi spune ofiţerul de poliţie, dar ştiai că viteza minimă de circulat pe autostradă este de 30 de mile pe oră (54 de km/oră)? " "Dar eu pot să merg cu viteza asta" îi răspunde biciclistul. "Serios? " se miră poliţistul. "Să vedem! "

Se urcă poliţistul în maşină, porneşte sirenele, blocând o bandă de circulaţie, şi-i face semn la al nostru să-i dea pedală. Porneşte omul cu bicicleta şi cu maşina de poliţie, cu sirenele şi girofarrurile pornite, după el. Din când în când poliţistul îl mai avertiza cu sunetul acela strident şi-i făcea semn să "bage mare" la pedală că încă nu a ajuns la viteza de 30 de mile pe oră. Într-un final, coboară al nostru ciclist de pe autostradă, pic de apă şi gâfâind ca o locomotivă. Ajunge şi la şcoală, rupt de pedalat şi ud leoarcă. Profesorul l-a trimis acasă pentru că efectiv puţea! A doua zi şi toate zilele până la finalul cursului, a mers la şcoală cu maşina.

Cât despre poliţist cred că şi-a distrat toţi colegii de serviciu cu o înregistrare de pomină.

Sfârşit întâmplare.

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 2788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI