Cafeneaua Muzeului de ceramică de la Mettlach

TIPĂREȘTE

CAFENEAUA MUZEULUI DE CERAMICĂ de la METTLACH

In vizita mea la centrul de descoperiri din Mettlach, aflat în vechea mănăstire benedictină din secolul al 18-lea, am intrat luată prin surprindere într-o cafenea muzeu, despre care se afirmă că e ,,una din cele mai frumoase din lume. ’’

Această cafenea este parte a programului turistic al vizitei la resedința onoratei companii Villeroy&Boch... intri pe o ușă laterală și pătrunzi subit, fără prea multe avertismente publicitare, într-un univers fascinant... îmi era dor de niște plăci ceramice portugheze și cănd am văzut sala, ochii mei au început să rădă ca la soare... numai că eram pe teritoriul german... eram deja transpusă în altă lume, am intrat alături de alte personaje, deghizate ca și mine în turisti, într-o carte de basme să consum o prăjitură și o cafea cu lapte, dar în spatele zidurilor se ascunde o altă poveste cu trimitere precisă la un magazin de lactate din Dresda din anul 1892.

Desigur, o să ne întrebăm mirați, ce legătură există între cele două orașe... numitorul comun este Villeroy&Boch... să mă transform puțin în ghidul dvs, cu ajutorul informatiilor pe care le-am găsit, localul din Dresda e considerat ,,cel mai frumos magazin de lactate din lume’’, așa cum este el înregistrat de cartea recordurilor în 1997.

Magazinul e decorat din cap pănă în podele cu plăci ceramice colorate, în stil baroc, pictate cu măna, de către artiștii de la Villeroy&Boch și face furori printre turiștii, ce nu au voie să-l fotografieze.

Ghinionul lor, eu sunt în Mettlach, la cafeneaua- muzeu, înfiintată în 2002, situată la etajul unu al vechii fabrici din interiorul mănăstirii devenită azi loc public, artiștii firmei au recompus aici în Mettlach, în acelasi stil, decorul și picturile autentice ale magazinului din Dresda, într-un proiect ambițios și migălos, avand acces la arhivele companiei Villeroy&Boch.

Am sorbit din ochi nu o cafea, ci o operă de artă ceramică, tot din tavan pănă în podele, pănă în cele mai ascunse colțuri, chiar pănă la toaletă... am mirosit în Mettlach nu doar aromă de cafea germană, dar și aerul nostalgic degajat de micul local, are doar 150 de mp. și o capacitate de 70 de persoane.

Evident am cercetat pe site-ul magazinului de lactate, asemănările izbitoare și micile diferențe între el si cafeneaua-muzeu din mănăstire și am rămas încăntată de ceea ce am descoperit.

Pfunds Molkerei din Dresda, sursa de inspiratie a cafenelei din Mettlach

Acest magazin renumit ascunde o poveste reală, pe scurt, a fost odată un fermier german de succes, care în 1879 decide să plece din Reineholdshain și vine la braț cu nevasta sa, Mathilda și cele șase vaci ale sale, plus ceva purcei, pentru a pune bazele unei afaceri, la oraș în Dresda.

Are omul o idee fixă în cap, vrea să înființeze un magazin modern, cu produse lactate, fiind revoltat de lipsa de igienă a modului cum era laptele muls și pus în oale.

Acesta era transportat cu căruțele deschise spre oraș... după posibilități... omul nostru pe nume Paul Pfund se simte provocat și decide să construiască o lăptărie în oraș... îl vom vedea pe acest domn în magazinul lui, asistat de două ori pe zi de mușterii care-l urmăreau prin ferestrele transparente, cum mulge el vacile, cum filtrează igienic lăpticul prin prosoape curate si apoi îl răcoreste, în zonele de vănzare.

Operațiunile lui înfloresc, fermierul devine bogat și apreciat, îl angajează și pe fratele lui, Friederich și dă omul drumul, la un șir de 32 de magazine întinse pe o perioadă de 25 de ani de activitate, folosind 125 de cai și alte vehicole să-i transporte laptele și produsele derivate.

In 1900 el introduce laptele pasteurizat pentru copii și inventează și un săpun din lapte de capră pentru frumusețe, căci deh, noi doamnele avem pielea delicată.

Omul de afaceri angajează firma Villeroy& Boch să-i decoreze un magazin în ceramică, pe tema laptelui în 1880.

In timpul celor două războaie mondiale și în cursul bombardamentelor din Dresda din 1945, magazinul e salvat prin grația divină.

In 1995 firma Villeroy& Boch si pictorul Kutsche încep să restaureze magazinul de lactate.

Cafeneaua Muzeu din Mettlach

Cafeneaua din centrul de descoperiri al muzeului de ceramică, este de asemenea considerată de cartea recordurilor, ca fiind una din cele mai frumoase din lume, eu nu pot afirma contrariul

Ea este deschisă zilnic între orele 12-17 si nu este foarte aglomerată, nu vei vedea aici, ca în Dresda, unde am fost doar în prima tinerete, nici un autocar de turiști să se reverse într-un spatiu relativ mic ca să cuprindă tot spectacolul ceramic.

Artiștii Justus Thiede și Wolfagand Held au conceput în centrul de descoperiri, trei spații semi-deschise pentru clienții cafenelei, pentru a crea oarecum, o zonă intimă pentru clienți, în ideea de a te simți ca acasă.

Toate mesele de lemn se uită cu ochii spre inima colorată a cafenelei, unde este tejgheaua sau barul de servire, bogat împodobit cu panouri ceramice, separate prin linii clare.

Cafeneaua este absolut șarmantă, este opulentă datorită panourilor de ceramică, înalte de un metru, ele se inspiră din motivele renascentiste și spectacolul vizual merită aplauze la scenă deschisă.

La inceput am păsit mai timid, cu pași mici pe podeaua din mozaic, coplesită fiind de atătea desene din universul laptelui.

Apoi am privit îndelung panourile ceramice, în timp ce clienții beau cafea la masă, nu am vrut să-i deranjez cu blitzul, am făcut căteva poze, dar eu mă simțeam ca într-o aventură culturală. Toate scenele sunt alegorice și te invită subtil să le interpretezi, la o ceașcă de cafea sau la o prăjitură.

Asa ca am stat si eu la o masă, cafeaua mi-a cucerit simțurile si am lungit șederea, înconjurată fiind de microistoria laptelui pe pereți.

Mă plimb cu ochii mari căt cepele într-o cărută ce transportă laptele, mă întălnesc apoi cu niște copilași ce beau cuminți lăptic din cănuță, mă îmbăt de fericire cănd văd niste cerubini cu aripi de înger ce beau evident același lichid.

Laptele e bun pentru toată lumea, el înseamnă sănătate și panourile ceramice simbolice fac desigur legătura între om și natură.

Imi întind gătul de lebădă pe plafonul pictat cu niște dragoni, ce provocator vor să mă prindă în niște ghirlande.

Scene bucolice, idilice, copilași, îngerași, floricele, băzăit de fluturi, fiecare metru pătrat e acoperit cu migală. Toate panourile au borduri cu suprafețe lucrate de mănă și cu elemente decorative minunate.

Mă uit parcă si într-o oglindă... prind și ochii mei ce pot, nu pot cotrobăi în toate compartimentele... parcă la magazinul din Dresda erau mai multe tablouri și mai multe ornamente, mai multe scene mitologice, pănă nu merg acolo, nu pot să vă spun exact...

Parăsesc cu regret acest ,,labirint artistic’’, culorile galben, bleu si verde sunt predominante, orbesc de atăta bogăție artistică.

Da, programul iconografic din cafenea este spectaculos... am participat la o sărbătoare a simțurilor... dacă voi ajunge iar în Dresda, voi merge acasă la domnul Phund, să savurez o felie de artă, purtănd marca Villeroy& Boch... și da, voi cumpara și un săpun din lapte de capră.

Pănă atunci mă mulțumesc cu vizita la noua cafenea din programul turistic extins din cadrul Centrului de Descoperiri de la Mettlach.

(Rog atașati următorul videoclip - youtube...

---

VIZUALIZĂRI: 1493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI