Aidi acasa in Aminciu

TIPĂREȘTE

Punand acest titlu sugestiv pentru o comunitate care are aceleasi radacini cu ale noastre, incercam bucuria de a gasi oameni adevarati dar si tristetea ca generatiile viitoare vor uita aceasta limba. Pentru ca in aceasta zona nu am auzit vreun copil/adolescent/matur sub 50 ani vorbind altceva decat greaca. Necunoscand contextul politc sau cultural poate ma insel, poate tineretul se simte bine asa...

Dupa aceste consideratiuni mai mult triste, lipsa stresului si o vineri seara petrecuta in mijlocul celor din Metsovo mai sterge din amaraciune.

Am ajuns in acest orasel dupa o lunga calatorie presarata cu ceva inceidente gen egnatia odos blocata de un accident groaznic in zona kozani si dupa ce am intrat in oras pe partea cea mai grea adica pe sub podul autostrazii si credeti-ma e groaznic cu gpl 1,2 l si 4 pasageri.

Dupa formalitatile de cazare la Asteri hotel despre care voi vorbi mai tarziu, seara ne-am petrecut-o la o taverna din centrul orasului. Vineri seara plina de oameni veseli si fara griji, de copii cu bunici, de batrani stand de vorba pe bancute, localnici la nelipsitul frape si tigara si nelipsitii turisti in cautare de suvenire. Efectiv ne-am simtit ghini, am simtit comunitatea fara griji poate din cauza aportului financiar al turistilor, poate asa sunt ei... muntenii fara stres si griji. Parea ca si mancarea era altfel desi a fost altfel mai... nu stiu cum, mai apetisanta, mai molcoma...

Nu cunosc modalitatea de constructie a caselor dar sunt superbe cu mult lemn si piatra, case asezate si durabile... Ca un spirit de gluma as recomanda politiei sa programeze examenul la oras pe strazile de aici. Nu am inteles cum se poate conduce un autobuz sau un camion cu remorca de la o bautura racoritoare pe strazile astea... bravo lor.

Dupa 16 ore de condus in mod normal mos ene batea pe la gene dar am prelungit sederea in oras pana la ora 23 cand epuizati ne-am retras in camera. Si noaptea a trecut asa de repede iar dimineata am realizat ca totusi vom pleca spre insorita lefkada. Aerul tare al muntilor combinat cu o cafea tare facuta la ibric ne-a dat forte proaspete de a mai da o raita prin centru pentru nelipsitele suveniruri si fotografii.

Parasind oraselul acesta am lasat o parte din noi aici cu promisiunea de a reveni nu doar pentru o zi intermediara ci pentru un concediu adevarat in mijlocul unor prieteni. Metsovou sau Aminciu trebuie sa ramai asa cum esti... vesel si fara griji...

la revedere

---

VIZUALIZĂRI: 2838 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI