Frumusețea uluitoare a unui loc cel puţin bizar: Matera

TIPĂREȘTE

Sincer, mi-am dorit vacanța la Bari în special pentru Matera. Cu ani în urmă, la vederea fotografiilor cu Matera am rămas de-a dreptul uimită, nu-mi imaginam că există așa ceva în Italia. Semăna mult cu ce văzusem în Cappadocia și de-atunci am tot tânjit că voi ajunge și eu să văd și eu aievea acel ținut și iată, s-a înfăptuit, ce-i drept, mai greu.

După câteva tentative eșuate, în februarie anul acesta reușim să călcăm în Puglia, fixându-ne cartierul general la Bari de unde plănuiserăm să plecăm în zilele de mijloc ale minivacanței de fiecare dată, în altă parte. Acum, dacă ar fi să făuresc din nou un plan, aș aloca Materei mai mult de o zi, fiindcă merită cu prisosință, iar o singură zi este prea puțin să poți cuprinde Matera și defileul Gravinei, de exemplu, nu mai zic dacă mai prinzi și vreme urâțică sau, mai rău, ploioasă.

Matera nu face parte din teritoriul Pugliei, ea se află în regiunea Basilicata, însă poate fi accesată ușor din Bari, existând chiar curse de autocar ce fac transferul între aeroportul din Bari și oraș.

Nouă, venind din Bari, ne-a fost la îndemână să venim cu trenul folosind linia ferată din dreapta, cum te uiți la Stazione Centrale, Ferrovie Appulo Lucane, luându-l pe primul, cel cu plecare la orele 09,57, iar din Matera, ultima cursă convenabilă de întors pentru noi, spre Bari, fiind în acea zi la 17,18. Pentru mersul trenurilor pe această linie se poate consulta ferrovieappulolucane.it.

Biletele le-am cumpărat dus-întors din Bari (5,20 €/sens/pers.), distanţa de circa 60 km a fost parcursă într-o oră şi trei sferturi, iar în Matera am fost avizați să coborâm la Matera Centrale, fiindcă în Matera există trei stații feroviare.

Dar ce reprezintă Matera?

Matera are o poveste fascinantă și destul de tulburătoare care pornește hăt! din antichitate și se întinde pe mai multe milenii, existând chiar o teorie precum că ar fi una dintre cele mai vechi aşezări omeneşti din lume despre care se crede că era locuită din 7.000 Î. C. Cert este că a fost ocupată de greci, romani, longobarzi, bizantini, sarazini, șvabi, aragonezi și burboni. A fost fondat ca oraș de către romani în anul 251 Î. C. și numit atunci Matheola după numele consulului Lucius Caecilius Metellus aflat la conducere.

Mai întâi de toate, Matera este un oraș din sudul Italiei ce numără astăzi cam 65.000 de suflete, cu o înfățișare ciudată, dar absolut senzațională. Un oraș, într-o mare măsură meșterit în piatră de natură, apoi într-o măsură mai mică de om care a știut să se folosească de toate cavitățile sculptate de apă în roca de constituție moale spre a se adăposti și-și duce traiul. Aceste Sassi di Matera (pietre în traducere) constituie un complex de locuințe rupestre săpate în vechiul canion al râului Gravina, cel ce curge mărginind orașul pe exterior. Din cele mai vechi timpuri și până prin anii ‘50 ai secolului trecut, oamenii au beneficiat de peșterile oferite generos de natură, însă au fost nevoiți să se adapteze condițiilor vitrege dacă e să ne gândim la lipsa apei, a electricității sau a canalizării. Ba, mai mult, viețuiau în caverne laolaltă cu familiile și cu animalele pe care le aveau în dotare, fiind rost de multă mizerie, multe boli și sărăcie, un trai la limita promiscuitătii. Aproape incredibil de înapoiat acest mediu pentru o țară civilizată ca Italia!

Fiindcă rămăsese practic „rușinea Italiei” , așa cum a fost denumită adesea Matera, autoritățile vremurilor iau decizia istorică de a muta populația din aceste Sassi în locuințe adevărate, moderne, construite în orașul nou. Acest lucru a fost dus la îndeplinire destul de greu din cauza oponenței locuitorilor troglodiți care nu vroiau să-și părăsească bunurile și casele. Până prin anii ‘80, peșterile rămân goale și abandonate. Desigur că mințile luminate și ascuțite ale celor implicați în proiectul Matera, au găsit oportun ca tot acest potențial de care dispuneau Sassi să fie fructificat și pus în valoare corespunzător. Astfel, acestea au fost modernizate și transformate în pensiuni și hoteluri, magazine, restaurante, obiective culturale și religioase, mici muzee, practic tot ce este necesar pentru a se dezvolta o puternică zonă turistică. În plus, în anul 1993, Sassi di Matera au fost declarate patrimoniu UNESCO, iar în anii următori au fost vizitate chiar de Papa Ioan-Paul al II-lea, dar și de șefi de stat sau guverne. Nemaipunând la socoteală celebrități și personalități. În 2014 orașul și-a depus candidatura și a câștigat titlul de capitală culturală europeană pentru 2019, alături de Plovdiv, Bulgaria.

Matera are un aspect absolut neobișnuit, în același timp impresionant. Imposibil să nu fie cuiva pe plac. Te lasă mască culoarea cenușie a clădirilor care, în soare, poate căpăta nuanțe ușoare de arămiu. Mă gândesc că într-o zi ploioasă sau înnorată, aspectul este știrbit, iar griul poate deveni apăsător, însă cum am prins o zi însorită, pot să spun cu mâna pe inimă că Matera a fost scăldată în lumină, iar spre apus, la ora de aur, era feerică.

Lăsând poezia deoparte, orașul are un aspect stâncos, cu străduțe înguste, sinuoase, labirintice pe care urci și cobori permanent, cu clădiri suprapuse, peșteri în care oamenii și-au găsit adăpost dintotdeauna. Un lucru, cel puțin ciudat pentru mine, a fost să văd că acoperișurile unora dintre clădiri constituiau baza pe care se aflau alte ulicioare și tot așa, urmând un anumit mod de suprapunere. Odată ce cobori scările către acest oraș subteran pătrunzi parcă într-o altă lume.

Trebuie menţionat faptul că în zona Matera se găsesc peste 120 de biserici rupestre (chiesi rupestri) săpate în stâncă de călugări între secolele al XVIII-lea şi al XIII-lea.

Orașul este împărțit în două „cartiere” : Sasso Barisano și Sasso Caveoso, separate de Civita, un deal, o zonă mediană, pe care tronează falnic Duomo (Catedrala).

Experienţa noastră / Ce am făcut şi văzut

Am sosit în Matera un pic înainte de orele 12,00 şi de la gară ne-am lansat către centrul istoric, pe Via Don Giovanni Minzoni, ştiind că avem nevoie stringentă de o hartă tipărită, aşa că la primul Info Point care ne apare în cale, intrăm cu determinare. Primim o hartă pe care domnul de acolo care, culmea! , nu vorbea engleză, ne încercuieşte câteva obiective musai de văzut şi ne marchează două trasee: unul spre Duomo, altul către un punct de belvedere din Sasso Caveoso şi cam atât.

Plecăm iute, hotărâţi pe treabă pentru a nu pierde deloc timpul. Pe drum, dăm de un magazin alimentar care avea expusă afară, vestita pâine de Matera, de o formă neobişnuită, pe care o cumpărăm aproape din mers.

În curând sosim în Piazza Vittorio Veneto, o deschidere largă din care pornesc mai multe trasee turistice, şi din care se pot observa clădiri de seamă precum: Palazzo del Annunziato (acolo se află şi principalul Centru de Informaţii Turistice), Chiesa Santa Lucia şi Fontana Monumentale. Vis-á-vis, se află un fel de terasă de pe care se poate privi oarecum de sus spre Sasso Barisano, de fapt fiind vorba de Belvedere Luigi Gerricchio. Primul contact vizual cu Sasso Barisano a avut un efect de stupefacție asupra noastră. Nu ne venea să ne desprindem de acolo, rămăseserăm cu gura căscată de uimire.

După ce ne-am revenit, am luat sema un pic asupra celorlalte obiective notabile, din Piazza Vittorio Veneto precum Palatul Prefecturii, Chiesa din San Domenico, Chiesa Mater Domini. Am remarcat inclusiv Elefantul Spaţial creația lui Salvador Dali, excentricul artist care a avut opere expuse în Matera în prag de a deveni Capitală Culturală Europeană, care, pare-se, nu au fost îndepătate ulterior, oferindu-ne și nouă bucuria de a le aprecia. Este vorba de colecția „Persistența contrariilor” din care am întâlnit două dintre cele cinci opere ale sale.

Coborând câteva trepte, se observă Palombaro Lungo, o mare cisternă aflată cumva sub nivelul pieței, redescoperită de curând, care a servit drept loc de strâns apa de ploaie, atât de necesară traiului materanilor. Intrarea se plătește separat și vizita obligatoriu ghidată durează ceva vreme, așa încât ne-am decis că nu e de noi.

Cum ne-am organizat în continuare? La o analiză rapidă și sumară, facem un plan cu două incursiuni principale: prima în care să mergem spre Catedrală, apoi să coborâm în Sasso Barisano pe care să-l luăm la picior și să vedem principalele sale obiective cu întoarcerea în Piazza Vittorio Veneto, iar cea de-a doua cu plecare tot din Piazza Vittorio Veneto, dar spre Sasso Caveoso pentru a acoperi cât mai mult în cele câteva ore de stat în Matera.

La pas, urcând până la Dom și coborând în Sasso Barisano

Cu harta în mână, am ținut să pășim exact pe itinerarul trasat pe aceasta de către cel ce ne-o dăduse, așa că ne-am lansat pe Via delle Beccherie, o arteră ce mărginește Saso Barisano pe la vest. Entuziasmați de ceea ce vedeam în jos, fotografiam de zor, încercând să surprindem cât mai mult din imaginile emblematice cu Sassi. La un moment dat, peisajul ne fură cumva în dreapta și ne trezim că am picat în Piazza San Francesco unde se găsește frumoasa Chiesa San Francesco d’Assisi, dar și o altă operă semnată Salvador Dali: Pianul Suprarealist căreia îi dăm roată fără a o înțelege, dar asta nu ne oprește s-o admirăm.

Repuși la drum, intrăm în Piazza Sedile și ne înscriem pe Via Duomo trecând prin Porta de Suso, căci în raza vizuală ne apăruse maiestuoasa Catedrală pe numele său complet, Cattedrale Maria Santissima della Bruna. Situată la cea mai mare înălțime, catedrala asigură o panoramă magnifică asupra întregii zone din care retinele noastre se înfruptă cu nesaț. Catedrala, pe de altă parte, este cel mai celebru edificiu din Matera istorică, în același timp cel mai mare și cel mai important, vechi de peste opt decenii, construită în stil romanic apulian, cu o clopotniță zveltă, de peste 90 m care domină orizontul.

Venise vremea să coborâm, la propriu, în Sasso Barisano și o facem lăsându-ne pe niște trepte din Piazza Duomo până intrăm pe Via Fiorentini. Această străduță ne aduce în fața unui muzeaș, aşa cum sunt mai multe în Matera, numit L’Antica Casa Grotta pe care țineam morțiș să-l vizităm pentru a ne edifica asupra modului cum își duceau existența până nu demult localnicii Materei. Am achitat 3 €/persoană și am văzut exact cum se derula rutina cotidiană și cum trăiau oamenii locului împreună cu familia, animalele într-o peșteră care le ținea și de dormitor, și de grajd, și de wc, și de bucătărie. Puțin cutremurător, îți lasă un gust amar și trist această „casă” tradițională!

Tot pe Via Fiorentini, dar pe partea cealaltă, la distanță mică, am fost invitați să trecem pragul unui atelier în care un meșter renumit al locului, Eustachio Rizzi, realizează în tuf o Matera la scară redusă, numită „I Sassi in Miniatura” , dar foarte reușită. Accesul nu costă nimic, dar se obișnuiește ca fiecare vizitator să lase ceva bănuți drept apreciere pentru artist deoarece chiar merită.

Ora mesei era cam dusă pentru noi, foamea însă rămăsese prezentă, așa că, atunci când am trecut pe aceeași Via Fiorentini prin fața localului Da Nico, dichisit, cu mese afară fiindcă soarele mângâia blajin, ne-am așezat la singura masă ce rămăsese neocupată, încântaţi că ne putem bucura de decor într-un cadru select. Am consumat niște „sofisticării italienești” (a se citi miel cu cartofi, pește cu cartofi, de băut aperol și vin) subțirele ca porții, dar atârnând greu în nota de plată de 59 €, din care 5 € a fost coperto pentru două persoane.

După ce ne-am păcălit un pic burțile atât cât să nu mai chiorăie, ne-am continuat parcursul prin Sasso Barisano, urcând și coborând printre pietrele cenușii-gălbui, în același timp urmărind pe hartă să atingem tot ce era configurat ca fiind important. De pe Via Fiorentini am trecut pe Via Addozio cu scopul de a trece în revistă Casa Cava, un mic centru cultural, şi impunătoarea Chiesa San Pietro Barisano, însă până acolo ne-am trezit că am luat-o şi pe Via Agustino nimerind la marginea oraşului, într-un loc de admirat şi partea de dincolo de defileu.

Pe urmă ne-am angajat pe Via Cesarea, am dat de Piazzetta San Bagio lângă care se află Chiesa San Bagio. Harta ne spunea că mai aveam de bifat, un pic mai încolo, Piazza San Giovanni unde aveam să vedem edificii importante precum Chiesa di San Giovanni Battista, Chiesa di San Rocco şi Ex Ospedale Di San Rocco. De acolo, am continuat să urcăm şi să coborâm ba pe Via Rosario, ba pe Via San Bagio până am ajuns din nou lângă Palombaro Lungo, respectiv în Piazza Vittorio Veneto, încheind, practic, plimbarea prin Sasso Barisano.

Ne-a plăcut tare mult această parte a Materei, eram deja impresionaţi, însă nu ne-am lăsat pradă oboselii, şi am dat curs curiozităţii de a face cunoştinţă şi cu Sasso Caveoso.

Spre Sasso Caveoso, celălalt cartier plin de farmec al Materei

De această dată, din Piazza Vittorio Veneto ne înscriem pe Via del Corso, dar nu după mult, dăm tot în Piazza San Francesco, mai admirăm încă o dată frumoasa Chiesa di San Francesco d’Assisi, privim din nou spre Pianul Suprarealist. Mergând apoi tot înainte pe Via Ridola, întâlnim Chiesa del Purgatorio și Museo Nazionale di Marera-Sede Ridola, până ne trezim în Piazza Giovanni Pascoli unde privirile e sunt atrase de impunătorul Palat Lanfranchi, de la care se deschide un punct bun de belvedere. Lângă aces palat, se mai află încă unul, Palazzo della Provincia di Matera, însă cum acesta nu este în vizorul nostru, coborâm treptele în Sasso Caveoso, luând-o pe Via Bruno Buozzi.

Scopul nostru bine determinat era să ajungem la două dintre edificiile emblematice ale acestei părți din Matera: Chiesa San Pietro Caveoso și Chiesa Madonna dell’Idris, pe cea de-a doua văzând-o cum se înalță semeț în vârful unei coline. Ne-am îndreptat către Piazza San Pietro Caveoso, o deschidere destul de amplă, luând în considerare spațiile înguste din Matera, acolo unde se află Chiesa San Pietro Caveoso, remarcabila bazilică ridicată în stil baroc în secolul al XIII-lea. O admirăm și ne minunăm de frumusețea sa incontestabilă, pe urmă ne dăm seama că trebuie să urcăm binișor până la Chiesa Madonna dell’Idris. Acesta este o biserică rupestră, cu înfățișare exterioară destul de stranie, dar de la care vederile asupra Materei și asupra canionului Gravinei sunt excelente. Și aceasta este veche, ba chiar mai veche față de vecina sa cu aproape un secol.

Coborâm și ne propunem s-o luăm pe conturul acelei părți din Sasso Caveoso, respectiv, Via Vico Solitario. De pe această stradă avem o frumoasă perspectivă asupra Gravinei cu al său pod suspendat pe care se încumetau să traverseze cei ce vroiau să viziteze și Parcul Național Murgia.

În coborâre, în timp ce ne consultam asupra traseului prestabilit pe hartă, ne interpelează în română un conațional ce lucra la recondiționarea uneia dintre clădirile obișnuite de piatră chiar în dreptul Casei Grotta nei Sassi. Te încălzește să auzi graiul strămoșesc pe plaiuri străine și să schimbi două vorbe cu conaționali, mai ales atunci când aceștia sunt binevoitori și bine intenționați!

Pe Via Vico Solitario, trecem pe lângă Chiesa Santa Lucia alle Malve, desigur închisă la ora aceea, după care am cotit-o pe Bruno Buozzi, apoi am urmat Via Ridola și la final am ieșit Via del Corso tot în Piazza Vittorio Veneto. De acolo îmi rămăsese în minte că am fi putut ajunge ușor la Chiesa San Francesco da Paola și am zis să nu plecăm fără s-o bifăm, că ar fi păcat din moment ce eram acolo. Am găsit deschis, am intrat un minut, am mulţumit pentru acea zi minunată lăsată să se împlinească.

Fiindcă ne apropiam cu pași repezi de ora plecării trenului spre Bari, am parcurs în ritm alert Via Don Giovanni Minzoni și am prins trenul exact cu cinci minute înainte să se pună în mișcare.

Concluzie

O excursie în Puglia fără o abatere în vecina Basilicata, la Matera, este neîmplinită, în opinia mea. Matera este un fenomen aparte care nu poate fi ratat, este până la urmă un spectacol de care nu trebuie nicidecum să te privezi dacă te afli în zonă. Te încearcă sentimente amestecate de admirație, uimire, indignare, revoltă, satisafacţie când o ai în fața ochilor sau în timp ce pășești pe ulicioarele-i urcânde și coborânde. Nu degeaba a reprezentat decor de film, subiect de roman sau spațiu expozițional.

Pentru mine, Matera a reprezentat must-see-ul acelei minivacanțe, dacă nu o vedeam, cu siguranță eram mult mai săracă în amintiri. Și ca să fiu romantică până la capăt și să vă fac să zâmbiți, voi spune că Matera mi s-a părut rățușca cea urâtă metamorfozată într-o lebădă seducătoare!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=iyqlnUKvfS8

---

VIZUALIZĂRI: 6825 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI