„Caput Sternaum” — sau ce mai putem vizita în zona Boița și Tălmăcel

TIPĂREȘTE

„Who You Are” este inspirată din diferite momente din viață, atunci când faci un pas înapoi și încerci să asimilezi ceea ce se întâmplă în jurul tău. Ultimul an pentru mine a fost o perioadă de regăsire, în care am încercat să descopăr cine am devenit eu și dacă-mi place această persoană. Vă mulțumesc pentru răbdare și înțelegere. Abia aștept să ne revedem

Mihail Sandu

Atașarea unui videoclip la un articol AFA devenind o rutină în ultima perioadă m-am tot gândit ce să atașez, negăsind nici o filmare cu dronă făcută în locul excursiei făcute (am o slăbiciune pentru aparate de zbor fără pilot dar capabile să filmeze și să facă fotografii, din motive de legislație (stufoasă ca de obicei în România) încă nu mi-am cumpărat o dronă)

În acest caz videoclipul lui Mihail mi s-a părut cel mai potrivit ca fond sonor/video, de ce oare? Este un videoclip de succes destul de nou din iunie anul curent, în clip apar niște peisaje extraordinare din România din zone turistice (chiar dacă nu sînt din zona pe care o voi descrie dar sînt tot din Transilvania (fanii lui Mihail oricum știu unde au fost filmate clipurile lui) și seamănă foarte mult cu peisajul din articol) Și ce dacă Mihail s-a născut în Rusia? În acest moment este român în toată regulă și pe deasupra îi mai și place pe aici (dovada videoclipurile lui) Iar textul chiar imi place am făcut un pas înapoi și încerc să asimilez ceea ce se întîmplă în jurul meu.

Lăsând la o parte această paranteză de la început o să încerc să descriu două localități (executând un refresh cu ocazia ieșirii cu familia) din mărginimea mărginimii Sibiului situate chiar la fosta graniță între Țara Românească și Transilvania –Tălmăcel și Boița.

Tălmăcel

Mi-a fost dor de împrejurimile acestui sat de 1200 de locuitori aflat la 3 km de Tălmaciu descris aici în ultimul meu articol - vezi impresii din acest motiv nu am descris nici un loc de luat masa în Tălmaciu, tradiționalul grătar la iarbă verde l-am făcut în zona Tălmăcelului (bucătar chef în persoană), dacă era vorba despre un articol cu un loc de luat masa suna cam așa: locație de vis, grătar din carne pui, porcu-i porc, udat cu multă bere fără alcool, nu de alta dar nu vreau să devin dușman poliției rutiere romăne, și apăi permisul de conducere e un fel de condiție must have pe AFA, fără asta adio excursii/adio experiențe noi/adio articole scrise...

Lăsând puțin la o parte umorul alb-negru am deschis o carte de istorie și am aflat că primii locuitori ai Tălmăcelului au ajuns acolo cu mult înainte de prima atestare documentară din 1453 tot așa la iarbă verde și să își facă un grătar, dar spre deosebire de mine ei chiar au rămas acolo construindu-și case, așa că în 1453 când regele Ladislau al V lea a ajuns pe acolo (bineînțeles tot la grătar) satul era deja gata. Eu făceam altfel în locul sătenilor, postam pe facebook în timp real montarea primei cărămizi (preferabil cu fișier video 4k), bolovan ori piatră de temelie, mă rog ce or fi fost atunci iar prima atestare era cu mult înainte de 1453. Dar e bine și așa rău, în documente păstrate apar 10 familii în 1488, însemnând 10 familii plătitori de taxe chiar și cartea de istorie recunoscând că aceste cifre sînt extrem de mici față de realitate, sfânta șpagă (care era de o valoare mai mică decât taxele cerute de sașii aflați la putere atunci) o dădau restul de locuitori ca să nu mai apară în evidențe, și să le mai rămână niște bani și de mâncare...

Biserica ortodoxă Cuvioasa Paraschiva din Tălmăcel este obiectivul numărul unu, indicatorul turistic de culoare maro aflat la intersecția cu DN7 ne atenționează că există ceva frumos aici. Ceva frumos și foarte vechi deoarece 1777 a fost anul în care s-a zidit fundamentul. Dar așa cum m-am obișnuit deja, înainte de biserica actuală a existat alta de lemn. 1780 a fost anul finalizării exteriorului iar anul 1786 anul finalizării interiorului cu picturi cu tot. Picturile pe care le vedem în prezent în interior sînt originale doar exteriorul fiind renovat în ultimii 40 de ani. Așa că vizitatorii vor putea să admire un adevărat monument istoric situat atât de aproape de un drum intens circulat (DN7)

Monumentul Eroilor Români din primul război mondial se află în curtea bisericii. Este în formă de troiță și deja m-am obișnuit că fiecare sat din mărginimea Sibiului are așa ceva. Așa că mă așteptam la asta. În jurul bisericii se află așa zisul centru civic, intersecții de ulițe, câteva magazine sătești și o piață agroalimentară în aer liber. O parcare unde se poate lăsa mașina în timpul vizitei bisericii nu există se poate lăsa mașina pe una din ulițele de lângă obiectiv, locuri fiind destule.

Fiind zona foarte frumoasă găsim chiar mai multe locuri de cazare decât în Tălmaciu, doar pe siteuri specializate am găsit 4 locații (dar mai mult ca sigur sînt mai multe, am văzut unele ne menționate în sait) le voi enumera în următoarele rânduri, Pensiunea Calborean este cea ma convenabilă contra sumei de 80-90 ron în funcție de perioadă. Urmează pensiunea Ștefania o noapte aici în dublă costă mai mult 130 ron. Vârful de preț ar fi la pensiunea Rădoiu Rustic 150 ron dar cu mic dejun. Apare și casa Presecan însă fără a afișa prețul, se rezolvă însă cu un apel telefonic acesta se găsește pe sait.

Udatul Ionilor este un eveniment unic din țară și are loc o dată pe an de Sf Ion. Nu scapă nici un Ion, păcat că nu mai face nimeni o baie adevărată, sînt băgați doar cu picioarele (încălțate) în apă. Dacă eram Ion făceam o baie în toată regula (după ce băgam și ceva ștampăre de rachiu) Evenimentul este mediatizat în fiecare an, totuși un link voi atașa și eu despre evenimentul din acest an youtube

Cabana și vârful Prejba se poate ataca de aici. Adică după o cazare în Tălmăcel (a se traduce tabăra de bază, cunoscătorii știu despre ce este vorba) se poate urca pe una din cele mai înalte vârfuri din munții Lotrului durata de aici fiind mai lejer 3,5-4 ore pe o potecă marcată cu bandă albastră care se schimbă cu triunghi albastru la o intersecție de poteci din valea Sadului la 45 minute de cabana Prejba. Am făcut parte din atacatorii vărfului Prejba dar nu în acest an. A fost doar un remember, mi-am adus aminte de o excursie mai veche. Atunci am lăsat căruța de Logan (pe atunci era mai nouă) în curtea unui localnic (contra cost) de unde am început ascensiunea. Livezi fără sfârșit și un urcuș foarte susținut, cam asta ar fi prima impresie la traseul marcat cu bandă albastră. Abia după ce lăsăm în urmă intersecția cu crucea albastră (dinspre Boița) și ajungem la poteca principală (triunghi albastru dinspre Sadu) putem spune că sîntem aproape. Poteca principală este de fapt un drum off road, orice vehicul motorizat 4x4 care se respectă ar putea ajunge până la vârful Prejba.

Cabana Prejba se află la o altitudine de 1630 m în munții Lotrului. Prima cabană Prejba a fost construită de sași mai exact asociația SKV (asociația carpatină din Transilvania). Cabana Prejba a fost printre puținele cabane de munte care au suferit din cauza războaielor mondiale, în anii 1940 a fost incendiată, și pe urmă reconstruită în forma în care o vedem astăzi. Tatăl meu a reușit să vadă cabana înainte de această perioadă eu în schimb după. După efortul depus cabana care oferă locuri de cazare pe priciuri fără lenjerie de pat mi s-a părut extrem de confortabilă. Știam înainte că trebuie să luăm cu noi sac de dormit și saltea plus mâncare. Fiind luna iunie înăuntru încă mirosea a fum, sezonul de făcut focul înăuntru la această înălțime se extinde până la lunile de vară, iar în septembrie trebuie reînceput. În jurul cabanei se află o pădure de brazi, în fața cabanei se vede vârful Prejba.

Vârful Prejba se află la mică distanță de cabană la o înălțime de 1745 m. Tovarășii de drum mi-au povestit că în decembrie anului 1974 aici a avut loc o tragedie aviatică, cursa internă Tarom Oradea-București din cauza unei erori de pilotaj s-a izbit de acest masiv muntos rezultatul zero supraviețuitori (din 42 călători dacă îmi aduc bine aminte). Fără să îmi dau seama ce fac, chiar am căutat piese de avion, de și au trecut foarte mulți ani de atunci. Un documentar interesant despre eveniment aici atașat documentarului sînt 16 poze în poza cu nr 4 apare și cabana Prejba în fundal adevarul.ro/locale/sibiu/ ... 63d8/index.html

Sejurul la cabană a fost foarte fain chiar în condițiile descrise nu m-a deranjat nimic. Era și un cabanier pe acolo. Ultimele informații găsite despre cabană m-au întristat enorm. Pare să fie părăsită, se poate folosi cel mult în calitate de refugiu cu tovarășii șoareci care mișună pe acolo. Așa că pot recomanda doar drumeția de o zi până la Prejba și înapoi sau un sejur cu cortul (oricum trebuia cărat sacul de dormit și mâncarea ce mai contează un cort în plus? ...)

Boița

Din Tălmăcel putem ajunge în Boița, alt sat altă întrebare... Ori folosim drumul înapoi spre Tălmaciu și pe urmă circulăm pe DN7 pănă la Boița, ori folosim un drum de țară direct mult mai prost numit drumul Boiței în Tălmăcel și drumul Tălmăcelului în Boița. Boița nu este orice sat din Romănia, este un leagăn de străveche cultură și civilizație.

Caput Sternaum (capul strâmtorii) este numele castrului roman de fapt cea mai veche cu o atestare documentară... pe o cărămidă găsită în zonă cu inscripția de LEG XIII G. (legiunea a 13. a Gemina) De asta e bine ca toate firmele producătoare de cărămizi, țiglă sau alte materiale durabile în timp să folosească o matriță cu sigla lor, altfel urmașii noștri de peste 2000 de ani vor găsi carămizi cu sigla Bramac sau altele sau chiar cu inscripția MAPN. Dar uite așa am descoperit că Traian a fost pe aici, nu orice Traian ci unul roman în calitate de împărat guvernând între 88-117.

După această primă atestare urmează o pauză prelungită până apare satul vitelor adică Boița în inscripțiile timpului. Denumirea locului nu este la întâmplare, locul este un paradis al vitelor, cu pășuni, izvoare, pârâuri, râul Olt a atras aceste turme dealungul timpului. Așa că după vreo o mie de ani de după Traian împăratul roman, în 1150 locul este denumit Ochsendorf pe germana, adică satul boilor. Aceste locuri nu erau doar un paradis al boilor animale precum porcii și cîinii se pare că o duceau foarte bine pe aici (după numele de localități Boița, Porcești (în prezent Turnu-Roșu) și Câineni-toate localitățile cu nume de animal) Și totuși prima atestare documentară al satului de 1450 de locuitori este din 1488 cu mult după perioada în care au ajuns coloniștii sași pe aici.

DN 7 trece pe lângă Boița și este ca o centură nederanjând activitatea și liniștea sătenilor. Pentru a intra în sat se vor folosi intersecțiile principale ori de la Cetatea Boița (la ieșire spre Râmnicu Vâlcea) ori cealaltă intersecție în direcția Tălmaciu/Sibiu. După aproximativ 1 km ajungem în așa zisul centru civic clădirea Primăriei Boița tronează pe aici dar puțin mai sus de acest loc găsim un obiectiv deloc de neglijat și obligatoriu de vizitat, biserica ortodoxă Boița purtând hramul Adormirea Maicii Domnului. A fost construită între anii 1813-1822 în condiții destul de grele fiind foamete în acea perioadă sătenii donând tot ce aveau doar pentru această construcție, pentru materiale și meseriași. Andreas Kremer se numea principalul meseriaș/arhitect/conducător loc de muncă toate aceste atribuții într-o singură persoană și era din Sibiu. Rezultatul este că cetățenii Boiței de astăzi s-au ales cu un monument istoric bine meritat și moștenit de la strămoșii lor.

Poate că nu mai are rost să menționez dar și aici în locul bisericii actuale a existat alta înainte, din lemn.

La biserică care se află pe un deal situat în sat între două intersecții de ulițe era liniște dar puțin mai jos în centrul civic dominat de clădirea primăriei era o forfotă specifică unui târg, existând și câteva magazine mai mici în zonă. De la acest loc ne-am deplasat spre Cetatea Boița acolo unde se află și un monument/cimitir al eroilor.

Cetatea Boița vopsită cu sângele otomanilor

În satul Boița, județul Sibiu, se află un castel pe care dacă îl vezi cu siguranță îți va rămâne pentru mult timp în memorie datorită roșului aprins care îl îmbracă. Ridicată la începutul secolului XV, cetatea de la Boița a însemnat un punct important în istoria Transilvaniei, mai ales în luptele cu otomanii. De altfel și legenda acestui turn se leagă de desele lupte cu otomanii. Se spune, că în urma unei victorii purtate aici de români și sași, turnul a fost vopsit în roșu cu sângele turcilor pentru a-i amenința pe aceștia. Zona era una de o însemnătate foarte mare, fiind chiar la granița dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, de atunci. Întreg castelul este conceput ca o adevărată fortăreață: turnurile sunt înalte și au ferestre înguste de tragere. Acestea sunt legate de o rețea de tuneluri de vârful muntelui și albia râului Olt, tunelurile fiind folosite, desigur, tot în timpul invaziilor pentru a evacua femeile și copii.

De multe ori am trecut pe aici fără să îmi dau seama de importanța istorică a locului. Cetatea a fost construită strategic chiar la ieșirea din valea Oltului. Locul este strategic și acum pentru echipajele de poliție rutieră din zonă, mai ales când vine șoferul turist în viteză iar echipajul este prevăzut și cu radar... asta este se mai duc niște bani care puteau folosiți la o eventuală cazare... Ceea ce vedem astăzi lângă DN7 este fostul turn locuință rectangulară de 14 m înălțime. Din ferestrele înguste (de unde se trăgea în trecut) se poate observa întreaga zonă, inclusiv traficul infernal din prezent și vânzătorii de brânză care s-au instalat pe lângă echipajul de poliție rutieră. Iar dacă tot au trăit dacii pe aici cu mulți ani în urmă am descoperit și Casa Dacilor un loc de luat masa cu terasă în dotare și culmea, aveau dacii wi-fi???

Monumentul și cimitirul eroilor din Boița aici în imediata apropiere a cetății amplasate pe un deal în formă de cruci comemorative. Merită aruncată o privire este mai deosebit față de tot ce am văzut în mărginime. Și... se pare că avem o țară de curajoși în toate localitățile dăm de câte un memorial, monument al eroilor. O fi urmașii lui Chuck Norris? (scuze pentru glumă...)

Multe obiective turistice care aparțin de comuna Boița se află în afara localității. DespreTurnul Spart, Cetatea Lotrioara, Izvorul Împăratului, satul de vacanță Lotrioara am povestit în trecut aici vezi impresii așa că nu mai detaliez.

WM rog frumos videoclipul lui Mihail la început, mulțumesc youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI