Mannheim - orașul unde m-aș întoarce oricând!

TIPĂREȘTE

Al trei-lea loc in care am stat anul trecut, din iulie pana in octombrie a fost Mannheim. Ajunsa acasa de la Bodensee dupa 2 zile sunt anuntata ca agentia mi-a gasit de lucru la o familie, unde trebe sa ingrijesc o batranica, exact in orasul Mannheim. Asa ca dupa ce am despachetat gentile, a trebuit sa-mi fac din nou bagajele sa plec in Germania inapoi.

Indrumata de doamna de la agentie spre casa familiei, ajungem la destinatie intr-un bloc la penultimul etaj, la cel de al 4-lea, in centrul orasului. Apartamentul era... pfff singurul lucru de care nu vreau sa imi amintesc, probabil si in Congo e mai curat. In fine... Un lucru frumos care l-am remarcat a fost cand am privit spre geam si am zarit vis-a-vis un parc superb, unde era Wasserturm - un turn de apa si unul din lucrurile prin care era recunoscut orasul.

Vazand unde am ajuns, mie placandu-mi orasele mari aglomerate, masini si oameni, pur si simplu am uitat cum arata apartamentul. Au fost seri la rand cand stateam pe balcon si ma uitam la masini, la oameni si priveam apusul.

Programul care il avea batranica pe care o ingrijeam, imi permitea sa stau 4-5 ore afara cu ea sa ma plimb. Ea dormea mai tot timpul si chiar daca nu dormea statea treaza, dar nu vorbea, si abia ca mai intelegea ce ii spuneam, bolnava fiind. Asa ca timp de trei luni trebuia dusa la plimbare, iar mie tare rau imi parea, ca deh, preferam sa stau afara decat sa stau in casa aceea. Cateodata dupa ce ma intorceam de la plimbare si intram in apartament imi venea sa plec inapoi.

Ce era mai placut sa iesi din bloc si sa fi in centru?

Centrul orasului are o forma semicirculara si este format din Quadrate (patrate), in numar de 144 de patrate care sunt numerotate cu ajutorul literelor si cifrelor.

Asociata radial, exista un castel, care acuma o parte functioneaza Universitatea din Mannheim.

Zilnic cutreieram strazile in centru, fiind si atat de aproape. In centru, sunt multe cladiri vechi renovate, in care sunt malluri, sau magazine mici, cafenele si restaurante la parter.

Exista o zona numita Marktplaz, unde cea mai mare populatie sunt straini. Exista strazi intregi cu restaurante turcesti, indieni, arabi, iar magazinele la fel apartin italienilor, turcilor etc. Acolo imi placea tare mult sa merg. Mergeam pe strazi si ma simteam tare bine, mai ales ca auzem in jurul meu ca erau ca se mai vorbeste si romaneste. Intradevar am avut parte sa vad si lucruri mai putin placute, gen cersetori romani care spuneau ba 2 cuvinte pe germana, ce stiau si ei, ba chiar si pe romaneste.

Intreband pe fata batranei despre oras, mi-a spus ca acolo este locul unde se varsa Raul Neckar in Rin. Tinand neaparat sa vad si asta, am pornit intr-o dupamasa spre locul cu pricina. Distanta era de vreo ora de mers pe jos, doar dus. Dupa ce am iesit din centru si am trecut podul, am mers o portiune lunga pe malul raului, privind oamenii iesit la relaxare, fiind si zi de week-end.

Intradevar erau si zile cand nu aveam chiar asa chef de umblatura, asa ca pt un aer curat, coboram si treceam strada si mergeam in parc. Pe langa turnul de apa era o fantana mare arteziana, care seara era luminata, dar nu mergea non-stop. Pe la miezul noptii pana spre dimineata o opreau. Erau pomi mari, bancute si muuult spatiu verde, unde te puteai aseza linistit. Erau multi parinti cu copilasi mici, tineri care stateau vara la umbra copacilor, iar spre toamna, bucurandu-se se ultimele raze de soare, citeau, invatau, sau pur si simplu stateau si se relaxau.

Langa parc se poate vedea si primul automobil construit acolo. In stanga blocului se afla galeria de arta a orasului.

Exista si un turn de televiziune care are vreo 200 de metri, si unde este un rastaurant. Acest turn este rotativ si din restaurant se poate vedea panorama orasului. Nu pot spune cat de frumos este, deoarece nu am fost, dar pot sa imi imaginez ca trebuie sa fie tare frumos.

Anul trecut am avut ocazia sa prind si un festival (cum sunt la noi), 125 de ani de la construirea Wasserturm. Au fost tarabe cu mici, carnaciori traditionali, spectacol. Intr-un week-en a fost Mannheim. "Sport und Spiel am Wasserturm", unde timp de o zi erau programe de jocuri si sporturi. Intreceri cu bicicleta, atletism, tenis de masa etc.

Vremea... cred ca din toate cele trei locuri diferite in care am stat, aici a fost cel mai ok, mie placandu-mi zilele toride de vara de 30 de grade. Am avut parte de foarte mult soare si foarte putine ploi. Nu stiu daca in 3 luni au fost 2-3 zile in care sa ploua continuu, cel mai mult daca dimineata era innorat, pana la amiaza soarele isi facea aparitia si ramanea asa. Sau au mai fost zile, dar astea dupa 15 septembrie, cand dupa-amiaza se innora si rar daca erau cativa stropi.

Germania pt mine nu este un loc unde as putea sa stau pt totdeauna, nu m-as putea adapta; dar probabil ca Mannheim este orasul in care m-as intoarce sa il mai vizitez amanuntit, deoarece scopul cu care am ajuns acolo nu era de a fi intr-o vacanta si la munca. As mai cutreiera strazile din centru, zilnic, asa cum faceam in fiecare zi si nu ma plictiseam, ba din contra, gaseam cate ceva nou; iar dupa plimbari si shoppinguri sa ma opresc la cafeneaua italiana "Grand Caffe Vittoria" unde sa pot bea un Icechocolate si privesc oamenii si sa ma relaxez!

Recomand oricui sa viziteze acest minunat oras, cu foarte multe locuri frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 5228 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI