Maldive. Un șirag de mărgele verzi pe o mare turcoaz

TIPĂREȘTE

Prima oară când zbori deasupra insulelor maldiviene, nu ai cum să nu fii cuprins de o admirație euforică. Insulițele înconjurate de inele de apă turcoaz, arată ca un șirag de mărgele aruncate pe suprafața oceanului. Aceste șiraguri sunt atolii, adică insulele de corali în formă de inel, ce înconjoară laguna. În fiecare atol se află zeci de insulițe, mai mari sau mai mici.

Una dintre cele mai frumoase excursii pe care am făcut-o la viața mea este vizita unei insule nelocuite, mai exact pustii. Nu știu dacă era chiar nelocuită sau era locuită temporar, cert e că despre asta o să vorbesc un pic mai târziu.

Am lăsat la sfârșit această poveste, pentru că atât pe mine, cât și pe familia mea ne-a impresionat foarte mult această excursie. Dar să începem, cu începutul.

Cum povesteam în articolul anterior eram în negocieri lungi si dificile cu Mohamed, încă din prima zi de când am ajuns la hotel. Pusesem ochii și pe această excursie, mai mult la sugestia nevestei si a fetei mele. Câteodată, repet doar câteodată, trebuie să te mai iei și după gura femeii. S-ar putea să aibă dreptate!!!

Mohamed ne oferea o excursie pe o insulă pustie, unde facem snorkeling, mâncăm prânzul, apoi ne duce să vedem delfinii în mediul lor natural, iar la sfârșit vizităm o altă insulă locuită.

Suna firește foarte tentant. Dar prețul era foarte ridicat, respectiv 80 de dolari de persoană. Mi s-a părut foarte mult. Am negociat, ce-am negociat și până la urmă am bătut palma la 160 de dolari toți trei. Nu era ieftin, dar prin Maafushi am cheltuit mult mai puțin decât mă așteptam, așa că ne-am putut permite aceasta excursie. Mai mult am ales și ziua de plecare în excursie. Și iar am fost foarte inspirat, fiindcă am prins o zi absolut superbă, fără nicun strop de ploaie.

S-a făcut și ziua plecării. Îmbarcarea se făcea un pic mai de dimineață, respectiv la ora 8,30, deoarece drumul era ceva mai lung. După ora 8 dimineața au început să se strângă grupuri, grupulețe în fața hotelului. Mă gândesc eu : ce fac aștia vor să populeze insulița? După, am înțeles de ce a putut să lase prețul mai jos, pentru că avea mai mulți mușterii.

Ne-am strâns în jur de 20 de persoane, ce n-ar fi încăput într-o șalupă normală. Dar Mohamed era pregătit cu două șalupe, una mai mare și una mai micuță.

Ne-am îmbarcat. Erau pe de-o parte rușii și pe de-alta restul lumii. Restul lumii era reprezentat de un cuplu de arabi, patru jamaicani și noi.

Mohamed a încărcat toate cele necesare picnicului pe insulă. Mâncare, băutură (n-am înțeles de ce doar nealcoolică. Doar nu mai eram pe o insulă locuită)!  Plus lemne de foc, pentru grătar. Și gata, dă-i bice birjar.

Am mers preț de o oră jumate, cu viteză foarte mare. Erau și valuri, așa că ne-au zdruncinat din toți rărunchi. Am trecut pe lângă o mulțime de resorturi-insulă superbe. Un mare minus pentru băieții aștia, care ne conduceau în mare viteză este faptul că erau muți și nu ne spuneau si nouă, pe lângă ce trecem!

Într-un final am ajuns și la destinație. Am dat de o mică insuliță! Până acu m-am ferit ca dracul de tămâie să folosesc cuvinte prea mari. Dar acum sunt nevoit să o fac - Paradisul. Da, am descoperit Paradisul!!!

Într-un cadru natural de vis, se află acest mic petec de pământ. Este compus dintr-o plajă destul de mare și un pâlc de copacei, unde se asigură răcoarea necesară pe timpul zile, dar și adăpost de ploaie. Acolo sunt instalate o mulțime de hamace. Care mai de care mai mici sau mai mari, cât mai diferite. Vorba aia creăm unitate prin diversitate. Mai este o căbănuță de lemn, acoperită cu stuf și o terasă unde se servește masa.

Aici am avut program de voie. De explorat insula nu aveam ce să explorez, 100 de metri pe 30 de metri. Nici cât un teren de fotbal. Noi ne-am pus la soare, restul la umbră. Aveau aici niște șezlonguri absolut bestiale. Nu am mai întâlnit, atât de frumoase și atât de comode. Dar cine poate să stea la soare, când ai în față o apă superbă și niște culori ireale?

Am făcut o mulțime de poze și ne-am bălăcit în apă, pe la mal. După o oră ne-a strâns pe toți, să mergem la snorkeling. Pe fete si pe copii i-au echipat cu veste de salvare, pentru că ne-au transmis că o să mergem departe și e apa foarte adâncă.

Curios n-au mers toți. Au rămas vreo trei ruși, firește arabii și de neexplicat jamaicanii. Să fac o paranteză. Mai deschiși oameni și mai vorbăreți, ca acești jamaicani eu n-am întâlnit în viața mea.

Dar să revenim. Cea mai tare sesiune de snorkeling, pe care am făcut-o la viața mea, aici s-a întâmplat. Am văzut o multitudine de pești multicolori, unii în adevărate bancuri de pești, alții singuratici. Vă spun cu mâna pe inimă, a fost cea mai tare experiență de viață, trăită până acu. Superb. Pentru mine ăsta-i paradisul. Să trăiești pe o insula pustie, la o asemenea mare, cu asemenea pești! Sau mai exact să locuiești singur pe o insulă. Ar fi ceva de vis. Și ca să faci un ban mai găzduiești turiști temporar. Ehehe! Glumesc desigur!

După această sesiune de snorkeling, ne-am întors la plajă, frânți de oboseală. Când am ajuns la șezlonguri să vezi surpriză, veniseră hotii. Hoții erau reprezentați de niște ciori foarte tupeiste. Umblau prin genți după mâncare sau după ceva strălucitor. Au tendința să fure mărgele, ochelari sau altceva mic si strălucitor. E plin de ciori, acolo în Maldive, mai puțin la resorturi.

Am mai lâncezit la plajă, până au făcut grătarul. În meniu am avut pește si pui, orez și un sos cu legume. Plus fructe. Și apă plată și răcoritoare la doză. Când au apărut răcoritoarele, rușii firește au sărit primii. De-asta îi iubesc eu așa mult!!! Noi și ceilalți ne-am mulțumit cu ce a rămas. A fost o masă copioasă și gustoasă.

Fetele s-au pus la plajă și eu am plecat iar la snorkeling, ca să fac ceva cu caloriile alea. Eram atât de prins de viața subacvatică, astfel că nu am auzit când s-a dat semnalul de plecare. A venit soția după mine și m-a recuperat din „lumea mea”. Mi-ar fi plăcut să petrecem măcar o noapte, în acel cadru natural de vis. Dar din păcate nu exista și această opțiune.

Ne-am suit în barcă, unde firește rușii își ocupaseră toate locurile ori cu prosoape ori cu ființa lor prețioasă. Abia am gasit loc pentru fetele mele. Eu am stat foarte confortabil pe jos, în spatele bărcii. ; -) Nu am precizat că pe insulă erau doi tipi ce ne-au întâmpinat. Poate erau și cu nevestele, nu știu! Poate le-au ținut ascunse. La plecare ne-au făcut atât de mult cu mâna, pâna nu s-au mai văzut în zare. Se pare că nici singurătatea pe o insula paradisiacă, nu e atât de benefică!!! Nu ăsta-i cuvântul potrivit, dar n-am găsit altul.

Și am plecat la drum, în mare viteză. La un moment dat, cele două șalupe rapide au început să dea târcoale unui vas de pescuit. Mă gândesc eu, ce fac ăștia vor să le sperie peștii la săracii pescari? Nicidecum. Dar asta am înțeles ulterior. Atrași de pescari, cu niște pește, ton probabil, au apărut din senin o mulțime de delfini. Se pare că acestă regie era pregatită din timp, era o înțelegere tacită alimentată de ceva bănuți. A fost un spectacol superb, să vezi aceste mamifere minunate, în cadrul lor natural.

Delfinii parcă, cel puțin așa mi se părea mie, erau mai mici decât cei de pe la noi. Ne însoțeau în drumul nostru și apăreau și dispăreau pe neașteptate. Nci nu știai în ce loc să te mai uiți. A fost o adevarată desfătare pentru ochii nostri, să admirăm atât de aproape aceste superbe vietăți marine!

Evident când au aparut primii delfini, s-a auzit din barca noastră un mare „oooooh”! Apăreau ba în stânga, ba în dreapta, ba la noi, ba la cealaltă barcă. Era o agitație continuă, la noi în barcă. Toți arătau cu degetul, uite-i acolo, ba acolo. Nu mai spun de adevărata sesiune de fotografii. Am făcut efectiv zeci de poze, dar totul se întâmpla atât de repede, că ori eu nu aveam reacția potrivită ori aparatul nu declanșa atât de repede, pe cât ar fi trebuit. Cert e că abia am prins cu chiu cu vai, înotătoarea dorsală a unui delfin. Pozele nu mi-au ieșit, dar spectacolul văzut l-am pus undeva deoparte, lângă inima mea.

La un moment dat am văzut doi delfini, mai acrobați de felul lor, care au făcut o săritură ca la delfinariu. Scena a fost unică și nu s-a mai repetat, spre dezamăgirea noastră. Dezamăgire? Glumesc! Cum pot folosi un asemenea cuvânt? Din contră eram fascinați de spectacol cu toții, dar în special cei mici.

Ca o paranteză să vă povestec modalitatea prin care se pescuiește aici. Dimineața se prind în plase pescărești pești mici. Apoi vasele pescărești merg în larg, unde aruncă peștii mici în apă, pentru ai atrage pe cei mari. Apoi aruncă undițele cu mai multe ace, fără nicio momeală, ceva. Când le ridică imposibil să nu prindă ceva. Vă dați seama ce-i în apele alea de pești!!!

După un spectacol de aproximativ 45 de minute, ne-am luat la revedere de la aceste vietăți marine deosebite si am pornit spre ultimul obiectiv pe care trebuia să-l bifăm în această zi.

Am debarcat pe insula Guraidhoo. Aceasta este o insulă locuită, similară cu cea pe care stăteam noi. Doar că e mai mică și mai puțin dezvoltată turistic. Nu am văzut aici decât două pensiuni turistice și niciun hotel. Or mai fii și altele, nu știu. Am avut-o și pe asta în plan, atunci când îmi căutam cazare în Maldive și m-am felicitat că nu am ales-o.

Aici am avut o oră program de voie. Primul lucru de care am dat, a fost un magazin de suveniruri. Toți s-au bulucit acolo. Noi am mers mai spre interior și am gasit un magazin mai micuț, care nu avea niciun client. De aici ne-am achiziționat niște suveniruri, la un preț decent, negociat firește. Apoi ne-am plimbat pe ulițele din sat, am admirat stilul lor de viață și am făcut ceva fotografii cu clădirile mai colorate sau mai reprezentative din zonă. În imediata apropiere a acestei insule se afla și un complex de lux. Bogăție și sărăcie, atât de aproape!

Guraidhoo este o destinație turistică pe care nu o recomand. Nu au plaje amenajate, sunt extrem de puțini turiști, încă e o stațiune în construcție. Mă felicit încă o dată, că nu am locuit aici. Se spune că este o destinație ideală pentru iubitorii de surf. Doar că eu n-am vazut nici valuri și cu atât mai puțin surferi. Pesemne câteodată informațiile de pe net sunt înșelătoare.

La ora 17 am ajuns la noi la hotel. A fost cea mai frumoasă excursie, pe care am făcut-o până acum, în această viață. Și am făcut câteva frumoase!

Închei aici seria Maldive, cu speranța sinceră, că poate am inspirat pe cineva să-mi calce pe urme. Vacanțe minunate să aveți.

Rog atașați: https://www.youtube.com/watch?v=IzVdjo8BA1k

Pentru pasionați recomand vizioanarea videoclipului până la final. Merită!

---

VIZUALIZĂRI: 8910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI