Madeira, perla Atlanticului

TIPĂREȘTE

I se mai spune Gradina din Atlantic sau gradina plutitoare. Si pe buna dreptate.

E o insula, dupa parerea mea plina de personalitate, frumoasa, salbatica si imblanzita de Om dar numai pe jumatate. Portughezii au folosit fonduri europene ca sa creeze o retea de drumuri si tuneluri care sa faca accesibile turistilor frumusetile naturale ale insulei.

Dincolo civilizatie si de dezvoltarea moderna, ii simti vitalitatea si naturaletea. E o insula cu izvoare de apa dulce si cu o vegetatie foarte bogata tot timpul anului.

Scurt istoric

In anul 1418, in urma unei furtuni puternice care i-a abatut din drumul lor, Joao Goncalves Zarco si Tristao Vaz Teixeira, care participau la o expeditie pornita din Algarve, debarcau pe insula Porto Santo. Un an mai tarziu, Zarco, aventurierul portughez socotit parintele Madeirei, impreuna cu Teixeira si Bartolomeu Perestrelo, colonizeaza insula mai mare din fata lui Porto Santo dandu-i numele de Madeira, adica insula Padurilor sau a Lemnului, deoarece era acoperita in intregime de paduri. (citat dintrun ghid Calator pe mapamond “Madeira”). Acum mai putin de jumatate din insula mai e acoperita de paduri.

Aeroportul: s-a spus despre aeroportul din Madeira ca e unul din primele 10 cele mai periculoase aeroporturi ale lumii, din cauza pistei scurte si a vanturilor puternice care pot sa zgaltaie aeronavele la aterizare sau decolare. Cred ca e cazul sa vorbim la trecut despre asta. Pista a fost lungita cu ceva mai mult de 1 km printro prelungire pe piloni. Spectaculoasa constructie. Iar in august cand am calatorit noi, am avut parte de unele dintre cele mai linistite zboruri si aterizari/decolari din viata mea… si am ceva zboruri la activ… As transmite multumiri si felicitari echipajelor de bord care mi-au facut o impresie buna, de profesionisti.

Funchal, capitala insulei dar si statiune. Deoarece in trecut in aceasta zona crestea mult fenicul numit in portugheza funcho, locul a fost denumit Funchal. Nu am vizitat orasul prea mult, am vazut zona de langa port (unde se afla ancorat un vas, The Vagrant, care a apartinut Beatles-ilor si care acum e transformat in restaurant). Mi-a placut Palacio de Sao Lourenco, o fosta fortareata care era pe vremuri protectie impotriva piratilor si care acum foloseste ca sediu guvernului regional (+ resedinta primului ministru) in partea vestica si resedinta Comandantului militar in partea estica. O parte a zonei de vest e deschisa publicului spre vizitare. Funchalul are cateva parcuri si gradini foarte frumoase si se desfasoara ca un amfiteatru de la malul oceanului pana sus pe coline. Telefericul catre Monte si zona autobuzelor regionale se afla in extremitatea aceasta a orasului. Zona hoteliera am vazuto de pe ocean si mi sa parut frumoasa. Mi-au placut si strazile si trotuarele pietruite decorate cu mozaicuri calcadas si cladirile simple decorate cu azulejos. Din intamplare am ajuns si la piata lor, Mercado do Labradores si am intrat sa vedem abundenta de fructe, legume, flori… piata de peste era mai redusa dupa amiaza… am vazut o gramada de fructe unele cum nu mai vazusem in viata mea. Veti gasi aici si suveniruri, vinuri, impletituri de rachita si broderii de Madeira.

Vinul de Madeira. Am baut cu mare placere cate putin aproape in fiecare seara. Voi scrie aici legenda vinului de Madeira asa cum e scrisa ea in ghidul amintit: cica o corabie care transporta vinuri in vest s-a intors acasa cu o parte din vinurile nevandute. Calatoria asta pe mare insa le-a transformat gustul intrunul special astfel incat vinurile respective s-au vandut mai apoi la greutatea lor in aur cu mentiunea: “vin care a facut o calatorie dus-intors pana in India”. Procedeul care reconstituie conditiile de calatorie se numeste estufagem (estufa=camera incalzita). Vinurile se lasa la fermentat in butoaie suspendate la soare, apoi sunt amestecate cu coniac portughez de 20°, apoi incalzite la temperaturi de 30°-60° timp de 6 luni, dupa care incalzite si racite alternativ in butoaie de stejar. Seamana cu Lacrima lui Ovidiu, dar au toate tipurile de la dulci la seci, albe, roze, rosii, mai vechi, mai noi…. Am gustat si poncho, o alta bautura traditionala, facuta din miere, lamaie si alcool din trestie de zahar… Nu-i rea, da mi-a placut mai mult vinul: -)

Gradinile: Nu degeba i se spune gradina plutitoare. Pe langa vegetatia bogata, naturala, are si niste parcuri si gradini foarte frumoase. Doamnelor, daca va plac florile incercati sa va programati ceva timp pentru a vizita cele 3 gradini mai importante. Dar ganditi-va si la partenerii vostri care poate nu sunt atat de rabdatori. Va spun din proprie experienta ca m-am lasat furata de multe flori din gradina botanica, si am zabovit un pic cam mult sa fac poze la toate care mi-au placut… saracul sotul meu… dar am platit pentru asta pentru ca am pierdut notiunea timpului si nu am mai avut timp sa vizitez gradina de orhidee pentru ca ne-am dorit neaparat sa vedem Jardim Tropical. Apropo stiti ca Strelitzia numita si Pasarea Paradisului e considerata simbolul insulei? Am luat autobuzul din Funchal si am coborat la gradina botanica. Gradina de orhidee are intrarea la vreo 200 m distanta deci e usor de ajuns. Biletul de intrate in gradina botanica costa 4 euro de persoana si se poate vizita si un mini muzeu cu pasari impaiate, dar si un aviariu unde vedetele sunt in special papagalii si niste pauni. Apoi am luat telefericul (8,5 euro de persoana) care te urca desupra unui peisaj impresionant – prapastii de 100m – pana la Monte unde e gradina tropicala si palatul Monte (intrarea 10 euro/persoana) unde chiar am fost impresionata. E o adevarata gradina luxurianta dar are si 2 muzee: unul de arta africana si unul de flori de mina cu exponate valoroase din Brazilia, Africa de Sud, etc. Foarte frumos! Vegetatia e o nebunie, istoria Portugaliei e zugravita pe Azulejos mari de circa 2 m latime de-a lungul aleilor dar interesante sunt si aranjamentele de gradina in special in zona japoneza respectiv chineza. Lacul are un farmec aparte datorita cascadei principale si a lebedelor albe. Pe marginea lacului troneaza cel mai mare vas de ceramic din lume recunoscut de Guiness Book, un vas egiptean. Palatul nu e deschis vizitatorilor, dar langa el, sub niste arcade sunt expuse servicii de masa si obiecte de ceramica. In concluzie, Jardim Tropical e un loc ce trebuie vazut daca ajungeti in Madeira. Intoarcerea a fost cu telefericul pana in Funchal (10 euro de persoana). Nu ne-am dat cu saniile de rachita: -)

Levadas. Una din zile (de la ora 9 dimineata la ora 17 dupa amiaza) am dedicato unei excursii achizitionata de la firma de turism cu care am calatorit. Levadas (levar= a cara) sunt mici canale de irigatii (latime 50 cm si inaltime 30-60 cm) incepute in secolul XVI care transporta apa din zona Nordica a insulei, umeda si ploiasa in zona sudica, insorita si uscata si unde sunt terenurile agricole. De-a lungul acestor canale au fost construite poteci (esplanada) care te duc in cele mai indepartate colturi ale insulei, inaccesibile altfel. Traseul are in grad de dificultate scazut, e spectaculos, dar un pic cam lung daca aveti probleme cu picioarele. Un proverb scris in limba germana spunea ca doar acolo unde ai calcat cu piciorul ai fost cu adevarat. Un microbuz ne-a luat de la hotel si dupa un drum cu o escala langa hotel Pico do Urze (care are un restaurant Jungle Rain amenajat ca o jungla) am ajuns la un punct de belvedere de unde am inceput plimbarea, pana la Rabacal, unde se ramifica cele 3 trasee: Levada do Risco (preferata mea cascada Risco, capatul traseului), apoi Levada do 25 Fontes (mi-a placut traseul iar 25 Fontes=25 izvoare e un loc care seamana foarte mult cu un loc din Cheile Butii de la noi; a fost parca un déjà vu) si Levada do Paul care a presupus trecerea printrun tunel intunecos de 800 m lungime (atentie la incaltari ca sunt niste balti in tunel – bocancii de munte sunt utili, dar merg si pantofi sport, comozi si rezistenti la apa… noi am avut pantofi cu gaurele si ne-am udat un pic). Am fost dotati cu lanterne de catre ghid, unele mai bune altele mai chioare si ne-am amuzat de niste colegi de echipa care tot chicoteau pe intuneric. Oamenii astia au fost deschisi si placuti si ne-am bucurat impreuna de locurile vazute. Combinatia asta de munte si mare a fost pentru noi extraordinara… ne-am mirat cu sotul meu cat de odihniti ne-am intors dupa o saptamana de Madeira…

PS: Stiati ca si noi, in Romania avem un fel de levadas? Dar ale noastre sunt de pe vremea Imperiului Roman si sunt mai mari (cam 1,3m latime / 1 m inaltime) …

Scufundari: Marele meu regret din acest sejur in Madeira a fost ca nu am facut scufundari. E un lucru pe care mi l-am dorit, de la care am sperat multe… sa va explic… pe net sunt filmulete super faine cu cei care au facut scufundari in rezervatia naturala de la Garajau (Garajaus=randunici de mare) … vedeti scafandri care innoata alaturi de calcani uriasi atat de obisnuiti cu turistii ca de fapt ei sunt atractia turistica. Atata doar ca rezervatia, care se intinde pe o suprafata de 370 ha, atinge si o adancime de cca 50 m. Si din cate am inteles eu scufundatorii neexperimentati asa ca mine nu pot sa se scufunde la adancimi atat de mari (doar pana pe la 15m). Calcanii stau pe acolo… Prin urmare cei pasionati de scufundari, faceti cursul de 5 zile inainte (costa vreo 350 euro acolo) si apoi luati legatura cu firme de diving si programati-va. Am incercat sa ajung la Canico de Baixo unde e un centru de scufundari, mi-am zis ca o sa vad viata subacvatica interesanta si la adancimi mai mici… am avut ghinionul ca instructorii sa fie plecati in ziua aceea si era penultima zi a sejurului nostru. Ca regula generala trebuie sa treaca minim 24 ore intre scufundare si zborul cu avionul…

Si atunci, daca nu am vazut viata de sub apa ne-am hotarat sa facem o excursie cu catamaranul sa vedem delfini si balene. Experienta a fost una foarte placuta in sensul ca un catamaran e mult mai stabil decat vaporasele obisnuite si Atlanticul a fost foarte bland in ziua aceea (eu sufar de rau de mare dar nu am avut absolut nici o problema). Am vazut destul de multi delfini, dar nici o balena, probabil aveau alta treaba decat sa vina la intalnirea cu turistii: -). La intoarcere am vazut Cabo Girao de pe ocean si ne-am scaldat intrun golfulet pe aproape. Faine locuri.

Si nu am vazut nici jumatate din frumusetea Madeirei...

Oamenii din turism din Madeia te intreaba si pe buna dreptate: Sunteti pentru prima data in Madeira? De parca e normal sa vii de mai multe ori acolo. Adevarul e ca daca ai fost odata simti ca ai vrea sa te reintorci…

---

VIZUALIZĂRI: 7311 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI