City of dreams

TIPĂREȘTE

După ce ieri ne-am răsfățat la plajă, astăzi primul lucru pe care vroiam să-l facem era să mergem la Cazinoul Venețian. Zis și făcut!

După ce am făcut ochi și ne-am făcut burta mare, am luat iar autobuzul spre plajă, care trecea exact prin fața cazinoului. Aici o mica dilemă! La care stație să coborâm? Pentru ca acest imens cazinou se întindea pe vreo trei stații de autobuz. Am ales-o pe ultima. Am coborât, am făcut ceva poze. În apropiere era și celebrul Turn Eiffel. Nu, nu cel din Paris, ci de la un cazinou alăturat, denumit cum altfel decât Cazinoul Parizian!!!

Noi însă eram chitiți pe cel Venețian. Am intrat, ne-am minunat îndelung, de această superbă replică. Am ajuns și la galeriile comerciale, unde era o replică în miniatură a Grand Canale. Tocmai atunci veneau veseli și gălăgioși gondolierii. Toți fără exceptie erau de origine europeană. Erau și câteva fete printre ei. În afară de limbile engleză și în special italiană, pe care le stăpâneau foarte bine erau și foarte buni cântăreți! Fișa postului pesemne le cerea si asta, să cânte și să încânte turiștii, pe care-i plimbau cu gondola. O plimbare cu gondola pe aceste mini canale artificiale, costa în jur de 15-20 de euro. Un preț rezonabil față de cei 150 de euro ceruți în Veneția originală. Ce să-i faci fake-urile sunt mai ieftine!

După vizita galeriilor comerciale, ne-am îndreptat atenția către atracția principală, respectiv cazinoul. Aici evident că nu am avut acces decât noi, adulții. Am dat o raită prin cazinou. Nu o să spun dacă am jucat ori ba, o să precizez doar ca nu am câștigat! Sâc!

Prânzul l-am servit în zona de restaurante, unde a trebuit să asteptăm aproape jumătate de oră, pentru eliberarea unei mese. Sunt restaurante de tot felul, unde poți savura produsele dorite la un preț rezonabil, pentru Macao.

Această clădire ce adăpostește, hoteluri, cazinoul, magazinele este absolut imensă. Ne-am învârtit prin ea vreo jumătate de zi. Nici nu mai știam pe unde-i iesirea, pe unde suntem. Indicatoare cu exit, foarte puține și foarte discrete. Geamuri să vezi afară nu-s, așa ca totu-i făcut să stai cât mai mult acolo, să cheltui tot ce ai. Cu greu am reușit să găsim ieșirea. Afară ne așteptau o mulțime de microbuze, care fac transferul gratuit către port.

Noi însă doream altceva. Aveam în plan să urcăm pe cea mai înaltă clădire din Macao, respectiv pe Turnul Televiziunii, Macao Tower, înalt de peste 300 de metri. Sir Stanley Ho a venit cu ideea, dar si cu finanțarea necesară construcției acestui turn, după o vizită în Noua Zeelandă. Construcția a durat trei ani și a fost gata în 2001.

La parterul acestui turn se află firește un mall cu mai multe magazine, dar și cu câteva restaurante cu o priveliște frumoasă la mare și la zona Cotai Strip. Punctul central de atracție este urcarea în vârful turnului. Din cauza taxei de acces destul de ridicată, respectiv 150/MOP/persoană am decis să sărim din schemă această atracție. Acest turn este celebru pentru cel mai mare bungee jumping din lume. Evident că-ti trebuie mult curaj să-l încerci, dar si o doză de nebunie. Prețul este în jur de 200 de euro /persoană cu plata înainte. După nu se știe dacă mai ești în stare să plătești. Ca o paranteză am un prieten care s-a filmat acu câțiva ani când s-a aruncat de pe acest turn. Nu știu cum l-a lăsat nevasta, că era în luna de miere!!!  Sau poate acest turn are o altă utilizare: după ce ți-ai pierdut toți banii la cazinou poți să vii să te arunci de-aici. Umor negru, firește!

Seara ne-am întors în Largo de Senado (Piata Senado) unde este centrul lor vechi. Aici se află și clădirea Edificio do Leal Sando sau în traducere liberă Casa Consiliului Municipal Portughez din provincia Macao. Este o construcție micuță, dar ca multe alte clădiri din zonă din epoca colonială cu celebrele azulejos, specifice Portugaliei. Și acu sa descifrăm semnificația cuvântului leal din denumire. Cum bine se deduce înseamnă loial. Căteva zeci de ani, Portugalia a fost ocupată de Spania. Ei bine autoritățile de aici, din Macao, nu au recunoscut niciodată acest lucru și au continuat pe toata durata ocupației, să se declare portughezi și să fluture steagul Portugaliei. Ei bine după ce s-au eliberat, în semn de apreciere regele Portugaliei a oferit drepturi sporite provinciei Macao, iar senatul a primit această denumire de senat loial.

Am admirat deasemenea Igreja de Santo Domingo o veche biserică portugheză, construită în anul 1587 de trei preoți dominicani veniți de la mare depărtare, tocmai din Acapulco, Mexic. Aici în această clădire a fost tipărit și primul ziar în limba portugheză.

Evident ca mai erau multe de vizitat în Macao, dar timpul scurt și care pare că trece mai repede decât ne-am dori, ne-a făcut să nu atingem toate obiectivele propuse. Aș fi vrut să mai vizităm Muzeul din Macao, despre care se spune că ar fi unul din cele mai bune din Asia, Muzeul Maritim sau diverse temple chinezești.

Restul serii ni l-am dedicat cumpărăturilor de diverse suveniruri, atât pentru aducere aminte, cât și pentru cei dragi din țară. Greu, foarte greu ne-am întors la hotel. Știam că e ultima zi dintr-un concediu altfel, plin de senzații, culori si mirosuri. Un concediu destul de obositor fizic, dar care a lăsat urme adânci în sufletele noastre. S-a sfârșit și a opta zi!

---

VIZUALIZĂRI: 2580 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI