Plimbare cu parfum de epocă prin Vieux Lyon

TIPĂREȘTE

”Vieux Lyon” este o denumire ce poate induce în eroare: nu ne aflăm în cel mai vechi cartier al orașului, acesta se întinde pe pantele și culmea colinei Fourvière vezi impresii, ci în zona aflată la poalele sale, pe malul drept al Saônei, în perimetrul cuprins între bisericile St-Jean, St-Paul și St-Georges. Aici, pe străzile pietruite mărginite de clădiri frumos renovate, cafenele, magazine și bouchons, renumitele restaurante cu specific local, vizitatorul se poate transpune cu ușurință în atmosfera unei epoci de mult apuse, bucurându-se la vederea unor clădiri impunătoarea care îți iau ochii, dar și de descoperirea unor colțișoare mai tainice...

Căci Vieux Lyon asta este: un labirint de alei înguste în pantă ușoară, cu case ale căror porți ascund pasaje secrete și câteva scuaruri din care răsar pe neașteptate biserici, muzee și săli de spectacole. Un amalgam delicios, pitoresc și... foarte turistic.

Dar să nu anticipez.

Cu cele peste 24 de hectare ale sale, Vechiul Lyon, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO din 1998, se numără printre cele mai vaste ansambluri medieval-renascentiste din Europa. Suprafața este doar în aparență mare, căci poate fi lejer străbătută de la nord la sud (sau invers) în cca. 15 minute, dar cu condiția să te abții să te oprești pentru a căsca ochii. Ceea ce e cam greu, dacă nu imposibil...

Zona a început să fie populată de prin sec. IV, când locuitorii așezării galo-romane Lugdunum au pornit să-și abandoneze casele de pe colina Fourvière pentru a fi mai aproape de râul Saône, cale facilă de transport al mărfurilor. Vecinătatea cu apa avea în fapt să aducă prosperitate cartierului, care atinge apogeul dezvoltării sale în sec. XVI, odată cu scurta ședere în oraș a Caterinei de Medici, însoțită de curtea sa florentină. Arhitecții reginei își vor pune definitiv amprenta asupra aspectului meridional al cartierului prin construirea de palate în stil italian pentru nobilii care au decis să se stabilească definitiv în Lyon, clădiri prevăzute cu balcoane sau loggii și fațade colorate, ornamentate cu stucaturi și nișe în care au fost amplasate statuete de sfinți.

Tot atunci cartierul se organizează în jurul celor trei mari biserici:

■ în centru, zona Saint-Jean era preferată de aristocrație și membrii de seamă ai clerului, fiiind centrul puterii politice și religioase. Astăzi, după ce a fost amenajată în mare parte pietonal, a devenit un loc favorit printre turiști, atrași de clădirile renacentiste zugrăvite în nuanțe de roz, ocru și cărămiziu, de curțile interioare și pasajele sale (”traboules”), de buticuri și bouchons

■ la sud, Saint-Georges, fost fief, în sec. XVI, al artizanilor și al muncitorilor din atelierele de mătase numiți ”canuts”, emană o atmosferă mult mai liniștită

■ la nord, Saint-Paul, vechiul centrul comercial și financiar al orașului, locuit cu precădere de bancheri și marea burghezie, a suferit mutații importante după construirea gării omonime în 1873 și este în prezent în mare parte zonă rezidențială, cu numeroase hôtels particuliers

Dacă tot am menționat Gare St-Paul, trebuie spus că ridicarea acesteia și lărgirea arterelor de circulație prin demolarea unor case au însemnat o puternică lovitură pentru Vieux Lyon. Coroborată cu părăsirea zonei St-Georges de către canuts și migrația acestora în sec. XIX spre colina Croix Rousse, în clădiri mai înalte și mai potrivite pentru instalarea războaielor de țesut Jacquard, depopularea a avut drept consecință abandonarea unor clădiri istorice și lăsarea altora în paragină.

După al Doilea Război Mondial, Vieux Lyon se găsea într-o stare jalnică: multe case și edificii considerate insalubre erau amenințate cu demolarea în cadrul unor programe de sistematizare urbană inițiate de Louis Pradel, ambițiosul primar al orașului între 1957-1976, supranumit ”betonierul”. Mulțumită activității desfășurate de asociația La Renaissance du Vieux Lyon și cu sprijinul scriitorului André Malraux, ministru al culturii la acea vreme, cartierul a devenit în 1964 primul ”secteur sauvegardé” din Franța printr-un proiect național de ameliorare a habitatului. Aceeași organizație a depus eforturi pentru includerea acestuia în Patrimoniul UNESCO și lucrează și acum pentru conservarea și promovarea sa turistică.

După o introducere poate un pic cam lungă, a sosit momentul să pornim în plimbare.

Nu am ales întâmplător acest punct de plecare, el face legătura cu restul orașului prin intermediul stației de metrou Vieux Lyon-Cathédrale St-Jean de pe linia D, care servește și drept loc de îmbarcare în funicularele ce urcă pe colina Fourvière.

Numai câteva zeci de metri îl despart de Cathédrale Saint-Jean, numită și ”Primatiale des Gaules”, adică sediul episcopal al galilor, distincție conferită în 1079 de către papa Gregorie VII în memoria martirilor creștini și a primei biserici din Galia, întemeiată la Lyon de sfântul Pothin în jurul anului 160.

Construcția locașului a durat trei secole, din 1175 până în 1481, fapt ce explică trecerea de la stilul arhitectonic romanic la goticul flamboiant într-o manieră foarte clară, de la vest către est: părțile cele mai vechi, de factură romanică, adică absida, corul, zidurile capelelor din abside și transeptul, sunt situate în spate, înspre Saône, în timp ce fațada este gotică.

Construcția este în formă de cruce latină, cele două turnuri dinspre est, precum și nava și bolta sa fiind realizate în sec. XII-XIII. Fațada cuprinde trei portaluri ornamentate cu statui și cu medalioane înfățișând scene din Vechiul și Noul Testament, ca și din viețile sfinților, și o rozetă remarcabilă.

În interior atenția este atrasă de vitraliile datând de la începutul sec. XII. Dar probabil că cea mai interesantă piesă este orologiul astronomic cu mecanism din fier forjat datând din sec. XIV, cel mai vechi din Franța. Orologiul măsoară 9,15 m înălțime și 2,20 m lățime și cuprinde la bază trei cadrane deasupra cărora a fost plasat domul, unde se află mecanismele automate care arată data, poziția lunei, soarelui și pământului, precum și decorațiuni înfățișând animale și o scenă reprezentând Buna Vestire.

De-a lungul timpului, catedrala a găzduit evenimente importante: încoronarea papei Ioan XXII în 1316, căsătoria lui Henric IV cu Maria de Medici în 1600 sau numirea lui Richeliu drept cardinal în 1622.

Lipită de catedrală, Manécanterie, parte a fostei mănăstiri a bisericii, a servit drept sală de mese pentru clerici și mai apoi ca școală pentru băieții de cor. A fost construită în sec. XI într-un amestec de stiluri romanic și gotic și e considerată cea mai veche clădire medievală rămasă în picioare în Lyon.

Catedrala St-Jean se află în piața cu același nume iar în fața ei se găsește La Fontaine Saint-Jean, proiectată în stil renascentist în sec. XIX de un arhitect lyonez. Reprezintă un mic templu antic în cadrul căruia o sculptură realizată de Jean-Marie Bonnassieux (1810-1892) îl înfățișează pe Sfântul Ioan botezându-L pe Iisus.

Din imediata apropiere a pieței se deschid două străzi paralele cu Saône - Rue St Jean și Rue du Boeuf, care conțin cea mai mare densitate de traboules din oraș.

Ce sunt acestea?

Denumirea provine din latină, de la verbul ”trans-ambulare” - a traversa. Desemnează pasajele folosite de localnici pentru a scurta distanțele și se găsesc nu numai în Lyon, ci și în alte localități din provincia Rhône-Alpes, inclusiv la Vienne vezi impresii. Se crede că primele traboules au fost amenajate la Lyon în sec. IV, odată cu mutarea locuitorilor de pe colina Fourvière pe malul Saônei, în ”orașul de jos”. Mai târziu, au servit la transportul mătăsii din atelierele de pe colina Croix Rousse spre casele negustorilor aflate în apropierea apei. Majoritatea se găsesc așadar în cartierele Vieux Lyon și Croix Rousse.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, membrii Rezistenței le-au utilizat pentru a se ascunde ori a lua legătura unii cu alții în taină. Ceea ce autoritățile nu spun iar eu nu pot decât să bănuiesc este că aceste pasaje secrete au servit de-a lungul timpului și la alte tipuri de activități, mai exact la contrabandă...

Dar sigur, e doar o presupunere.

Cert este că în spatele multor porți, în majoritate zăvorâte însă, se ascund curți interioare concepute după modelul roman, cu fântâni și scări în spirală din care pornesc coridoare ce duc spre alte locuri. Circa 500 de traboules au supraviețuit și din ele vreo 40 se pot vizita, inclusiv în tururi ghidate cu plecare din fața stației de metrou Vieux Lyon. Noi am preferat să descoperim singuri câteva, atât pe Rue St-Jean, cât și pe Quai Romain Rolland, și le puteți vedea în pozele atașate. Pentru cei interesați să ”vâneze” cât mai multe, voi posta însă și o hartă.

Cum sufăr de oarece claustrofobie și nu mă dau în vânt după spațiile întunecoase (și urât mirositoare), am preferat să admir arhitectura clădirilor ce găzduiesc traboules. Vă semnalez câteva dintre ele situate pe Rue St-Jean: Maison Le Viste, la nr. 27, sfârșitul sec. XV, aparținând familiei care a comandat celebra tapiserie ”Doamna cu unicornul” expusă la Musée Cluny (Musée National du Moyen Âge) din Paris; Hôtel de la Chamarerie, la nr. 37; Maison Lurencin, la nr. 24, despre care am scris în reviewul consacrat gastronomiei lyoneze vezi impresii; în fine, la nr. 60, Maison des Avocats (care adăpostește în prezent Musée Miniatures et Cinéma, ce va face obiectul unui review separat).

Înaintăm pe Rue St-Jean și după câteva zeci de metri ajungem în Place Neuve St-Jean, plină de bouchons, situată vizavi de Palais de Justice. Partea mai spectaculoasă a acestui edificiu se află însă pe Quai Romain Rolland și poate fi admirată de pe Saône, așa încât voi reveni cu detalii într-un articol viitor.

Pe Rue de Gadagne, una dintre puținele artere perpendiculare pe Saône, întâlnim un imobil - sau mai precis două clădiri lipite una de cealaltă - Musées Gadagne, unul dedicat istoriei Lyonului, celălalt un muzeu internațional al marionetelor. Reședința particulară construită la începutul sec. XVI a fost achiziționată în 1543 de Thomas II de Gadagne (Guadagni), fiul celui mai bogat locuitor din oraș, familia de origine florentină deținând o bancă și fiind implicată în diverse alte afaceri. În sec. XVII reședința a fost împărțită în apartamente și a supraviețuit numai grație cumpărării în 1902 de către municipalitate, care o transformă în muzeu de istorie în 1921, respectiv în instituție de promovare a artei teatrului de păpuși în 1950.

Partea nordică a cartierului are în centru Eglise Saint-Paul, a doua ca vechime dintre locașurile religioase din oraș (549), după St-Martin d’Ainay. Distrusă de sarazini și refăcută între 1086-1106, cu fațadă barocă adăugată în sec. XVIII, deține un orologiu din 1676 și un carilon mecanic cu nouă clopote.

Din piața care îi poartă numele, înconjurată de frumoase clădiri renascentiste cu restaurante și magazine la parter, pornim în acordurile a doi foarte tineri și talentați chitariști spre cheiul Romain Rolland pentru a admira clădirea masivă în care a fost amenajat în 1965 Théâtre de Guignol. Celebra păpușă Guignol, creată în 1808 la Lyon de Laurent Mourguet, formează de peste două secole un trio comic alături de alte două personaje - Gnafron (emblema bouchonurilor lyoneze autentice) și Madelon.

Trecem pe lângă un bar cu nume simpatic, aluzie la Baudelaire - ”Fleurs du malt” -, apoi facem un popas de hidratare în Place Fousseret și admirăm Loge (Temple) du Change, fosta bursă de mărfuri, clădire construită între 1748-1750, transformată acum în sală de concerte. Ne oprim din nou, de data aceasta pentru o înghețată la terasa aparținând de Cour des Loges, un hotel de 5 stele alcătuit din patru clădii renascentiste restaurate, amplasate în jurul unei curți cu acoperiș din sticlă. Fațada a fost acoperită în 1988 de o frescă realizată de societatea Mur'Art și reprezintă un decor de teatru în trompe-l’œil, cu o perdea ce se deschide peste interiorul hotelului.

Partea sudică a Vechiului Lyon poartă și ea numele unei biserici, dar una mult mai nouă. Eglise St-Georges a fost construită în stil neogotic între 1844-1845 după planurile arhitectului Pierre Bossan (care și-a repudiat ulterior creația), cel care a proiectat și Basilique Notre-Dame-de-Fourvière, și constituie alături de Cathédrale St-Jean, cel mai spectaculos și mai fotografiat obiectiv turistic de pe malul drept al Saônei.

În imediata sa apropiere se află două piețe. Pe malul Saônei, în liniștita Place Benoît-Crépu, situată pe locul fostului port du Sablet, s-au descoperit în anii 2003-2005 trei bărci relativ bine conservate datând din epoca galo-romană, fragmente din meterezele orașului și ruinele unor clădiri medievale. În Place de la Trinité ne amuzăm la vederea marionetelor ce stau de strajă la intrarea într-un bar-cafenea. Deasupra, în două nișe, zărim statueta Fecioarei și a unui sfânt, iar mai încolo un alt bar își zice cu emfază ”La Moussʼtache”.

Sacru și profan, sobrietate și umor, ce alăturări surprinzătoare...

Sau poate nu. Vieux Lyon e vechi și nou, e istoric și actual, e un amestec viu de locuri, lucruri și fapte numai aparent contrastante. Și cu atâtea monumente istorice, traboules, bouchons și magazine șic, nu e deloc de mirare că atrage milioane de turiști...

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1972 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI