Scurt popas în Lovech, cartierul Varosha

TIPĂREȘTE

Așa cum am povestit în două articole de luna trecută, primul popas în concediul de anul acesta l-am făcut în Lovech, un orășel mic dar foarte frumos, aflat la 190 km de Ruse și la 170 km de Sofia. Știam câte ceva despre arhitectura caselor de acolo, despre simbolul orașului - podul acoperit - despre un muzeu al apei și îmi amintesc că am învățat la istorie despre V. Levski al cărui citat l-am trecut la început, copiat fiind de pe statuia lui din Lovech. Cum plecam din țară într-o după-amiază de vineri, Lovech a părut alegerea perfectă pentru un scurt popas. Și așa fost.

Despre Lovech pot să vă spun, pe scurt, că este unul din cele mai vechi orașe ale Bulgariei, oficial cu așezare umana stabilă din sec. IV î. H. ; aici au fost găsite urme ale așezării tribului trac maedi, ce-și ridicase cetatea Melta, din care provine cel ce a ținut Roma republicană timp de trei ani în nesiguranță, Spartacus. Cucerită de romani, cetatea devine important centru militar și economic, cu numele de Presidium, pe unul din multele și foarte importantele drumuri romane publice (în total se zice că au fost 80.000 km drumuri romane de importanță militară și comercială deosebită); apoi, în sec. XI este cunoscut sub numele de Lovuts (cetatea vânătorilor). În această perioadă se extinde orașul pe malul drept al râului Osam, zonă ce mai târziu se dezvoltă și devine cartierul numit astăzi Varosha. Aici s-au dat lupte între bizantini și frații Asan, în 1187, încheiate printr-o înțelegere cunoscută ca "Pacea de la Lovech", după care s-au creat frumoasele legende despre regina Elena a bulgarilor și viitorul țar Kaloian. Ca și cetate importantă de tranzit, cunoaște o mare dezvoltare culturală și economică până în sec. XIV - XV apoi este cucerită de otomani, fiind printre ultimele care au căzut pradă imperiului. Și aici bulgarii au creat frumoase legende, una este cea a dealului "Strate", nume ce vine din limba turcă de la "sara artesh" ce înseamnă foc galben; se zice că turcii au folosit un șiretlic pentru a putea cuceri cetatea Lovech ce rezistase trei luni la asediu, așa că au mânat o turmă de berbeci cu focuri aprinse în coarne spre porțile cetății iar locuitorii, crezând că este semn și ajutor divin, au deschis porțile, o mare greșeală căci atunci au intrat și turcii, în 1446. Dealul astăzi este un frumos parc cu numele de Stratesh. După cucerirea cetății de turci, se spune că un luptător viteaz a scăpat din cetate pe o frânghie împletită din părul femeilor ce se ocupau de răniți și a devenit primul haiduc bulgar, Stanko Kusam. Dar ocuparea otomană nu a fost atât de nemiloasă până la primele revolte bulgare, cea mai cunoscută fiind cea condusă de eroul lor național Vasile Levski, cel care a condus Comitetul Secret Revoluționar. Lovech sau Lofca cum îi spuneau turcii, a fost scutită mult timp de a da băieți pentru armata turca sau fete pentru harem, nu a avut permisiunea de a vinde case și terenuri turcilor, dările au fost ușoare, dar așa cum am spus, până la revoltă; plus că i s-a permis comerțul și dezvoltarea atelierelor, ceea ce a făcut orașul foarte bogat și important, astfel că și turcii îl numeau "orașul de aur". La 2 septembrie 1877, în urma unor lupte grele cu pierderi de vieți omenești bulgare și ruse, orașul este eliberat de sub ocuparea otomană și începe o nouă perioadă, de mare declin economic, căci nici bulgarii refugiați pe teritoriul țării noastre n-au dorit să se întoarcă acasă. Dar cultural începe să-și revină în sec. XX, în 1950 se deschide aici prima scoală de limbi străine din Bulgaria - franceză, engleză și germană - apoi se dezvoltă puțin economia iar astăzi este un oraș ce-și dezvăluie bogățiile istorice și naturale, devenind pe zice trece un important punct turistic pentru străini și bulgari.

În puținele ore petrecute prin Lovech, am văzut câte ceva din cunoscutele obiective turistice și ne-am făcut o idee despre o viitoare vizită, desigur căreia să-i alocam un timp de umblat ceva mai lung. Orașul Lovech, așa cum îl găsim azi, oferă câteva locuri interesante iar împrejurimile cu peșterile săpate în calcar, fac un popas deosebit de plăcut pentru 2-3 zile.

Cartier Varosha

Reprezintă toată partea veche a orașului Lovech, ce a fost declarată rezervație arhitecturală și istorică în 1968. Cele peste 180 de case din această zonă au fost construite în sec. XIX, începând cu anii apropiați de 1850 și reprezintă perioada renașterii bulgare. Sunt destul de bine recondiționate, multe locuite sau transformate în pensiuni pline de flori frumoase, toate din piatră și lemn, pe ulicioare ce par a se pierde după cât se ondulează de nu le vezi capătul, drumuri pietruite, așa că aveți grijă la încălțăminte. Casele vechi nu sunt prevăzute cu ateliere sau magazine deoarece întreaga activitate se petrecea atunci pe podul acoperit, în case oamenii având doar depozitele de marfă. În zona istorică sunt de vizitat, dacă vă pasionează, Complexul Etnografic Lovech, în două case monument istoric - nu l-am putut vizita, era închis dar a rămas pe listă pentru viitor), Muzeul Vasile Levski care sincer nu m-a interesat, de asemeni sunt două biserici vechi, Sf. Duminică (Nedelia) și Adormirea Maicii Domnului. Dar, dacă nu este timp de vizitat muzee sau galeria de artă, doar plimbarea la pas prin Varosha echivalează cu vizita unui muzeu deosebit de interesant.

Podul acoperit

Orașul Lovech este întins pe ambele maluri ale râului Osam, pe malul drept fiind vestitul cartier vechi Varosha iar trecerea pe celălalt mal este asigurată, pietonal, de celebrul pod acoperit, simbolul orașului. Podurile acoperite au fost ridicate din necesitatea păstrării lor un timp cât mai lung fără a necesita reparații (un pod de lemn neacoperit rezistă maxim 15 ani, pe când celălalt spre 100 de ani); în bătrâna noastră Europă au fost ridicate primele iar moda s-a răspândit rapid în cele două Americi. Cel de aici din Lovech nu are o istorie cunoscută completă, se pare că au existat variante din lemn care au fost luate de viituri ori s-au degradat, cert este că în 1872, șeful poliției locale și administrația orașului l-au chemat pe celebrul arhitect bulgar Kolyu Ficheto să ridice un nou pod. Acesta a studiat terenul, a întocmit documentele necesare și a ales personal materiale de bună calitate iar consiliul orașului a hotărât ca fiecare locuitor adult să participe la construcție, cei ce-și permiteau financiar, au plătit, ceilalți au prestat muncă fizică. Podul terminat în 1875, avea 84 m lungime, 64 de magazinașe mici și 6 guri de aerisire. Din păcate, în noaptea de 2 spre 3 august 1925 a ars în întregime. Este reconstruit în 1931, după schițele lui Ficheto în partea de structură, însă cu o lungime de 106 m, înălțime de 7 m, lățime de 10 m și cu doar 14 magazine mici, pe ambele părți. Și iarăși este refăcut, după aceleași planuri, în 1982 de arhitectul Zlatev, care folosește fier-beton și materiale moderne, rezistente dar îi dă aspectul de vechi, de autentic renascentist bulgar. Kolyu Ficheto, cel despre care am scris într-un articol legat de Veliko-Târnovo dar a cărui biografie o găsiți și în articolele altor colegi de pe AFA, un autodidact înzestrat foarte generos de natură, a fost și un iubitor de țară și istorie a poporului său, așa că și aici a adăugat câteva din simbolurile sacre ale Bulgariei și Rusiei, într-o perioadă când patria sa era sub grea ocupație otomană (în 1872 Vasile Levski tocmai fusese spânzurat de turci). Au existat încrustate pe pod simbolul Bulgariei- leul, simbolul Rusiei - vulturul bicefal, simbolul abundenței - un sân de femeie și un fruct, dar, șiret, Ficheto adaugă și un simbolul al otomanilor - buzduganul. Undeva într-unul din spațiile comerciale de pe pod este un punct de informare turistică, deschis între anumite ore, luminat noaptea până la ora de închidere a porților de la capetele podului. Magazinele, unele aveau obloane trase când am fost noi, altele aveau la vedere oferta, în general obiecte de artizanat sau reproduceri de artă. La capetele podului sunt cafenele, în zona parcului și terase unde se poate mânca ceva iar la capătul dinspre partea nouă a orașului se află clădiri administrative și bănci.

Nu pot trece mai departe fără a aminti că avem și noi o bogăție de pod acoperit, ridicat în 1778 de grănicerii italieni, declarat monument istoric dar aflat într-o stare jalnică și pe care localnicii nu au voie să-l repare cu fonduri proprii!

Și stând pe podul din Lovech, așteptând să treacă ploaia nebună de mai, mi-am amintit de un film, lacrimogen recunosc dar care dovedește cât de fragilă este relația iubire/ rațiune, "Podurile din Madison County", cu doi actori pe care-i îndrăgesc mult, film pe care l-am văzut de mai multe ori.

Deli Hammam / Muzeul Apei

În Lovech se pare că a funcționat ultima baie publică cu aburi de tip turcesc, pe teritoriul bulgaresc, hammamul, construită pentru populația zonei, din ordinul lui Yahia Pașa. Clădirea veche de aproximativ 400 de ani, a fost refăcută cu fonduri europene, are un sistem modern de prezentare video a modului de funcționare a unui hammam și a istoriei orașului Lovech dar și a anticului sistem roman de încălzire cu aburi prin pardoseală - hypocaustul. I- au fost refăcute cazanul de apă și cuptorul unde lemnele erau arse supravegheat. Podeaua în unele camere a fost înălțată pe grinzi de ceramică peste care sunt panouri de sticlă și unde, în cazul unei demonstrații de grup, destul de rară, se poate vedea funcționarea sistemului. Pereții clădirii sunt cei de acum 4 secole, originali iar acoperișul are o structură aparte, cu trei domuri și guri de aerisire sofisticate, pe interiorul primului proiectându-se imagini din trecut și apa curgătoare. În camera centrală este proiectată bolta cerului pe cupola aflată la 10 m înălțime iar podeaua dă impresia apei ce se mișcă în bazin. Deli Hammam este în cartierul Varosha, aproape de podul acoperit și de hotelul la care am fost - Varosha 2003 Family Hotel - sunt indicatoare, este vizitabil de marți până duminică de la ora 9 la 18, cu o pauză de prânz între 13 și 14, intrarea 4 leva, prezentări în mai multe limbi, nu în română.

Cetatea Hysaria

Situată oarecum deasupra cartierului Varosha, luminată noaptea asemeni Tzarevetului de la Veliko Târnovo, perfect vizibilă din mijlocul cartierului, este abordabilă urcând ceva, nu puține, scări. Este situată pe dealul Hysaria - a fost mutată nechibzuit de romani la poalele dealului dar n-au făcut față atacurilor barbare așa că au mutat-o la loc. Este ridicată pe o veche așezare tracică, dovedit faptul prin resturile ceramice găsite și o toartă de amforă de Rodos, este cea care a dat mult de furcă bizantinilor în încercarea de cucerire, de asemeni otomanilor care au și distrus o bună parte din ea. Am stat foarte puțin, n-am reușit să vedem prea multe, deja se închidea când am ajuns, nu ne-au cerut bani deși se plătește și am uitat din grabă să văd cât este taxa. Priveliștea spre oraș este superbă, urcatul și coborâtul scărilor este un bun început pentru o masă la tavernă, în cartier.

Deși nu am văzut tot ce era de vizitat în Lovech, știu că ne vom întoarce acolo - ne dorim la aceeași cazare - să vedem mai pe îndelete orașul vechi dar să-l cunoaștem și pe cel nou, plus dealurile din jur cu peșterile și micile cascade, malurile râului Osam, asta poate când va înflori liliacul din micile curți sau cel sălbatic de pe dealuri, că doar nu degeaba Lovech este numit și "orașul tufelor de liliac"

---

VIZUALIZĂRI: 4339 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI