London Eye, sau sus, … suuus de tot!

TIPĂREȘTE

Wow!!! Ce bucurie, voi vedea Londra de sus, din roata mare! Noroc că n-am „rău de înălțime! ”

M-am pregătit sufletește, ca un copil care urmează să primească un cadou pe care și-l dorea de mult.

Am plecat din timp de la prietenii noștri care ne-au găzduit, cât am stat la Londra. După micul dejun ne-au dus cu mașina până la gara „Hampton Court”, de unde am luat trenul spre Gara Waterloo, din centrul Londrei. Trebuie să spun că pe peroanele gărilor nu poți intra, și nici ieși, decât cu o cartelă preplătită - și reîncărcabilă, pe care o cumperi de la automatele din gări.

Noroc că London Eye nu este departe de gara Waterloo! . Am mers cu pasul până la Belvedere Road, din vestul gării și, intrând pe aleile Jubilee Gardens, care este imediat lângă Ochiul Londrei, cum i se spune în traducere, am ajuns la locul unde trebuia să facem dovada plății „on-line”. Pentru asta a trebuit să stăm minute bune „la coadă” pentru că … deh! , lume multă, copii în grupuri organizate, adulți, persoane în vârstă etc. Se estimează că anual peste 3,5 milioane de vizitatori vin la „London Eye”.

Câteva cuvinte despre construcția acestui atractiv obiectiv turistic cred că sunt binevenite: din mini broșurile procurate de la punctele de informare am aflat că: la construcția roții s-au folosit peste 1700 tone de oțel, pentru structură, și mai mult de 3000 tone de beton, pentru fundații. Lucrările au început în anul 1999, când Marea Britanie (Londra) a vrut să marcheze intrarea în noul mileniu printr-o construcție-simbol, respectiv prin roata gigant, care să impresioneze atât pe britanici cât, mai ales, pe viitorii turiști. De aceea, inițial, i s-a spus Roata mileniului. Mărimea ei, la acea vreme, a fost considerată ca fiind cea mai mare roată din lume, ulterior fiind întrecută de altele, construite în Asia sau America. (deocamdată este cea mai mare din Europa). Ea se află pe malul sudic al Tamisei, între Westminster Bridge și Golden Jubilee Bridge. Este montată între Jubilee Gardens, în stânga și County Hall, în dreapta. Ca structură, roata este susținută de un cadru metalic în forma literei „A”, pe o singură parte a ei, cealaltă parte lăsând vederea liberă și „atârnând”, efectiv, deasupra Tamisei. Are o înălțime de 135 metri, un diametru de 120 metri, iar pe circumferința ei, în jurul unui schelet metalic în formă de spițe, are montate un număr de 32 capsule, cu un design futurist, de formă ovoidală. Privită dinspre malul opus al Tamisei pare a fi o roată gigant de bicicletă

Constructorii ei au considerat această structură metalică de susținere a întregului ansamblu (literă „A”doar pe o parte) ca fiind, la acea vreme, cea mai înaltă roată (de observație) în consolă, din lume. A fost punctul cel mai înalt pentru o vedere panoramică a centrului Londrei până când a fost detronat de o altă construcție, tot din centrul orașului, și anume de etajul 72 al Shard-ului (ciob) . (o altă construcție de referință, care a fost deschisă publicului în anul 2013).

Organizatorii vizitării acestui atractiv obiectiv turistic au avut inspirata idee ca, înainte de-a păși într-una din cele 32 de capsule ale roții, să ne prezinte, într-o sală special amenajată, din vecinătatea caselor de bilete, un filmuleț de doar câteva minute, cu imagini în 4D ale Londrei, filmate de sus. Și uite așa, în funcție de perioadele în care s-au făcut filmările, ne-a plouat, ne-a nins, ne-a bătut vântul, dându-ne impresia că suntem și noi acolo, „actori virtuali” surprinși în film. (Teribilă tehnologie! Cred că asta nu-i nimic pentru ce ne rezervă viitorul).

Înainte de intrarea propriu-zisă în capsula transparentă am stat cuminți la o altă „coadă”, cea de acces spre platforma de îmbarcare, la care se ajunge urcând pe o altă platformă, în pantă.

Capsula este transparentă pe toată forma ei ovoidală, mai puțin pe „podea”și pe o mică porțiune de deasupra „oului”, pe axa lungă. Fiecare este prevăzută cu aer condiționat, însă nu știu dacă pe timpul iernii are vreun sistem de încălzire. (presupun că are). În ea pot intra lejer 25 de persoane și, dacă facem un mic calcul aflăm că la o încărcare maximă și o rotație completă, de 360 de grade (cât durează „plimbarea” la înălțime), toată roata poate îmbarca un număr de 800 persoane. Durata unei rotații complete este de aproximativ 30 de minute. Rotirea este destul de lentă, pentru a permite fotografierea, filmarea sau, doar, pentru a te bucura privind o imagine panoramică a întregului centru al Londrei. Pe durata îmbarcării roata nu se oprește, accesul și coborârea din capsulă fiind lesne de făcut, având în vedere viteza mică de deplasare a acesteia. Totuși, în unele cazuri (ni s-a întâmplat și nouă) mișcarea roții se oprește atunci când este vorba de îmbarcarea unor persoane cu handicap, sau a unor grupuri de copii.

Spațiul capsulei este „mobilat” cu câteva pupitre pe care sunt montate mini monitoare. Acestea ajută cu informații referitoare la clădirile ce intră în raza vizuală din partea pe care se află, în acel moment, capsula. Pentru cine nu vrea să stea doar în picioare poate alege să stea așezat pe bănci.

„Plimbarea” la înălțime este o încântare, mai ales dacă vremea este însorită, cum am avut noi norocul să fie, chiar dacă eram în prima decadă a lunii mai. Am văzut de sus, pe malul celălalt, Housses of Parliament, The Big-Ben, iar în spatele lor, în stânga, vestita Westminster Abbey, și impunătoarele clădiri ale Her Majesty Treasury și The Foreign (and Commonwealth) Office, în dreapta. Mai departe, în spatele acesteia am văzut celebrul The Buckingham Palace, înconjurat de o suprafață mare de spațiu verde, ce cuprinde și St James’s Park. Mergând cu privirea spre nord-est am zărit în The Trafalgar Square columna cu statuia amiralului Nelson. Tot spre nord-est am văzut, în depărtare, turnul televiziunii, BT Tower . Silueta elegantă a gării Charing Cross este mai aproape de mal și se distinge prin cele două arcade ale acoperișului boltit, una în spatele celeilalte.

Undeva spre nord-estul roții am zărit cupola înaltă a St. Paul’s Cathedrale, ale cărei trepte în spirală, în număr de, parcă, 537 le-am urcat, cu icnelile și poticnelile de rigoare, (îmm… deh, … vîrsta), ca să ajungem sus de tot, în punctul maxim vizitabil, aproape de acoperișul ei. Nu ne-a părut rău, efortul depus a fost pe măsura spectacolului oferit de tot ce se vedea în jur.

Nu departe de ea se află zona de clădiri de tip „Offices”, între care se distinge clădirea căreia londonezii îi spun Walkie-Talkie, deoarece seamănă cu o stație de emisie – recepție și cea care are forma unui triunghi, Leadenhall Building. Între cele două, puțin mai în spate și mai puțin înalt se vede The Gherkin (castravetele) . Pe malul opus, deci pe malul cu roata, se află vestitul Shard (ciob) , cel al cărui etaj 72 a detronat înălțimea roții în care, tocmai, ne plimbăm!

Nu trebuie să închei înainte de-a spune câte ceva despre podurile din raza noastră vizuală, celebrele poduri ce traversează Tamisa, de la un mal la altul. Am văzut în partea de vest a roții podul Vauxhall Bridge, pod carosabil. Lîngă el și în apropierea roții se aflăWestminster Bridge, de care am mai pomenit, tot carosabil. Imediat lângă roată se află podul Jubilee Bridge pe care circulă numai trenuri spre și de la gara Charing Cross, aflată pe malul opus al roții. Înspre nord-est se vede Waterloo Bridge, tot carosabil. . Vin, apoi, unul lângă altul, două poduri ce poartă același nume: Blackfriars Bridge, unul carosabil mai „suplu” și mai îngust, și un altul mai lat, funcțional doar pentru trenuri, care este acoperit pe toată lungimea lui. Trebuie să spun că toate podurile carosabile au și zone pietonale.

Cu siguranță că au fost și alte clădiri în raza noastră vizuală ce meritau să fie menționate. Din păcate nu le-am pomenit pentru că nu le știu numele. Sper că le-am amintit pe cele mai importante și pe cele mai cunoscute de majoritatea dintre noi.

Plimbarea la înălțime, sus, … suuus de tot, în London Eye a fost în acea zi pentru mine, cadoul mult așteptat și …. „A real royal trip” (deh, ce să fac, am rămas, încă, cu gândul acolo!).

---

VIZUALIZĂRI: 4202 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI