Cetatea din Limenas

TIPĂREȘTE

Ah, am prins in acest debut de iulie, doua week-end-uri ploioase la rand! E-o vreme anti-turistica! La noi ploua, ploua din plin, de-o saptamana, poate de doua, e-o vreme non-turistica ce contrazice orice logica si statistica meteorologica, in Grecia insa e senin! Te intreb pe tine soare, cu ce-am gresit noi oare?

Insorita insula Thassos, m-a prins in vrejurile si vrajile sale, inca de acum trei ani. Insula de smarald, a fost pentru mine, “dragoste la prima vedere” sau poate dragostea cea dintai, care nu se uita niciodata. Asa ca nu-mi ramane decat sa-mi reamintesc de zilele insorite din Grecia. Cred ca daca s-ar pute exporta produsul numit ”soare”, Grecia ar scapa de datorii…

Ce ar fi mai interesant de vizitat prin Limenas dupa ce v-ati saturat de plaje si balaceala?

Cetatea medievala si amfiteatrul

Dimineata "imi strica somnul" caldura unei raze prelungi de lumina ce se joaca de "v-ati ascunselea" cu mine! Ura, azi va fii frumos, urcam la cetate!

Din vechiul port pescaresc se deschide o straduta feerica, ce urca destul de abrupt spre amfiteatrul greco-roman, care, din pacate in anul 2013 este inchis pentru renovare. Cateva macarale si un buldozer si un gard de sarma ne anunta ca in curand amfiteatrul in care Hipocrate isi trata pacientii, va avea un nou "look". Trecem pe langa curtea unui om ce are in ea, pini, maslini si gaini. Ajunsi odata la amfiteatru, pe niste sacri strajuite de lampioane, spre dreapta se face o carare destul de anfractuoara ce va va conduce la cetatea antica a orasului. Drumul spre amfiteatru e bun, se urca usor, e in trepte, veti trece pe langa leandrii albi si rosii, pe langa portocali cu portocale ce te-mbie sa le culegi, pe langa curtile oamenilor pline cu maslini, pini si…gaini sau pe langa stradute inguste sculptate parca in marmura. Din oras si pana la cetate veti face o jumatate de ora de mers, nu e foarte usor de ajuns, pentru ca urcati mereu, interesant e faptul ca de fiecare data cand am urcat la cetate, era foarte cald si drumul ni s-a parut sufocant. Luati cu voi lichide. Veti urca probabil in sir indian, si veti auzi de mai multe ori intrebarea... "mai e mult pana la cetate? ", pusa de cei ce urca, celor ce coboara.

Ruinele cetatii antice a orasului, se afla asezate pe doua coline, de fapt pe doua platouri inalte, unite intre ele printr-o mica depresiune aflata chiar pe creasta muntelui ce strajuieste Limenas-ul. Odata ajunsi acolo sus, nu mai distingeti mare lucru din fosta cetate, decat urmele unei porti de intrare, fundatiile si cateva ziduri ale cetatii, un bastion, vizibil si din oras, niste scari, un portic, cateva vagauni, care par a fi fost niste depozite de cereale sau de vinuri si multi bolovani imprastiati aiurea si cuprinsi deja in mrejele radacinile pinilor, care parca nici n-au nevoie de pamant ca sa se dezvolte. Ah!... si mai e pe-acolo, chiar in capatul ruinelor, in punctual cel mai inalt, o terasa si un parapet graozav, de unde veti vedea portul de ferry-boat si o mare parte din orasul Limenas. E locul de electie pentru a face fotografii cu tine sau cu prietenii in prim plan si portul de ferry si marea, in planul secund. In interiorul perimetrului cetatii veti gasi inscris pe un panou, istoria cetatii, nu foarte usor de cucerit, ea fiind inconjurata de stanci abrupte, munti impaduriti si ape.

“Colonistii parieni s-au stabilit aici inca din secolul 7 inaintea erei noastre, construind o asezare pe inaltele platouri ale actualului port si dedicand-o protectoarei asezarii, zeita Atena. Numeroase artefacte, printre care figurine si vase de lut pictate in mai multe culori, descoperite recent, dovedesc acest lucru. Ele se afla la muzeu arheologic al orasului ce se afla langa vechiul port si poate fi vizitat. Intrarea e libera. Initial, asezarea antica, era formata doar dintr-un sanctuar, un templu al zeitei intelepciunii, Atena, si cateva ziduri de aparare, ale caror urme le mai vedeti si astazi, daca aveti curiozitatea sa faceti inconjorul cetatii, de-a lungul ei, pana la colina Karnagio... In secolul 5 i. e. n., templul a fost marit iar fundatiile cetatii, intarite, capatand forma de astazi. ”

Odata ajunsi in punctul maxim al urcusului nostru, pe terasa si zidul “terminus” ale cetatii, e bine sa va trageti sufletul o vreme si sa urmariti spectacolul ferry-boat-urilor care ajung sau pornesc din port, in tandem, adica atunci cand porneste un ferry din Limenas, porneste un altul din Keramoti si ele se itersecteaza pe la jumatatea distantei. Daca as fi locuit in urma cu sute de ani, in aceasta cetate, eu aici pe aceasta mica esplanada as fi amplasat toate armele de aparare, caci terasa ofera un punct de observatie excelent asupra portului si cred ca nici un pirat nu mi-a fi creat probleme ziua, in afara de vikingi, care atacau numai noaptea. La intoarcere, daca nu doriti sa reveniti pe acelasi drum ingust de inapoiere, ocoliti cetatea spre dreapta, pe langa fortificatiile ce duc spre colina Karnagio, veti intalni niste imagini superbe, veti fi mereu cu aparatul la ochi, veti pluti intre doua culori, intre verdele coroanelor de pini si albastrul cerului si al marii.

Pe colina Karnagio ajungem spre seara, tocmai bine pentru a surprinde un apus de soare feeric, in iunie soarele apune aici, in mare, dupa ora 21, intr-o valvataie de flacari…Terasa Karnagio e goala, suntem inca in extrasezon. Intunericul se lasa destul de brusc dar nu pentru mult timp, in aceasta perioada a anului noaptea e cea mai scurta. Daca doriti intr-o dimineata, puteti sa va sculati pe la ora 5 si sa surprindeti un rasarit de soare, tot din mare, Limenas beneficiind de ambele aceste spectacole. Dar, in concediu, sculatul de dimineata, e o iluzie. Apusul de soare, surprins in zilele senine de pe colina Karnagio, este o alta atractie locala.

In oras, tot langa vechiul port, veti intalni o casa-muzeu traditionala thassosiana, care poate fi vizitata, dar de fiecare data cand am trecut pe langa ea, era inchisa…De fapt, fenomenul acesta numit “frumos, dar inchis”, avea sa fie aproape o regula in insula…in satele salbatice si ciudate de munte (Kallirachis, Theologos, Sotiras, Rachoni, Kazaviti), pentru a caror vizitare ne-am rezervat doua zile ploioase, am intalnit numeroase biserici frumoase si muzee, dar…toate erau inchise.

Muzeul arheologic in aer liber de langa port (intrarea libera) e iarasi o atractie a urbei, dar in acest an ni s-a parut mai paraginit si mai pustiu, doar cateva (putine) mici panouri iti mai explicau ceea ce vedeai. In schimb, vis-à-vis, prin tavernele din port sau in bazar, era forfota mare. Printre ruinele muzeului in aer liber, intr-o zi, am surprins mai multi elevi ce faceau repetitii pentru specatcolul teatral ce avea sa urmeze, numit “Elena din Troia”.

Adasar, va recomand in zilele insorite, urmatorul traseu-vechiul port-amfiteatrul grecoroman-ruinele cetatii Limenas-colina Karnagio.

Nu veti regreta!

@Web, te rog o melodie insorita, mersi!

http://www.youtube.com/watch?v=we1LvqmxNCU

- - -

[notă webmaster]: Am ataşat melodia solicitată.

---

VIZUALIZĂRI: 3729 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI