Biserica Sf. Lazar - Larnaca

TIPĂREȘTE

Nu pot incheia prezentarea orasului Larnaca (vezi impresii) fara a puncta unul dintre cele mai importante obiective ale sale.

Pentru ca am fost cazati la Livadhiotis City Hotel amplasat foarte aproape de Plaieia Agiou Lazarou in mijlocul careia troneaza Biserica Sf. Lazar, pentru ca am vizitat acest lacas de mai multe ori si pentru ca am avut norocul sa beneficiez de informatii suplimentare, dedic acest review in totalitate celui mai important monument al orasului, totodata unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Cipru. Mentionez ca pe parcursul expunerii ma voi folosi de insemnarile ieromonahului Sofronios Michaelidis care, prin lucrarea sa "Sfantul Lazar, prietenul lui Hristos si primul epicop al Kitionului", furnizeaza multe date privind istoria orasului si in special a bisericii, toate legate de prezenta si viata Sfantului Lazar in stravechiul Kition. Aceasta carte editata in cateva limbi de circulatie, se poate procura de la magazinul de obiecte religioase aflat in curtea bisericii.

Anul trecut, cu ocazia primei mele vizite in Cipru, impreuna cu grupul din care faceam parte, am vizitat fugitiv Biserica Sf. Lazar. In alegerea hotelului in care urma sa fim cazati anul acesta, un rol decisiv l-a avut apropierea de Plaieia Agiou Lazarou, biserica si fort. Am ajuns seara tarziu si chiar inainte ca taxiul sa opreasca la intrarea in hotel, turnul si zidurile luminate ale sfantului lacas ne-au facut o primire pe masura. Stiam ca acest turn ne va fi reper in toate deplasarile pe care le vom face in decursul celor 7 zile de sejur pe tarmul Mediteranei, la Larnaca.

Lazar din Betania (sat aflat la 3 km de Ierusalim), cel inviat de Hristos, persecutat, a parasit Iudeea si s-a refugiat in Cipru unde a trait tot restul vietii sale fiind hirotonit de Sfintii Apostoli Pavel si Barnabas ca episcop, primul episcop de Kition. Nu se conosc detalii privind viata episcopului Lazar din Kition pentru ca fie nu au existat marturii scrise din acea perioada, fie acestea nu s-au pastrat pana in zilele noastre. Sederea lui Lazar la Kition este insa mentionata in mai multe legende, toate transcrise in materialele publicitare existente si relatate amanuntit de ghizii locali.

Biserica Sf. Lazar din Larnaca, cunoscuta de intreaga lume crestina, era considerata pana in primii ani ai sec. XX ca un supliment indispensabil pelerinajelor in Tara Sfanta. Importanta sa ca loc de pelerinaj a fost accentuata prin descoperirea unei parti din moastele sfantului intr-un sarcofag de marmura gasit sub altar, in timpul lucrarilor de renovare din anul 1972.

Dupa cum se stie, moastele sfantului au fost descoperite pentru prima oara in anul 890 in mormantul din bisericuta care exista aici in acele vremuri. Imparatul Leo VI a dus aceste relicve la Constantinopol donand in schimb bani pentru inaltarea bisericii pe care o vedem si noi astazi. Se presupune ca localnicii au pastrat pentru orasul lor o mica parte din aceste moaste - cea care a fost descoperita la 23 noiembrie 1972. Pe sarcofagul de marmura care se afla si acum in grota de sub altar, este inscriptionat in greceste "al prietenului". Este acceptata ideea ca acest sarcofag l-a inlocuit pe cel original care a plecat la Constantinopol cu cea mai mare parte a sfintelor relicve. Acest transfer a fost imortalizat in scrierile vremii in care se mentionau detalii din procesiunea aducerii moastelor Sfantului Lazar la catedrala Sf. Sofia din Constantinopol. Acelasi imparat Leo VI a dispus construirea si in Constantinopol a unei biserici dedicata Sfantului Lazar. Dupa caderea Constantinopolului, impreuna cu alte valori, moastele au ajuns la Marsilia de unde, mai tarziu, au disparut si n-au mai fost regasite nici in zilele noastre.

Biserica Sf. Lazar inaltata pe locul mormantului acestuia, este pentru credinciosi cel mai valoros monument religios din Larnaca. Oare poate intra cineva aici fara sa fie coplesit? Este mareata, cu un minunat iconostas in care sculptura in lemn este o broderie aurita impletita in cel mai fericit mod cu pictura. Icoanele si sfintii zugravite pe ele, alaturi de lucirea luminitelor din policandre, par ca aduc cerul pe pamant. Am intrat in biserica de multe ori, am revenit iar si iar, chiar si pentru scurt timp, doar pentru delicatele ornamente ale altarului.

Construita dupa anul 890 de Leo VI imparatul Bizantului, biserica este din piatra si are trei abside. Initial, pe absida centrala, au fost inaltate trei turle care mai tarziu au fost taiate. Se vad si in prezent, din interior, locurile in care erau cele trei cupole. Acoperite doar cu lemn, aceste gauri stau si acum drept marturie. In legatura cu disparitia turlelor circula legenda conform careia un ofiter otoman de rang inalt, intrand in portul Larnaca, a vazut din largul marii turlele bisericii si confundandu-le cu minaretele unei moschei, s-a inchinat. Suparat, a poruncit daramarea lor. O alta presupunere ar fi aceea ca turlele au fost distruse in urma unui cutremur si nu au mai fost refacute. Indiferent de legende si traditii, este de retinut ca un document datat 1734 descrie lacasul ca fiind deja fara turle.

Nu se stie cu precizie daca bolta arcuita pe care o vedem astazi lipita peretelui sudic al bisericii a fost construita inainte de cucerirea otomana sau cu ocazia restaurarilor din 1750. Deoarece turcii nu permiteau inaltarea de clopotnite, temandu-se ca dangatul clopotului sa nu fie semnal de adunare a populatiei revoltate, Biserica Sf. Lazar din Larnaca nu a avut clopotnita. Pana in anul 1857 cand s-a inaltat actualul turn clopotnita, clopotele erau asezate pe un piedestal simplu, de lemn.

Iconostasul este exceptional si este considerat una dintre cele mai rafinate executii de sculptura in lemn din Cipru. Un mester din Nicosia a lucrat la el timp de 9 ani. Putin mai tarziu a fost acoperit cu aur si s-au pictat nu mai putin de 120 de icoane. Asezata relaxat pe un scaun, bineinteles intr-un moment in care nu era slujba, am numarat 13 icoane mari in randul de jos si cate 30 pe fiecare din cele doua randuri superioare. Daca le adaug pe cele de la usile imparatesti, de la crucifix, precum si pe cele din partea de jos a iconostasului, cred ca se implineste cifra de 120 mentionata de ieromonahul Sofronios Michaelidis in lucrarea sa.

Pe langa moastele Sf. Lazar expuse in biserica la loc de cinste, pe o scara ingusta, se coboara sub altar (persoanele mai inalte trebuie sa fie atente la cap) unde, inconjurat de icoane si candele, se afla sarcofagul in care a fost ingropat - la a doua sa moarte - Lazar cel inviat de Hristos, fratele Mariei si al Martei. Alaturi sunt si alte sarcofage despre care eu nu am aflat nimic, precum si o incapere adanc sapata in stanca, cu intrarea oprita prin grilaje de fier, despre care de asemenea nu am aflat nimic. In interior se pot vedea multe biletele - acatiste - lasate de credinciosi. Si tot in legatura cu credinciosii habotnici as vrea sa spun ca exista persoane care, asteptand un moment cu mai putina lume in grota, intra in sarcofagul Sfantului Lazar, se intind la orizontala si se roaga.

In biserica se pastreaza 6 vechi icoane bizantine apartinand dupa toate probabilitatile vechiului iconostas. Una dintre ele il reprezinta pe Sf. Lazar episcop, alta infatiseaza invierea lui Lazar, iar celelalte patru, asezate pe suporti de lemn sculptat, decoreaza coloanele din interior si reprezinta pe Maica Domnului, Sf. Lazar, Sf. Nicolae si Sf. Gheorghe.

Se pare ca in trecut zidurile interioare ale bisericii erau acoperite cu fresce, urme ale acestora putand fi vazute inca pe coloanele centrale. Afectata de umezeala cauzata de apropierea prea mare a lacasului de tarm, precum si de situarea la o altitudine cu prea putin peste nivelul marii, pictura interioara s-a deteriorat iremediabil. In prezent peretii interiori nu au nici un fel de decor, etaland doar blocuri mari de piatra.

In trecutul indepartat, cand zona era inca nelocuita, biserica era izolata si functiona ca manastire. In timpul dominatiei franco-venetiene, colonizatorii au transformat lacasul ortodox intr-o manastire benedictina (romano-catolica). Dupa cucerirea otomana, turcii au redat lacasul comunitatii ortodoxe in schimbul sumei de 3000 de galbeni, dar au permis romano-catolicilor sa oficieze in continuare doua slujbe pe an (de ziua Sf. Lazar si de ziua Sf. Maria Magdalena) intr-o capela din aripa de nord.

Pe la inceputul sec. XVIII cand orasul Larnaca s-a extins, biserica Sf. Lazar a devenit biserica parohiala chiar daca ritualul monastic pastrat, chiliile si personalul numeros pe care-l avea o facea sa fie considerata in continuare o manastire. Lacasul avea 20 de camere care erau destinate vizitatorilor, pelerinilor si comerciantilor aflati in trecere. In coltul de nord-vest al incintei era si un mic cimitir. Minunatele lespezi tombale din marmura care au pecetluit mormintele unor bogati negustori, marinari, consuli englezi sau misionari americani sunt incastrate in zidul sudic al bisericii si pot fi vazute de orice vizitator. Mai greu este cu descifrarea inscriptiilor.

In primele decenii ale secolului trecut a fost creat Muzeul eclesiastic Sf. Lazar care adapostea valoroase icoane bizantine candva apartinand vechiului iconostas si multe obiecte bisericesti. Mutate in Castel, in vechiul cartier turcesc, multe dintre aceste valori au disparut in timpul protestelor turcesti din 1963.

Muzeul de arta bizantina care se afla acum in incinta lacasului, pe latura vestica, expune icoane, scrieri vechi si obiecte religioase. Pentru cei interesati mentionez ca intrarea este 1 euro/pers., iar programul de functionare este: luni, marti, joi si vineri 8.15-12.30 si 15.00-17.30, miercuri si sambata 8.15-12.30, iar duminica inchis.

Aceasta este pe scurt istoria bisericii Sfantului Lazar, prietenul lui Hristos, primul episcop al Kitionului si protectorul orasului Larnaca, al carui - al doilea - mormant este strajuit de lacasul bizantin vechi de 1000 de ani.

Am impletit parerile personale cu datele istorice furnizate de ieromonahul Sofronios Michaelidis si sper ca am reusit sa creionez cat de cat imaginea uneia dintre cele mai vechi si mai frumoase biserici din Cipru.

---

VIZUALIZĂRI: 8096 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI