Çatalhöyük: primul oraș din lume (7400 îHr)

TIPĂREȘTE

Video principal: https://www.youtube.com/watch?v=rx5qnr72kyo

V-ați întrebat vreodată care sunt originile orașului?

Adică, de ce a apărut primul oraș din lume și care a fost acela?

Mulți dintre voi deja vă gândiți la Mesopotamia cu ale sale orașe precum Ur sau Uruk.

Greșiți necontenit.

Çatalhöyük este primul oraș cunoscut din lume – primul loc în care satele din jur s-au reunit și au format o locație centrală și a început tipul de civilizație urbană care domină lumea modernă.

Primele orașe au apărut după revoluția neolitică care a făcut posibilă apariția agriculturii. Agricultura permite formarea zonelor cu populație densă și iată de unde și ideea de oraș.

Pentru ca o așezare să se califice drept oraș, trebuie să aibă suficient surplus de materii prime pentru a susține comerțul și o populație relativ mare.

Cel mai vechi oraș cunoscut este Çatalhöyük, o așezare de aproximativ 10 000 de oameni în sudul Anatoliei.

Săpăturile au scos la iveală 18 niveluri de ocupație neolitică datând din anii 7400-6200 î. Hr.,

care au oferit dovezi unice ale evoluției organizării sociale preistorice și a practicilor culturale, luminând adaptarea timpurie a oamenilor la viața sedentară și la agricultură.

Çatalhöyük este un exemplu foarte rar de așezare neolitică bine conservată și a fost considerat unul dintre locurile cheie pentru înțelegerea preistoriei umane de câteva decenii.

Situl este excepțional pentru dimensiunea substanțială și longevitatea mare a așezării, aspectul său distinctiv de case spate în spate cu acces pe acoperiș,

prezența unui ansamblu mare de caracteristici, inclusiv picturi murale și reliefuri reprezentând lumea simbolică a locuitorilor.

Pe baza cercetărilor documentate pe larg, caracteristicile de mai sus îl fac cea mai semnificativă așezare umană care documentează viața agricolă stabilită timpurie a unei comunități neolitice.

Situat aproape de Konya în Turcia, Çatalhöyük este compus integral din clădiri domestice.

Oamenii de acolo locuiau în case din cărămidă care erau înghesuite într-o structură agregată. Nu au fost folosite poteci sau străzi între locuințe, care erau grupate într-un labirint asemănător unui fagure.

Majoritatea erau accesate prin găuri în tavan și uși pe marginea caselor. Acoperișurile erau efectiv străzi.

Deschiderile din tavan au servit și ca singura sursă de ventilație, permițând să iasă fumul din vetrele și cuptoarele deschise ale caselor.

Casele aveau interioare din ipsos și scări abrupte din lemn. Acestea se aflau de obicei pe peretele sudic al camerei, la fel ca focarele și cuptoarele pentru gătit.

Çatalhöyük oferă dovezi importante ale tranziției de la satele așezate la aglomerarea urbană, care a fost menținută în aceeași locație timp de peste 2.000 de ani.

Oameni locuiau într-o casă. După o perioadă (între 30 și 100 de ani) dărâmau partea superioară a casei pentru a umple cu pământ parterul.

Apoi construiau o altă casă peste pereții casei existente.

Asta se întâmpla frecvent și fenomenul a dat astfel coloane de case una peste alta.

Sunt denumite sugestiv "case istorice", deși e mai complicată treaba...

Însă nu toate casele sunt așa.

Din câte se vede, doar acele case care au continuitate în timp dețin cel mai mare simbolism.

S-au descoperit mai multe persoane îngropate în aceste case decât în celelalte.

Deasemenea, din investigațiile arheologice a reieșit faptul că în aceste case istorice erau îngropate și persoane străine acelei case.

Iar aici intervine un aspect important:

s-au descoperit morminte unde persoana îngropată "ținea în mână" craniul altei persoane, craniu care a fost dat cu ipsos și vopsit de patru ori.

Concluzia arheologilor este că aceste cranii vopsite erau ținute în comunitate o perioadă neștiuntă de timp pentru ca apoi să fie îngropate alături de alte persoane.

Casele erau foarte bine întreținute și foarte curate.

Fiecare casă era dată cu ipsos pe interior. S-au descoperit 250 de straturi de ipsos pe zidurile caselor, unele extrem de fine. Pereții fiecărei case aveau desene: forme geometrice și/sau animale.

Avem astfel istoria în detaliu înregistrată pe pereții caselor însă vă dați seama acum de ce excavarea unei astfel de case durează chiar și 9 ani.

Există deasemenea, dovezi că anumite case produceau mâncare și/sau bunuri pentru alte case.

Deasemenea, copii care se nășteau într-o casă și trăiau în alta.

Sigur, putem vorbi mult și bine despre Çatalhöyük, însă aici nu-i locul.

Informația există pe internet pentru oricine este interesat.

Având în vedere că arheologic vorbind, zona are 21 de metri adâncime și este alcătuită din trei "movile" dintre care cea de la est are 13 hectare, Çatalhöyük mai are multe de spus.

Voi sta cu ochii pe această zonă și poate în timp, vom reveni cu o vizită în cazul în care mai ies la suprafață descoperiri "nemaivăzute".

La fel ca în cazul Göbeklitepe.

de văzut măcar o dată în viață. Este foarte aproape de Konya, drumul fiind foarte bun.

Lângă există o terasă și parcare auto

Dacă-ți place istoria, ai ce vedea.

---

VIZUALIZĂRI: 1060 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI