Kefalonia - o insula minunata! (2)

TIPĂREȘTE

- Continuare de aici -

---

In cele ce urmeaza o sa povestesc despre cea de-a doua zi a turului nostru pe insula. Dupa ce in prima zi, am admirat partea de sud a insulei, care este parca mai populata, ne-am gandit sa ne indreptam spre partea de nord. Pentru a ajunge acolo am stabilit ca ne ducem pe traseul amintit mai sus, in prima parte pana la Argostoli, pentru ca apoi sa ne continuam itinerariul prin vest, despre care aflasem ca e un drum palpitant.

Asadar, inainte de a ajunge la Argostoli, venind de la Skala, sunt 3 sensuri giratorii, la al treilea am luat-o la dreapta, iar mai departe traseul a fost: Farsa – Agon- Divarata – Anomeria – Vasilikades – Fiscardo.

Fac aici o paranteza si spun ca am fost atentionati, ca in toata Grecia, cei care se afla in sensul giratoriu trebuie sa dea prioritate celor care intra, invers ca in restul Europei.

Aici in Fiscardo, nu ai cum sa gresesti, sigur ajungi in parcarea de la intrare, unde am lasat masina si am luat-o la pas. Prima impresie a fost de multa liniste, cei drept am ajuns undeva pe la 10, erau numai cativa localnici pe strazi si niscaiva turisti pe la cafenelele de pe faleza. Multe magazine de suveniruri, foarte multe taverne, baruri, cafenele, agentii de inchiriat masini, agentii ce organizeaza excursii, barcute nenumarate, cateva iahturi, multe pisici si o priveliste minunata, in golful acela, casute frumoase, viu colorate, cu flori peste tot, copacei infloriti, ficusi, iasomie, lamaita, multi leandrii. Bineinteles ca am cumparat cate o mica amintire, multi magnetei, am facut multe poze, tocmai iesise si soarele, imi inchipui numai, cat de frumos trebuie sa fie acolo seara. Preturile mi s-au parut ceva mai mari ca in restul insulei, chiar si decat Argostoli.

Dupa plimbarea de la Fiscardo, am facut cale intoarsa pana la Vasilikades, de unde se coboara pe un drum spectaculos, spre peninsula Assos. Trebuie sa spun ca, daca drumul pe partea sudica a insulei este destul de obisnuit, prin sate, apoi in vest si nord, este foarte palpitant, mergand de-a lungul coastei, serpentine multe, parapeti numai din loc in loc, mai mult nu, dar tocmai asta era farmecul. Pe langa asta pe alocuri cad pietre si... capre, sunt multe si deodata ies dupa tufis sau sar de pe stanci.

Partea aceasta de insula mi s-a parut mult mai salbatica, de nu era drumul asfaltat, aveam sentimentul ca suntem la inceputurile vietii pe pamant, munte, apa, aer curat, liniste si iar liniste.

Assosul mi-a placut foarte mult, cochet, linistit, cadru natural absolut magnific, apa de un turcoaz incredibil, case frumoase, vechi si mai noi, terenuri si case de vanzare, o piateta langa plaja, unde erau si terase si taverne. Am lasat masina in parcare, apoi dupa ce ne-am plimbat prin sat, am hotarat sa abordam castelul, care se zarea sus, sus. Pe panoul de prezentare se spune ca ar fi 1,8 km pana acolo, drum reabilitat cu fonduri europene, foarte frumos de altfel, se urca in zig-zag, multe banci pe traseu, deh, greu la deal, cei 1,8 km afisati cred ca s-au tot lungit. Dar odata ajunsi sus, am avut o panorama superba asupra zonei. Castelul venetian, ridicat in sec. XVI, pentru apararea impotriva atacurilor piratilor, a fost serios avariat in urma cutremurului, dar zidurile au ramas intacte. In curtea castelului sunt multe ruine, niste ramasite ale unei inchisori, iar aleile in curte sunt pietruite. Am facut cale intoarsa, bucurandu-ne de florile salbatice, mirosul pinilor, iar la bisericuta de pe la mijlocul drumului am avut surpriza sa vedem pregatiri pt o nunta. Tocmai veneau nuntasii, probabil straini, nu localnici, pentru ca am vazut jos in parcare, autocarul de unde coborau oamenii imbracati festiv, in costume si rochii de ocazie, ori in asa un peisaj nu poti sa nu remarci o alta tinuta.

Dupa aceasta frumoasa vizita in Assos, ne-am intors pana la Divarata, de unde am purces spre mult asteptata plaja Mirthos.

Probabil ca multi cunosc acest drum, e inutil sa spun cat e de intortocheat, de abrupt, nici nu stii, sa te uiti la drum, la apa marii ce se zareste la fiecare curba, sau la caprele care apar de pe crestele albe, golase ale muntilor. Plaja este lata, cu pietre albe, maricele, chiar la intrarea in apa, pe alocuri este si nisip, apa este ceva de vis, un bleu in degrade, valurile se revarsa albe ca spuma laptelui. Am incercat apa, care era rece acum la sfarsit de mai, unii au facut totusi baie, chiar si sotul meu. Bineinteles ca am luat si pietricele ca amintire de la Mirthos, prea erau frumoase, fin slefuite de apa marii, de parca ar fi catifelate. Acum stau frumos, langa cele de la Marble Beach din Thassos.

Sunt deja sezlonguri, setul de doua si umbrela costa 7 euro, e un bar amenajat, cu ceva de baut, ceva mancare, nu aveau inca inghetata, dar plaja dispune si de dus, cabine de schimb, toalete, chiar si pt persoane cu handicap. Parcarea era suficienta acum, dar probabil ca in sezon, e neincapatoare. Pe langa sunetul marii, linistea e intrerupta din cand in cand de behaitul capritelor care s-au pierdut de turma. Senzatia pe care o simti acolo, este de libertate, de natura pur si simplu, iti vine sa stai la nesfarsit. Cu greu, am plecat, dupa amiaza tarziu, hotarati sa revenim si in a treia zi de plimbare, in defavoarea peninsulei vestice, nu de alta dar nu ne ajungea timpul pt ce mai aveam de vazut.

Drumul spre hotel, l-am facut prin Agia Efimia- Sami- Agios Nikolaos- Poros –Skala.

Astfel am avut din nou o zi foarte reusita, am vazut multe locuri frumoase, dar in acelasi timp, deja studiam harta pt a stabili traseul de maine. Serile le petreceam la taverne, am mancat in diferite locuri, mancarea foarte buna, preturile accesibile, oamenii foarte amabili, mai ales daca le spuneai cateva cuvinte in greaca.

Pentru acum atat, dar pregatesc continuarea povestii.

---