Casele istorice din Kashan, exemple de arhitectură persană

TIPĂREȘTE

După ce am vizitat în prima zi împrejurimile orașului Kashan, a doua zi ne-am axat pe mai multe obiective turistice din acestă destinație.

Despre Kashan aș mai spune că este un oraș de circa 250.000 de locuitori, un oraș oază și este una dintre cele mai atrăgătoare destinații ale Iranului. Acesta nu numai că se mândrește cu un grup de minuni arhitecturale, case istorice, un bazar acoperit, o grădină persană recunoscută de UNESCO, dar oferă și unele dintre cele mai bune hoteluri tradiționale din Iran în care am și locuit. vezi impresii

Între secolele 12 și 14, Kashan a fost un centru important pentru producerea de ceramică și plăci de înaltă calitate. Denumirea țiglă, în persană kashi, vine de la numele orașului. Kashan a devenit faimos și pentru textilele și covoarele sale, multe dintre faimoasele case istorice erau ale unor producători și negustori bogați.

Astăzi orașul este cunoscut ca un centru important pentru procesarea florilor de trandafiri. Am văzut multe magazine care prezentau și modul de producere a apei de trandafiri, prin distilarea petalelor, ca produs secundar obținut la producerea uleiului de trandafiri folosit în parfumerie. Covoarele și apa de trandafiri sunt două produse de renume mondial ale orașului Kashan.

Pentru vizita în Kashan am folosit și site-ul kashanmap.ir/en/search?th ... 1&ordering=best.

Am plecat dimineața de la cazarea noastră și mergând circa 800 metri pe indicatoare am ajuns în zona de vizitare a celebrelor case istorice din Kashan, aflate în centrul vechi în care se găsesc peste 500 case vechi, multe din ele restaurate.

Pe o suprafață ușor de vizitat am început cu Casa Abbasi. Orar, 09:00 – 19:00 zilnic, se cumpără de aici bilet combinat de 350.000 riali (9 euro) și pentru Casa Tabatabaei și Baia Sultan Amir Ahmad. Am primit un pliant în limba engleză care explică aceste obiective și care m-a ajutat mult la vizită și la formarea impresiilor despre ele.

Având premiul pentru excelența arhitecturală, Casa Abbasi este considerată printre cele mai remarcabile case din Iran, aici fiind produse un număr mare de filme și emisiuni tv.

Construcția acestei case istorice a început în 1823 și a fost finalizată după 20 de ani, ea a aparținut unor comercianți de cristal și mai apoi unui Ayatollah din aceiași familie. Are un design arhitectural simetric, specific persan, pe care l-am întâlnit și la celelalte case vizitate. Această casă a fost realizată pentru a fi folosită pe timp de iarnă și vară datorită climatului specific din Kashan. În funcție de condițiile fiecărui anotimp se folosește o parte distinctă a casei. Această clădire este realizată în spiritul arhitecturii orientate spre interior, la fel ca și celelalte case pe care le-am vizitat. În arhitectura mai veche, o fațadă foarte simplă a fost mereu combinată cu una foarte sofisticată și cu un design interior spectaculos.

În casă se intră printr-un coridor în trepte, trăsătură de arhitectură antică persană, ca și curtea interioară și iazul pe care le-am întâlnit la toate casele istorice. Are 5 curți rectangulare (una pentru afaceri, una pentru familie, una pentru grădină, pentru servitori și o zonă de vară cu un mic iaz), picturi și decorațiuni din ipsos, bolți ornate tip fagure, iwanuri, elemente decorative ale arhitecturii islamice. "Arhitectura voalului" este o trăsătură remarcabilă a casei Abbasi, adică interiorul este strict ascuns de vederea publică. Acest lucru este valabil și la celelalte case vizitate.

Construită pe aproximativ 7.000 de metri pătrați și pe mai multe nivele casa începe cu secțiunea exterioară utilizată ca zonă de oaspeți și de afaceri. Această zonă are o cameră cu tavan în oglindă, o sală de interior, un iwan (o terasă), o sală pentru plătitori, o grădină și camere cu trei și cinci ferestre, ornate cu sticlă colorată și cu lattice.

Secțiunea interioară privată este dedicată proprietarului și reședinței familiei sale. În arhitectura islamică, această zonă este un teritoriu specific care este complet izolat de secțiunea exterioară. Urmează a treia parte a casei numită zona de grădină, locul unde puteau fi îndeplinite rugăciunile conduse de Ayatollah Seyyed Mohamed Alavi Boroujerdi. Acesta este motivul pentru care a patra curte, zona de vară a fost dedicată teologiei, sesiunilor de predare. Mai există și zona dedicată servitorilor și activităților de întreținere a casei. Această casă are și două turnuri de vânt și două fântâni, dintre care una a fost sursa ei de apă.

Am vizitat pe îndelete casa, am fost printre primii vizitatori, se urcă și se coboară, se înconjoară laturile fiecărei zone, se merge printre grădini și iazuri, am prins puțin cum soarele se reflectă prin ferestre pe podeaua camerelor. Fiind prima casă vizitată m-a impresionat foarte mult, pregătindu-mă pentru următoarea.

De aici am mers circa 100 metri pînă la Casa Tabatabaei care prin frumusețea și farmecul ei istoric strălucește ca o perlă printre casele iraniene din jur, casă construită în 1834, de un renumit comerciant de covoare al vremii. Acest monument istoric se mândrește cu ornamentele sale, stucatură și oglinzi, precum și cu stilul arhitectural impresionant, conformă cu cultura și clima din Kashan. Stilul arhitectural al acestei case este la fel ca și cea a casei Abbasi, definit ca arhitectura introvertită a vălului cu curți scufundate, cu simetrie și cu geometrie abundentă simbolică ce folosește forme pure precum cercuri, pătrate, săli și curți rectangulare.

Pe o suprafață de aproximativ 5.000 metri pătrați, casa este împărțită în 3 părți, zona exterioară comună (dedicată oaspeților), zona interioară privată (dedicată familiei proprietarului) și încăperile servitorilor. Casa are în total 40 de camere, 4 curți, 4 pivnițe, 3 turnuri eoliene și 2 canale subterane. În decurs de 10 ani, cunoștințele și priceperea arhitecților din Kashan au fost întregite cu decorațiile valoroase de tencuială și picturile realizate de Sani ol Molk Ghaffari (cunoscutul pictor iranian) pentru a crea un conac spectaculos care să placă ochilor.

Se intră tot printr-un coridor, deja mă obișnuisem și se ajunge în zona cea mai spectaculoasă, zona exterioară a casei, dreptunghiulară, cu 2 iazuri, cu grădină. În partea de nord, pe latura mai mică din dreapta este Camera cu cinci uși, nu este decorată cu modele speciale, dar are tavanul și ferestrele colorate care arată deosebit în lumina soarelui. Această cameră este situată între două secțiuni, cea de familie și cea de exterior, și a fost utilizată ca spațiu pentru primirea oaspeților și a rudelor speciale.

Pivnița centrală (camera rece) este situată sub pridvorul deschis și camera de zi cu cinci uși. Această pivniță este interesantă deoarece se poate vedea interiorul turnului eolian și modul de realizare a lui. Construcția subterană a pivniței (10-12 metri în subteran) și prezența turnului central eolian puternic, cu canalele de dezumidificare, produceau o temperatură moderată, circa 24 de grade C și un bun adăpost împotriva soarelui verii. Construcția mezaninelor, numită "scaunul pentru persoanele în vârstă", pe ambele părți ale pivniței, făcea posibil ca oamenii în vârstă ai casei să se bucure de zona rece a pivniței. Turnul eolian al pivniței centrale, funcționa ca un aparat de aer condiționat, aducând aer rece.

În partea de sud a zonei exterioare este partea cea mai deosebită, Sala de Recepție, cu luminatoare, ferestre lattice și uși orosi (uși glisante în stil persan), cu un iwan în față. Tot aici se află Camera de afaceri cu șapte uși, rareori văzută în alte case istorice, deosebită. În părțile laterale ale acestei camere sunt două încăperi mai mici, numite camere de ceramică și mai există și două patio-uri simetrice cu luminatoare, decorate cu picturi realizate de Sani ol Molk Ghaffari. Erau deja foarte mulți turiști, se poate fotografia fără restricții.

În partea de nord-vest a zonei exterioare așezată perpendicular se află o altă curte destinată familiei, cu un minuscul iaz, grădină și camere, iar în cea de sud-vest, tot perpendicular, o altă curte destinată servitorilor. Aceasta constă din sălile slujitorilor, o pivniță, bucătăria de bază, precum și din grajdurile de vară și de iarnă.

Pe latura de vest a zonei exterioare, de afaceri, sunt camerele destinate anotimpului de vară și ele cu anumite caracteristici: sunt construite pe direcția vest și sud-vest pentru a prinde mai puțină lumină solară, au tavanul ridicat care permite ca aerul să circule și să se răcească, ușile de pe părțile opuse ale camerelor creează o ventilație încrucișată ce permite brizei să le mențină mai răcoroase.

Regret acum și recomand celor ce vor vizita această casă să meargă să o vadă după ora 17 când soarele ajunge pe partea de vest și se vor bucura de frumoasele perdele de lumină create pe podele și pereți. Eu aveam posibilitatea aceasta pentru că stam în Kashan și nu depindeam de programul grupului și de ora de vizitare. Eram la început de călătorie în Iran și, așa cum am mai spus, acesta se descoperă încetul cu încetul. Orar de vizitare 09:00 – 19:00.

Am mers apoi și am vizitat un centru de obținere a apei de trandafiri, plin cu turiști, mai mult iranieni. Am participat și la degustarea acestui produs, degustare ce mi-a amintit de dulceața de trandafirii făcută cu ani în urmă de mama și bunica mea.

De aici am ajuns foarte repede la următoarea casă istorică, Casa Borujerdi, cu același orar de vizitare ca și la celelalte, dar cu bilet de intrare separat, 200.000 riali de persoană.

Casa a fost construită începând cu anul 1857 de către comerciantul bogat Borujerdi pentru soția sa, care făcea parte din familiei Tabatabaei, finalizarea casei făcându-se în 18 ani de muncă cu zeci de muncitori, arhitecți și meșteri zugravi.

Intrarea se face tot printr-un coridor înclinat care ajunge la curtea principală, exterioară sau de afaceri. Fiind vineri, zi de sărbătoare pentru iranieni, cu o zi înainte avusese loc o serbare, cred eu, pentru că încă nu se debarasase interiorul de scaune, covoare…

Casa este formată din două părți, zona exterioară, de afaceri, cea mai mare, de formă dreptunghiulară cu iaz, și zona interioară, a familiei și ea cu grădină ca și prima dar cu suprafață mult mai mică.

Sala principală, una dintre cele mai spectaculare forme de arhitectură iraniană are interiorul realizat de doi mari pictori iranieni Sani ol Molk, fondatorul primei școli de pictură și nepotul său, Kamal ol Molk care a realizat și frumoasa stucatură. Se află în partea de est a curții de afaceri. Decorurile includ modele de plante, flori, păsări, scene de vânătoare, animale, imagini mitice, vechi povești iraniene, figuri umane, dar și stilul de viață cotidian.

Spațiile sale principale includ și o sală mare de oaspeți cu cinci uși și cu ferestre colorate, vestibule și camere cu 2 nivele deosebit decorate. Tot aici se află și cele trei turnuri eoliene, de 40 de metri, necesare pentru a răci casa. Pe acoperișul sălii principale se află o cupolă cu acoperișuri sub formă de arcuri așezate unele peste altele, care sunt deosebite. Cupola nu se vizitează dar se poate vedea de pe acoperișul altui obiectiv din apropriere, Baia Sultan Amir Ahmad. Această casă trebuie vizitată încet pentru a vedea și a poza mai bine minunea de decorațiuni interioare.

La o distanță foarte mică de Casa Borujerdi, practic vizavi se află Casa Ameri una din cele mai mari case istorice tradiționale din Kashan. A fost construită în același stil arhitectural ca și cele trei case despre care am vorbit, în a doua jumătate a secolului 18, pentru Agha Ameri, un guvernator al Kashanului.

Ocupa o suprafață de 9.000 metri pătrați, avea șapte curți și peste 80 de camere. Avea și cel mai înalt badgir din oraș, portaluri, bazine cu apă. Este frumos împodobită cu decorațiuni arhitecturale specifice Iranului, stucatură, muqarnas, obiecte și sculpturi în lemn, picturi pe ipsos și altele.

Astăzi adăpostește un hotel boutique și o cafenea. Se poate vizita contra unei taxe de 50.000 de riali. Am ratat-o, din grabă, din neștiință, …, dar merită și trebuie văzută.

Stilul arhitectural introvertit al acestor case demonstrează că, în trecut, oamenii preferau să aibă o viață privată liniștită, să trăiască într-o atmosferă plăcută, frumoasă, să nu își expună ostentativ proprietățile, avuția, banii...

---

VIZUALIZĂRI: 1278 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI