Circuit INDIA (V) – JAIPUR. Templul maimutelor Galta Ji. O plimbare noaptea cu geep-ul

TIPĂREȘTE

Dupa micul dejun am parasit hotelul Desert N Dunes din Mandawa, directia spre al doilea oras din triunghiul de aur Delhi-Jaipur- Agra. Un drum de aproximativ 4 ore cu o oprire la un popas Laxmi Vilas Midway pentru grup sanitar, cumparaturi, suveniruri, si ceai masala. Acolo am baut pentru prima data ceai masala de care ne-a tot vorbit ghidul. O combinatie de ceai negru, condimente, lapte si zahar, masala înseamna amestec de condimente, cardamon, ghimbir, cuisoare, nucsoara, anason, dupa preferinte se mai poate adauga si scortisoara, piper negru, vanilie. Metoda de preparare: se fierbe apa cu condimente, se adauga laptele si la final ceaiul negru. Cum prepararea dureaza aproximativ 15 minute, canile cu ceai masala ne asteptau gata facute, din pacate nu mai erau fierbinti, un ceai a costat 60 rupii, totul e mai scump pentru turisti. Am simtit condimentele din plin, e agreabil ca experienta, dar atât.

Dupa acest popas, Barun ne-a propus sa mergem sa vizitam Galta Ji- Templul maimutelor aflat la o distanta de 10 km fata de Jaipur, pret 800 rupii, si am fost toti de acord, noi în general am fost cuminti, cu tot ce ne propuneau cei doi ghizi noi am fost de acord…

Pe drum ca sa ne mai distreze ambii ghizi ne-au spus povesti, Tudor despre Barun. Barun are 32 de ani, este necasatorit, a absolvit facultatea de Drept dar nu profeseaza si îi place sa fie ghid, viziteaza India, cunoaste o multime de oameni, de la negustorii de maruntisuri pâna la manageri de hoteluri si restaurante, face bani cu excursiile optionale si altele, asta eu am completat acum, si îi place ceea ce face. Parintii lui îl considera o rusine pentru familie pentru ca nu profeseaza avocatura si ca nu-si întemeiaza o familie. Nu a gasit înca aleasa sufletului…

Barun despre indieni: daca stam de vorba cu un indian si îl vedem ca misca capul de la stânga la dreapta rotindu-l pe o elipsa, asta înseamna ca nu a înteles nimic si nu stie ce sa faca, si trebuie sa mai insistam sau sa tragem concluzia ca trebuie apelata o alta persoana din stafful hotelului. O alta poveste este despre marea dragoste dintre o colega de-a lui, indianca, cu un strain dar va povestesc în review-ul urmator despre Jaipur.

Pe drum, a urcat în autobuz un negustor de condimente, ne-a prezentat marfa si lista de preturi si a preluat comenzi. Peste o ora si ceva negustorul de condimente a aparut cu o sacosa plina cu condimente si a livrat doritorilor ceea ce au comandat. Toti negustorii lasau ghizilor câte o mica atentie.

GALTA JI- Templul maimutelor

La aproximativ 10 km de Jaipur se afla un complex de temple parasit si conform cu mersul firii, ceea ce a parasit omul e ocupat de alte fiinte, aici e vorba de maimutele macaci. Primul contact cu ele a fost în Gibraltar în 2012, asa ca stiam ca sunt hoate si rapide. Totusi sunt câteva persoane care traiesc aici si se ocupa de templele care mai sunt vizitate de pelerini.

Am ajuns cu autobuzul nostru în valea unde este acest complex de temple. Si aici am atras atentia, am fost înconjurati pe doua parti de pelerini indieni si am facut poze împreuna. Le-am zâmbit în permanenta, déjà m-am obisnuit sa fiu privita ca o curiozitate. Urmez drumul spre temple, e si o vaca ratacita pe aici, plus gunoaie si zdrente aruncate de-a lungul drumului, ce usor se debaraseaza ei de tot ce le prisoseste oriunde si oricând.

La intrare, pe dreapta e un indian cu saci cu seminte si arahide, de o suta de rupii primesc un cornet cu o mâna de arahide, vreau sa hranesc câteva maimute. Deasupra pe zidul de la intrare sunt câtiva macaci ce urmaresc « zona cu mâncare ». De-o parte si de alta sunt cladiri si temple, trec de templul Shri Gyan Gopal pe dreapta, urc niste scari si ajung în zona bazinelor cu apa. Bazinele cu apa sunt alimentate de un izvor afluent al râului Gange, considerata apa sacra în care pelerinii se scalda îmbracati. Bazinul de jos are apa semicurata, bazinul de sus din stânga pare mai curata si aici se îmbaiau pelerinii, bazinul de sus de lânga un templu mic e murdara de-a dreptul. Macacii alearga de la un turist la altul, se catara pe stânci, si iata apare « omul maimuta » adus de ghidul nostru, si care în schimbul unei taxe le vorbeste maimutelor si le atrage catre noi. Le pun arahide din loc în loc, macacii se aproprie, le iau, le sparg coaja si manânca miezul. Totusi se mai da cu matura pe aici, altfel ar fi tone de coji pe jos. Un pui ma urmareste si întinde mâna spre banana din mâna mea. Déjà sunt multe maimute în jurul nostru, o colega lasa un macac sa i se urce în cap! nici chiar asa, pâna la urma las puiul sa îmi ia banana. A înhatat-o rapid si o curata cu dexteritate, aruncând coaja pe jos si o manânca cu placere, observ ca le plac mai mult bananele decât arahidele. Am reusit sa o fotografiez, a fost cuminte, doar am hranit-o.

De sus admir valea îngusta dintre munti, cladirile înca frumoase desi trecerea timpului si-a pus amprenta, nemaifiind îngrijite. La coborâre trec pe lânga o femeie ce are o cobra într-un cos, întorc privirea, urasc serpii, mi-e frica de ei, si femeia striga tare dupa mine sa îi dau « baksheeshe ». Interesant loc, de la grandoare la decadere, si totusi înca atrage pelerini si turisti.

La întoarcere, în Jaipur suntem dusi la un magazin si atelier de marmura. În curtea cladirii ne întâmpina o replica a Hava Mahal cunoscut si sub denumirea Palatul Vânturilor si o turma de elefanti din marmura. Ni s-a prezentat tehnica manuala pentru prelucrarea pietrelor semipretioase, piatra gema e prinsa pe o unealta metalica si apoi slefuita la un polizor, indianul sta pe jos, ghemuit, e si foarte slab, fara masca de protectie si face o munca prost platita. Ïn magazin vedem multe miniaturi din marmura, masute, vaze etc. Am cumparat de aici o miniatura din placute de marmura a Taj Mahalului, desi a fost legata si pusa într-o cutie de protectie tot am ajuns cu ea acasa deteriorata, turnuletele s-au spart, obiectul a fost pus în valiza de cala, mi-era teama ca mi-o confisca la control în aeroport daca o puneam în bagajul de mâna. Am reusit sa lipesc turnuletele si ‘din avion’ nu se vede…

De aici mergem la un restaurant pentru masa de pranz.

Restaurant hotel K. Comfort

Restaurantul e plasat pe acoperisul hotelului K Comfort, de fapt sunt doua terase din care una este mai sus si cu paravane pentru intimitate.

De sus se vede orasul Jaipur, partea frumoasa a orasului. Prânzul nostru ne asteapta în vase de inox cu capac, e tip bufet, supa de legume este într-un vas tip butoias, apoi am ridicat toate capacele sa vad ce as putea sa manânc. Cerusem ghidului indian sa transmita restaurantului ca puiul sa nu mai fie înecat în sos de curry ci doar prajit în unt, pentru ca am déjà arsuri la stomac, daca nu, eu nu mai manânc si la întrebarea lui ce am sa fac, i-am raspuns: manânc biscuiti de acasa!

Puiul prajit lipsea, asa ca am luat doua bucatele scuturate de sos si niste salata de castraveti ca sa ma ajute, eroare, pâna si salata de castraveti avea praf de curry, indienii astia sunt obsedati. La finalul mesei au aparut si bucatelele de pui prajit în unt si am primit doar doua bucati de la chelner pentru ca s-a împartit la tot grupul. Desertul, o bila de branza dulce. Am primit si a doua bila, pentru a compensa iuteala mâncarii si am si achitat costul prânzului de 800 rupii, pret standard pentru noi.

Pe terasa e un pavilion frumos decorat si pictat, am asteptat la rând pentru a face poze.

Ïn drum spre hotelul K. K. Royale unde vom sta doua nopti, am facut un tur pentru a vedea partea veche a orasului, cea roz.

Orasul vechi din Jaipur numit si orasul roz s-a ales cu aceasta culoare a ospitalitatii prin anul 1876 cu ocazia vizitei Printului de Wales. Maharajahul de atunci a vrut sa îl împresioneze pe înaltul oaspete si a dat ordin sa se zugraveasca toate cladirile în culoarea ospitalitatii în credinta indiana. Astazi daca cineva vrea sa construiasca ceva în zona veche trebuie sa se conformeze si sa zugraveasca cladirea în culoarea roz.

Ïn centrul orasului vechi e City Palace, Jantar Mantar si Hava Mahal, culoarea lor e un roz prafuit sau antic ca sa zic asa, ca bluza mea de dantela ce are culoare de « roz antic »! Cu trecerea timpului nuanta de roz s-a mai estompat. Acum vedem din mers zona veche cu bazarul, trecem pe lânga minunatia de Hava Mahal, ne mai întoarcem în zona la plimbarea de seara cu geepul si a doua zi la plimbarea cu moto-ricsa.

Ne-am cazat la hotelul K. K. Royale, un hotel de 4 stele plus, si la ora 19 am avut punct de întâlnire cu ghizii pentru experienta de seara: o plimbare cu geep-ul prin Jaipur timp de doua ore, cu viteza si cu muzica indiana la maxim.

Am fost repartizat câte 4 în fiecare masina, soferul a dat drumul la muzica indiana pe telefon si la drum. Acum sa nu va asteptati ca sunt geep-uri moderne, veti vedea si în câteva poze, nu prea multe pentru ca a fost greu sa fac poze, abia reuseam sa ma tin de bare în picioare pentru a vedea peisajul deoarece soferul gonea cu viteza si nu respecta nici o regula de circulatie. Senzatii tari de 2000 de rupii cât a costat aceasta experienta. Am trecut prin zona veche, zona noua, cladirile emblematice pentru oras sunt luminate cu spoturi colorate, mi-a placut cladirea lotus cu petalele în culori diferite. O oprire a fost sa vedem fortul Amber luminat cu spoturi ce-si schimbau culoarea, vom merge a doua zi dimineata sa vedem fortul si vom urca pe Calea Regelui calare pe elefant.

O alta oprire a fost la Hava Mahal sa admiram acest palat roz în lumina serii, iluminatul public e slab spre lipsa. Viata de seara e agitata, indienii circula pe motorete, înghesuiti în moto- ricse, claxonatul e obositor, negustorii stau pe trotuar la pânda dupa clienti, mâine vom reveni per pedes pe aici.

La un moment dat drumul a fost blocat de un alai de nunta, a trebuit sa coborâm din masini si sa o luam pe jos, si asa am putut vedea un alai de nunta indian, elefanti pictati si împodobiti cu matasuri si flori, urmati de dromaderi, o caleasca cu mireasa, nuntasi cu umbrele cu siraguri ce atârna de umbrele, sunt umbrelele lui Shri Varuna cel ce revarsa ploi de aur ca sursa de prosperitate asupra familiei, urmeaza doua siruri stânga –dreapta cu carucioare tip umbrela Shri Varuna iluminate puternic si în mijloc e un grup de muzicanti îmbracati în costume albastre, apoi urmeaza caii frumos împodobiti si mirele pe un cal alb! Lumea s-a oprit sa admire alaiul de nunta, niste copii aprind artificii pe margine si un jet de lumina si fum se împrastie în jur, calul mirelui se sperie si îl arunca din sea pe calaret. Imediat nuntasii l-au înconjurat si l-au ajutat sa se ridice si sa se stearga de sângele de pe fata. Un incident neplacut dar nunta continua. Niste domnisoare îmbracate în sari-uri elegante ne zâmbesc si facem poze împreuna.

La capatul alaiului am regasit masinile si am plecat spre hotel. Zguduiti bine, mi-am zis în barba ca daca stiam ce imprudenti sunt soferii indieni nu as fi mai ales aceasta aventura, ne-am întors la hotel si la ora 22 luam cina: înghetata si prajituri.

Mergeti cu bine, cu sanatate, în vremurile care vor veni! » urare getica straveche.

---

VIZUALIZĂRI: 1769 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI