GOT Islanda – The Winter is here!

TIPĂREȘTE

Manual de utilizare a review-ului: După câte anticipez eu, următorul material va fi citit de două categorii de cititori:

- fanii „Game of Thrones”, care vor înțelege mai bine trăirile și senzațiile prin asocierea cu textul scris cu italice. Acestora le recomand din suflet să îl citească de la cap la coadă…

și

- categoria celor care vor doar informații, dar habar nu au ce e „Game of Thrones”. Acestora le recomand să sară peste pasajele scrise cu italic. Nu vor face altceva decât să… își piardă răbdarea!! =))

When you play the Game of Thrones, you win or you die… – Cum am ajuns

Planurile, listele cu obiective turistice au început demult… „Before Christ”, aș putea spune… :p

În noiembrie oferta Wizz a fost de neratat. Pentru martie, drum din două bucăți: București – Luton, Luton – Reykjavik și întors, după combinații de n luate câte k a ieșit la aproximativ 50 de euro de persoană. Cazarea trei nopți la un hotel în apropiere de Selfoss, a ieșit la 80 de euro camera. Cum poți rata o asemenea ofertă? Trebuie să fii nebun… Așa că am purces la drum, cadou de ziua mea... :)

A fost bine că am scos preț bun la drum și cazare, pentru că prețurile acolo sunt pur și simplu… criminale!!! Am dat 2900 de coroane pe o porție de „fish and chips”, asta înseamnă echivalentul a 25 de euro!!! 2500 de coroane pe un burger! La supermarket am dat 75 de euro 4 persoane pe mezeluri și pâine, care abia ne-au ajuns o zi! Ceea ce e ok e faptul că peste tot apa este potabilă și la discreție. În aeroport, la hotel, la benzinărie, poți să îți umpli sticlele cu apă fără grijă. Există locuri speciale pentru asta! În rest… o cola la jumătate în benzinărie este echivalentul a 6 euro. Deci? Despre ce vorbim?

La dus aveam zborurile în aceeași zi, cu pauză de 3 ore între ele, iar la întors am petrecut o noapte în Luton deoarece zborul Reykjavik-Luton a fost seara, iar Luton-București era a doua zi dimineață.

Aveam în plan Golden Ring, așa, ca prim contact cu Islanda, și cam jumătate de zi în Reykjavik la întors, măcar să vedem și noi catedrala care, teoretic are forma inspirată din forma ghețarilor, practic însă mie îmi arată mai mult a simbol falic. Dar probabil e chestie de percepție… =))

Dar, uneori, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Planurile erau multe dar, probabil, gândurile nu tocmai pozitive care au fost îndreptate spre noi la plecare, au făcut să avem ceva emoții. Win or die? Pentru că trei zile am cam jucat… Game of Thrones…

Am ajuns în aeroportul din Keflavik după o zi întreagă pe drum. Ghinioanele au început de la intrarea în țară. Prietenul și colegul nostru de excursie a fost puțin reținut la intrarea în țară pentru control amănunțit. Pffffff… cred că fața lui a fost de vină. Sau poate statura. Sau… cine știe? A scăpat ieftin însă. Ba chiar a băut apă înaintea noastră!!! =))

De la aeroport am luat naveta și ne-am dus direct la centrul de închirieri pentru a lua mașina, rezervată și plătită de acasă. La Lotus rent-a-car ne-a costat 210 euro cu asigurare full și free wi-fi. Împărțit la 2, a venit 105 euro de familie. Amabil, băiatul de acolo ne-a întrebat unde vrem să ajungem. I-am explicat că la vreo 12 km de Selfoss. Eh, și atunci a venit a doua bombă: „Mda, aveți două drumuri până acolo, dar amândouă sunt închise din cauza vremii. ”. Inutil de explicat senzațiile momentului. Așa am aflat că țara era jumătate în cod portocaliu de zăpadă și viscol, iar jumătate în cod galben. „Astea-s blestemele de acasă! ”, am concluzionat fără urmă de dubiu.

În timp ce ne gândeam ce facem în continuare, tot băiatul de la închirieri ne-a dat rezolvarea: „Singura soluție să ajungeți acolo în noaptea asta este să ocoliți și să faceți un drum dublu, dar care este practicabil. O luați înspre Grindavik și apoi țineți drumul de coastă. Acolo bate vântul rău și nu este înzăpezit. Este tot ce puteți face! ”. Eh, și cu Dumnezeu înainte, am pornit la drum. Doamne, cred că în viața mea nu m-am rugat atât!!! =))

Am ajuns după o oră și 40 de minute la hotel fără incidente. Așa că se consideră că am câștigat. Bine că nu am murit!! ;)

The Winter is here… – Golden Ring

Apăi iarnă ca aia, eu nu cred că am văzut în viața mea… (priviți pozele dacă nu mă credeți!!)

Golden Ring, principalul traseu turistic al țării, este de-a dreptul spectaculos, mai ales iarna. Crevasele acoperite cu zăpadă, peisajul de film, munții care ba se văd, ba nu se văd, în funcție de ninsoare, îți dau cu adevărat senzația că ești… beyond The Wall.

Din Golden Ring fac parte: Parcul Național Thingvellir, craterul Kerid, Geysir și Gullfoss.

Prima oprire a fost la Thingvellir. (Nu, nu voi scrie cu caracterele lor. Google Maps le recunoaște pe acestea foarte bine…). Acolo unde poți vedea concomitent cele două plăci tectonice, America și Eurasia, era plin de turiști. Mă întreb cum o fi vara…

Ahaaaaa, deci aici râdea Arya ca nebuna atunci când stătea lângă The Hound la intrarea în Eyrie!!!

Ca de obicei, nu voi intra în detalii legate de modul de formare, etc, pe scurt din acelea ușor de găsit pe Wikipedia. Vă voi spune însă, dacă ajungeți acolo, fiți pregătiți de puhoi de turiști. Amuzant era faptul că, fiind terenul în pantă, mulți turiști erau mai mult pe jos decât în picioare. Mă întreb ce-o fi fost în capul lor când au venit în teniși, adidași și alte tipuri de încălțări total nepotrivite pentru vremea de afară. Adică ok, pot accepta o gheată, că poate nu te documentezi suficient înainte de a face o excursie în această țară, dar… teniși??? Pe buneee??? Totuși nu am văzut pe nimeni în șlapi, ceea ce a fost o realizare!! =))

În concluzie, dacă plănuiți o excursie iarna, fiți pregătiți pentru ce-i mai rău. Vânt puternic, ninsoare, gheață. Îmbrăcați-vă foarte bine și dotați-vă neapărat cu încălțări antiderapante. Altfel nu veți reuși să vedeți frumusețea peisajului, ci vă veți chinui să stați în picioare și să dârdâiți de frig!!

A doua oprire era Craterul Kerid. Pe drum de la Thingvellir ne-a prins și o furtună de zăpadă de nu mai vedeam la 10 metri în fața mașinii, dar am reușit să ajungem.

Lacul format în crater atrage mulți turiști vara. Pe malul lui se face plajă ca la mare. Iarna este mai puțin vizitat, dar peisajul nu este cu nimic mai prejos. Este doar… altfel. Taxa de intrare a fost 400 de coroane islandeze de căciulă, ceea ce înseamnă aproximativ 3 euro. Este unul din puținele obiective turistice la care se plătește taxă de intrare. Bine, la celelalte nu plătești taxă de intrare, dar plătești parcarea, așa că… se compensează într-un fel.

Pe timp de iarnă potecile sunt alunecoase, așa că, din nou, grijă mare!!

Geysir a fost următoarea oprire a zilei. Ne-am dus și noi, împreună cu toată lumea să vedem cum este aruncată apa în sus. :)))

Așa cum au spus toți cei care au fost acolo înaintea noastră, atenție mare la temperatura apei. Respectați indicatoarele, nu depășiți barierele. Este chiar o zonă periculoasă!

De cum pășești în zonă, te izbește mirosul de sulf. Te obișnuiești însă repede cu el. Nu știu cum e vara, dar îmi închipui că iarna, ținând cont de frigul de afară, aburii sunt mai deși și, ai uneori impresia că ceva supranatural urmează să se întâmple în orice moment. Destul de ciudată senzația…

Am ajuns și noi într-un final pe marginea principalului „scuipător”. Toată lumea aștepta. Colegii noștri de excursie ajunseseră la marginea lui înaintea noastră și erau pregătiți pentru… marea scuipare. „It’s coming! It’s coming!! ”, am auzit cu mult înainte să ajungem pe margine. Ne-am făcut loc lângă ei și i-am văzut cam… posomorâți. „Eu cred că o bat pe asta!! ”, mi-a zis colegul în gura mare făcându-mi semn discret către o fată care se afla lângă mine. Uitându-mă în dreapta mea am realizat că aceea era persoana care striga degeaba „It’s coming! It’s coming!!! ”, deși nu „comingea” nimic… „De ce să mă bați? Că zic it’s coming? ”, l-a apostrofat ea într-o română de la mama ei… Stupoare. M-a bușit râsul. Nu cred că ne așteptam vreunul din noi la asta… Ulterior însă aveam să dăm de mulți români în excursia noastră… Valar Morghulis…

De la Geysir am plecat la Gullfoss, cascada renumită pentru dimensiunile eu impresionante. E la aruncătură de băț de Geysir. Știam din poze cam care este peisajul pe care îl vom vedea. Dar, odată ajunși acolo, ne-a copleșit pur și simplu. Nicio poză nu îți poate arăta dimensiunile ei fantastice și nici frumusețea de nedescris. Credeam că știm? Ei bine nu… You know nothing, Jon Snow! , îmi suna în cap. Exact. Habar nu aveam că poate exista așa ceva.

Norocul nostru a fost că nu era aproape nimeni. Doar cei ajunși cu noi odată. Cu câteva minute înainte să ajungem, o furtună de zăpadă îi pusese pe toți pe fugă. Am putut deci să stăm, să admirăm în voie, să facem fotografii. Și nu era nimeni lângă noi să strige „It’s coming!!! ” =)) )

Odată cu Gullfoss, se încheia lista obiectivelor noastre turistice care țineau de Golden Ring. În ciuda vremii, reușisem să facem tot ce ne-am propus. Țin pe această cale să mulțumesc din suflet celor care au tras de mine efectiv: „Lasă, mergem, nu ne întoarcem! O să treacă și ninsoarea asta!!! ”. Jur, au fost momente când îmi doream să mergem și să rămânem în hotel până la plecare. Am văzut prea multe mașini căzute în râpă pe marginea drumurilor… Nu mă sperii ușor, daaar… a fost o excursie care mi-a dat într-adevăr palpitații! :))

My mind is my weapon – Secret Lagoon, alternativa ideală la Blue Lagoon

„Nu dau 86 de euro de persoană pentru o bălăceală! Îmi pică mâna! Știi câte putem face cu banii ăia?!?!?! ”, am concluzionat după ce am studiat oferta celor de la Blue Lagoon.

Bine, eu nu sunt nici fan bălăceală așa că, suma mi se părea cu atât mai mult de neconceput. Dar nu puteam merge iarna în Islanda și să nu încercăm bălăceala în apă termală când afară sunt temperaturi negative… Era un „must”!!! Așa că m-am pus pe cercetări…

La prima căutare pe net, bineînțeles că celebra Blue Lagoon este în top. Daaar, dacă ai răbdare și sapi puțin, poți găsi comori ascunse. Una dintre ele este Secret Lagoon. Da, fără culoarea și fără răsfățul de la Blue, dar undeva la sfert de preț. Eh, așa mai merge… În fond scopul era bălăceala în apă de 40 de grade când afară sunt -4…

Am ales să facem oprirea asta ca o relaxare la final de Golden Tour. Laguna este „ascunsă” în Fludir, un mic orășel foarte aproape de traseul Golden Tour. Era și pe drumul de întoarcere spre hotel, așa că nu o puteam rata.

Am ajuns acolo undeva în jurul orei 18.30. Afară încă era lumină, dar începuse să se însereze. Am plătit și ni s-au dat indicațiile. Înainte de baie, dușul este obligatoriu. Există vestiare și dușuri separate pentru bărbați și femei. Dar, pentru cei mai pudici, nu recomand. Dușurile sunt stil Auschwitz, nu ai nici un pic de intimitate. Dacă reușești să treci peste pudoare, atunci da, poți încerca. Dacă nu, mai bine dai 86 de euro la Blue… =))

Singurul lucru neclar rămăsese următorul: „Gagico, ce facem de la duș până ajungem la baltă? O să ne înghețe și sufletul!! Măcar luăm prosopul pe noi până acolo… ”. Ne-am răzgândit în ultimul moment și bine am făcut. Păi, dacă am fi lăsat prosopul afară pe marginea bălții, nu îl mai puneam în veci pe noi pentru că, probabil, nu am fi reușit să îl dezghețăm! Valar Morghulis, ce-o fi, o fi! Curaj, găină, că te tai! Și uite așa, dârdâind din toate încheieturile, am luat-o la fugă de la vestiar până la baltă. Noroc că nu-s decât câțiva metri!!

Băieții, care bineînțeles că erau deja acolo, râdeau de noi în hohote. „Măăăi, am vrut să vă filmăm, dar ați stat prea mult și apoi ați venit prea repede!! ”. Mda, bine că erau ei dăștepți…

Baia a fost cu adevărat altceva decât tot ce am experimentat eu până acum. Apa din baltă nu are temperatură uniformă. Erau locuri unde era atât de fierbinte încât nu puteai sta. Afară era frig rău, iar la un moment dat a început să ningă. Incredibilă senzație!! Da, îmi era frig dacă stăteam cu umerii afară, dar era atât de bine și de cald în apă!!!

Eeeeee, altă poveste când a fost vorba să ieșim… De intrat a fost cum a fost. Dar la ieșire, după ce ai stat în apa aia caldă până ți s-a încrețit pielea, ai nevoie de toată puterea, de toți mușchii și de toată mintea ca să te urnești și să străbați în fugă cei câțiva metri până la intrarea în vestiar. Sau poate doar de o doză de… foame! :p Și nici măcar înăuntru nu ți se potolește cu una cu două clănțănitul incontrolabil al dinților. Eh, dar de ce să ne aducem aminte de momentele urâte? =)) )) )) )) ))

Cei aproximativ 60 de kilometri până la hotel mi s-au părut nesfârșiți. Am ales drumul mai lung, dar care pe hartă arăta a fi practicabil. Doamne, și începuse iar ninsoarea. Mă întreb cum era cel scurt. Nu, nu vreau să aflu! De data asta era întuneric, fulgii erau mari și se izbeau cu viteză de parbriz. Dacă aveai proasta inspirație să privești la ei, amețeai instant. Am parcurs drumul într-o oră și mai bine de jumătate. Nu-mi venea să cred când am ajuns. După o cină caldă, ne-am băgat la somn. A doua zi urma o nouă aventură…

Eastwatch by the sea is still standing – Plaje și cascade în drum spre sud

„Hai, că azi o să fie mai frumos. Nu o să mai ningă! ”, a încercat Cristi să mă încurajeze dis-de-dimineață. You know nothing, Jon Snow! , îmi venea să îi zic cu ciudă! S-a dovedit însă într-un final că a avut dreptate. Seems like he knows things, although he doesn’t drink anymore… =))

Și am pornit la drum. Aveam în plan Skogafoss, Kirkjufjara Beach și Reynisfjara Beach. În traducere, două plaje și o cascadă. Dar ce plaje… și ce cascadă…

Înainte de primul obiectiv, Skogafoss, am zărit pe stânga o altă cascadă. Bineînțeles că am oprit și la ea. Seljalandsfoss se numea (Neeee, nu încercați să pronunțați, e „o foss” și atât. La islandezi foss înseamnă cascadă.);)

Nu foarte impresionantă, are însă un secret. Poți să mergi în spatele ei și de acolo se vede altfel. (Credeți-mă, am văzut în pozele colegilor noștri de excursie. Ei s-au dus până acolo, noi nu. Noi avem copii acasă, ei nu. Ei s-au udat fleașcă, noi nu. =)) )) ). După turul și pozele de rigoare, ne-am urcat în mașină cu ținta clară: Skogafoss.

Eeeeee, cascada asta e la altă scară. Nu o poți compara cu Gullfoss, care e imensă, complexă, în trepte, dar este superbă. Iar dacă mai prinzi și un strop de soare și o codiță de curcubeu… este peisajul ideal… pentru tine și pentru cei 1000 de „țin-țini”, care nu nimereau să își dea jos hainele de pe ei ca să iasă cât mai mișto în poze. Yeeeeee, ce fericire!!! Dacă vrei să știi cu adevărat ce chip are fericirea, uită-te la „țin-țini” când își fac selfie-uri! Te-ai uitat? Eh, atunci știi chipul fericirii!! =))

La Skogafoss nu poți să mergi în spatele ei dar poți urca 492 de trepte ca să ajungi deasupra ei. Da, le-am numărat. În acest fel am putut să-mi țin gândul departe de înălțimea la care urcam de bunăvoie și nesilită de nimeni.

Odată ajuns sus poți admira priveliștea și hăul de pe o platformă de metal cu… găurele. Daaa. Deci fix sub picioarele tale se întinde prăpastia. Noah, și am urcat și aproape 500 de trepte ca să mă ia cu amețeală. Dar, deh… once in a lifetime. Totul pentru artă!

La întoarcere a fost mai rău. S-a pornit vântul în rafale și aveam impresia uneori că o să smulgă scările de metal. Nu s-a întâmplat însă. Am scăpat cu bine. Dacă m-aș mai urca o dată deasupra cascadei? Clar nu! Am văzut ce era de văzut…

Fericiți (nu chiar ca țin-ținii, dar pe aproape), ne-am urcat iar în mașină și am pornit iar la drum.

„Băi, ești nebun? E The Wall, (bip-bip-bip) !!! ”. Cam așa aveai impresia pe măsură ce drumul te ducea spre Kirkjufjara Beach. Eastwatch by the Sea era acolo, în fața noastră!!! Peisaje de genul acesta te fac să înțelegi de ce Islanda a fost aleasă ca loc de filmare. Nu știu unde în altă parte poți zugrăvi mai bine zona din jurul Zidului.

Ne-am dat jos din mașină și, ne-am îndreptat spre marginea stâncii pentru a vedea plaja. Da, la Kirkjufjara plaja se vede de sus. Poți apoi coborî pe ea, dar depinde de vreme, de vânt, de valuri. Pe noi vântul ne lua pe sus efectiv. Nu am coborât, deși am văzut doi temerari care au riscat. Treaba lor. Furia cu care valurile se izbeau de stânci, dimensiunile lor impresionante, ne-au dat clar de înțeles că nu e de joacă. Așa că am preferat să admirăm de la distanță acest spectacol al naturii.

La doi pași de această oprire (adică la două învârteli de roți ale mașinii) ne aștepta Reynisfjara Beach. Plaja neagră cu al său nisip de origine vulcanică este căutată în primul rând pentru ciudatele formațiuni bazaltice hexagonale care o străjuiesc. Sunt ani de zile de când îmi doresc să le văd. Sunt trei locuri unde acestea pot fi admirate în toată splendoarea lor: Peștera Fingall din Scoția, Giant’s Causeway din Irlanda de Nord și aici, la Reynisfjara Beach, în Islanda. Recunosc, nu am crezut niciodată că în Islanda le voi vedea pentru prima oară! Aș fi pariat pe Irlanda, pentru că demult plănuiesc o excursie acolo. Scoția mai puțin, pentru că necesită excursie cu barca și nu mi-e la îndemână să mă aventurez. Dar și Scoția mi se părea mai realizabilă decât Islanda. Deci, încă o dată se adeverește că nu trebuie „niciodată să spui niciodată”… Am ajuns să văd formațiunile bazaltice prima dată în Islanda. Cine ar fi crezut?

Offfff, dar vântul ăsta!!! Ce vânt am avut la Kirkjufjara a fost nimic. Aici bătea în unele zone de efectiv nu puteam înainta. Așteptam să se mai domolească pentru a mai putea face doi pași. În toată nebunia asta erau oameni care se chinuiau să își facă selfie cu valurile gigantice. Și nu puțini am văzut uzi din cap până-n picioare. Doi dintr-un grup de vreo șapte au fost trântiți la pământ de valuri și abia au putut să se ridice. Citisem, înainte de a ajunge, că mulți și-au găsit sfârșitul pe această plajă fiind înghițiți de valuri. Nu am înțeles atunci cum s-a ajuns la așa ceva. Eh, acum știu, am văzut cu ochii mei cum se poate întâmpla.

Nu am petrecut foarte mult la Kirkjufjara. Poate am fi stat mai mult dacă vremea nu era atât de rea. Când ne-am întors am avut chiar timp să mâncăm în Selfoss, deci a fost un drum lejer.

În ziua următoare am dat o tură prin Reykjavik și apoi ne-am îndreptat spre aeroport. Am predat mașina și ne-am pregătit de îmbarcare. Scurta aventură islandeză se încheiase.

„Islanda, soro? Pe bune??? Unde te duci în iarna aia de ziua ta? Nu puteai să mergi și tu în Tenerife??? ”, m-a apostrofat sor-mea de sânge. Cred că o să o ascult data viitoare! =)) ))

Islanda – once in a lifetime? No way!!! Islanda în martie? Clar once in a lifetime!! =)) Islanda în vară? No way!! A fost puhoi de turiști și acum… Și atunci când? Nu știu acum, dar sigur va mai fi! ;)

P. S. @Dragoș – Poate nu a fost nici direct, nici cu manta, dar… a avut rezultat;)

@Cristi – A Lannister always pays his debts! Now the winter has truly ended! The spring is here!! Keep it! :*

---

VIZUALIZĂRI: 1356 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI