Vacanta in tinutul vikingilor (4)

TIPĂREȘTE

Ziua 4

Dupa o noapte petrecuta in conditii mult mai bune decat in Reykjawik, cazati „in pustie” , si un mic dejun mai bogat (autogospodarire) pornim cu entuziasm o noua zi. Primul obiectiv ce urma a fi „cucerit” de catre noi, este campul de lava Eldhraun sau „lava de foc” , situat in sudul muntilor islandezi. Campul de lava a aparut in urma uneia dintre cele mai mari eruptii vulcanice din istorie. Eruptia a fost in 1783 si 1784 si este cunoscuta sub numele de „Incendiile raului Skafta” . In urma eruptiei, Islanda a avut mult de suferit, dar nici altor tari europene nu le-a fost mai bine. In Marea Britanie, acea vara a fost numita” vara de nisip” datorita cenusii imprastiata, iar in Franta, se spune ca ar fi favorizat Revolutia Franceza, prin lipsa luminii solare. Campul se intinde pe o suprafata de 565km patrati si este unul dintre cele mai atractive locuri din Islanda. Este situat in apropierea soselei, exista loc de parcare si este gratuit.

Am lasat masina in parcare, sa socializeze cu alte masini, iar noi ne-am afundat la propriu in campul de lava. Interesant este sa calci pe vegetatia dezvoltata pe acele formatiuni de lava intarita. Stratul verde este destul de gros si piciorul se afunda cu cativa cm. Deplasarea se face doar pe traseul stabilit si delimitat pentru a evita eventualele accidente. Zona are multe sisteme de canale din lava si peste 200 de pesteri. Unde or fi nu stiu, nu le-am vazut, dar asa am citit.

Parasim lava si ne indreptam spre cea mai spectaculoasa laguna glaciara, dar inainte oprim cateva minute la o alta cascada ce isi dorea sa devina si ea vedeta si sa i se faca macar cateva poze.

Fossalar ii este numele si chiar merita si ea putina atentie. Cascada este foarte frumoasa, mai linistita decat suratele, cu multa verdeata in jur si mici insulite in raul care o formeaza. Este o mica bijuterie ce nu a mai incaput in cutia cu nestemate, dar isi cere drepturile si noi chiar am tinut seama si am facut ce am putut, adica cateva poze. Ne continuam drumul spre vedeta zilei...

Laguna Jokulsarlon-cea mai frumoasa laguna glaciala! Este de fapt un lac glacial umplut cu apa de topire a ghetarilor, dar si cu aisberguri desprinse din ghetar.

Si aici exista parcare. Masina ramane in siguranta iar noi ne apropiem de laguna. Ce avem in fata ochilor nu pare a fi real. E un tablou de vis. E un spectacol al naturii in care tabloul se schimba mereu, in care albastru azuriu este inlocuit de alb sau chiar de putin negru. In apa ce curge spre ocean sunt aisberguri mai mari sau mai mici ce isi schimba pozitia, se afunda in apa sau se ridica deasupra apei, se desprind in bucati mai mici si toate astea scot sunte de uimire si admiratie din partea turistilor de pe mal. Si daca bucatile de ghiata alunecau usor spre ocean, in apa lagunei apareau focile sau ne atragea atentia vreo pasare ce-si etala talentul vocal stand in varful unui aisberg. Nu cred ca pot sa redau in cuvinte frumusetea ce se desfasura in fata noastra! E de vis! Daca vrei mai mult se pot face excursii cu barca in laguna si probabil vei primi o doza in plus de frumusete.

Zona ofera adapost si hrana multor vietati, multe specii de pasari, cantatoare sau nu, foci care fac deliciul publicului cand scot capul din apa si chiar o rata-mama ce isi ducea puii intr-un loc mai sigur. E atata frumusete ca nu stii daca nu cumva visezi!

Laguna s-a format in jurul anului 1935 si s-a datorat cresterii rapide a temperaturilor. In prezent are o suprafata de 18 km patrati si o adancime de 248 m. Datorita cresterii in continuare a temperaturii se asteapta ca in viitor laguna sa creasca si sa devina un fiord. Cum schimbam noi oamenii natura!

Ne despartim cu greu de aceast loc minunat si trecem dincolo de sosea pentru a vedea oceanul si locul unde diamantele sunt pe plaja, dar inainte de plecare ne vom intoarce pe malul lagunei pentru inca cateva poze.

Plaja cu diamante, este un alt loc ce nu trebuie ratat. Pe nisipul negru, apele oceanului arunca numeroase diamante de dimensiuni diferite, dar efemere pentru ca devin din ce in ce mai mici si apoi dispar. Unele dispar, altele isi schimba forma sau marimea, dar apa aduce mereu altele incat spectacolul este continuu. Imagine superba ce iti umple sufletul de frumos! Cu greu ne despartim de acest loc, dar timpul ne preseaza si mai avem inca un obiectiv pentru aceasta zi

Canionul Fjadrargljufur-format in urma cu 1000 de ani, este de o frumusete ireala. Zona este mai izolata, nu sunt foarte multi turisti si este foarte placut sa petreci cateva ore in zona, daca nu esti presat de timp.

Canionul, are o adancime de aproximativ 100 de metri si o lungime de 2km si s-ar fi format in timpul ultimei epoci glaciale, in urma cu ceva timp, adica vreo 9000 de ani. Peretii sunt abrupti, pe fundul canionului curge un rau, pe al lui nume Fjaora, ce formeaza numeroase cascade. In jur e multa vegetatie, asa cum ne-a obisnuit Islanda, si locul e de poveste. Privind in canion te astepti sa vezi personaje din povestile cu zane, zmei sau macar cativa spiridusi si poate chiar troli. Noi, am tot incercat sa zarim macar un mic spiridus, dar nu a fost chip!

Ca sa ajungem la canion ne-am incurcat putin, dar in final am ajuns si am ajuns in partea de sus. Citisem ca poti ajunge in partea de sus sau jos in canion. Nu cred ca e un lucru prea bun sa ajungi in partea de jos a canionul mai ales cand nivelul raului, ce are drum pe acolo, e crescut. Noi nu prea am ales unde sa ajungem, dar a fost bine. Masina a ramas putin mai departe, iar drumul pe pajiste a fost foarte placut si in final ne-am bucurat de privelistea minunata oferita de natura si de putina miscare. Canionul poate fi vazut in toata splendoarea lui de pe pasarelele si platformele construite special. Si cum ultimul obiectiv al zilei a fost atins, vazut si admirat ne intoarcem la cazare, care era in apropiere.

Inca o zi din expeditia noastra pe taramurile vikingilor se incheia.

---

VIZUALIZĂRI: 706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI