Isfahan, capitala Iranului Safavid și palatele lui

TIPĂREȘTE

Cum spuneam, vezi impresii, Isfahanul este cunoscut ca fiind capitala Iranului din timpul Dinastiei Safavid când s-au ridicat peste 40 de palate din care, astăzi, se mai păstrează doar două. Despre aceasta voi încerca să vorbesc acum.

Kakh-e Chehelsotoon pentru iranieni, pentru noi Palatul cu Patruzeci de Coloane, la care am ajuns pe jos fiind aproape de cazarea noastră, un obiectiv turistic deosebit în Isfahan, este o clădire veche de 400 de ani, din timpul Dinastiei Safavid ce are 20 de coloane și își păstrează frumusețea de atunci. Palatul este amplasat la capătul unui bazin de reflexie iar coloanele suple din lemn se dublează, prin reflexia palatului pe luciul apei, de aici și numele lui. Este un palat mare, de formă dreptunghiulară, palat de protocol folosit pentru ceremonii de încoronare sau religioase, pentru festivaluri regale și pentru primirea ambasadorilor străini.

Astăzi este un muzeu care se poate vizita zilnic între 9:30 și 16:30 cu o taxa de 200.000 riali de persoană, pe care am achitat-o și noi, despre care spun, și acum când scriu, că trebuie văzut.

La faima palatului a contribuit și Bagh-e Chehel Sotoon frumoasa grădină cu același nume, grădină persană ce-l înconjoară, una din cele nouă grădini persane din Iran înscrise în 2011 în Patrimoniul Mondial UNESCO, care și astăzi, cu o suprafață de circa 6 hectare, încântă ochiul și inima privitorului. Odinioară era mai mare dar urbanismul a rupt bucăți din ea, în favoarea străzilor și a unor construcții.

Poarta principală, pe care am intrat și noi, se află pe latura estică, o altă poartă mai mică fiind pe latura nordică a grădinii, închisă. Am ajuns astfel la Piscina Principală, o piscină de formă dreptunghiulară costruită special pentru a reflecta nu numai cele 20 de coloane ci și palatul, care se vede dublu în toată frumusețea lui. Câteva poze și am plecat pe malul piscinei spre palat. Am simțit încă o dată efectul răcoritor al apei asupra spațiului în care se află, apa care este prezentă în grădinile persane în piscine sau bazine, pârâiașe sau canale, în fântâni arteziene sau nearteziene. Isfahanul este verde, cu parcuri, cu ape și fântâni…...

Am ajuns pe “Veranda” sprijinită de cele 20 de coloane suple, trunchiuri netede de copaci înalți de aproape 14 metri, decorate, odinioară, cu bucăți mici de sticlă colorată și cu oglinzi, acum vopsite. Sunt sprijinite pe blocuri de piatră, patru din ele sculpturi în formă de lei și se termină cu capiteluri decorate cu muqarnas. Pereții sunt acoperiți cu sticlă colorată, ușile și geamurile sunt dantelării în lemn și în mijloc este un bazin de marmură, astăzi fără apă. Reflexia razelor de soare în apa din piscină dau splendoare și rafinament întregului complex. Veranda este închisă cu o balustradă, traforaj în lemn.

După mai multe poze am intrat în “Sala Oglinzilor”, sală împodobită cu mulțimea de oglinzi, mai mari și mai mici, colorate sau nu, încadrate de decorațiuni pictate sau aurite. De o parte și de alta se află căte o cameră mai mică, “Sala de Nord” și “Sala de Sud” și ele frumos împodobite.

De aici, printr-un hol am intrat în principala sală a palatului, cunoscută ca “Sala de Audiențe” sau “Sala de Banchete”, cea mai mare și cea mai împodobită, cea mai frumoasă și mai spectaculoasă, o sală bogat decorată cu stucatură, cu oglinzi și imense fresce cu picturi, cele mai multe reprezentând episoade din viața ctitorului acestui palat, Shahul Abbas cel Mare.

Este acoperită cu trei cupole, are două arce transversale, un iwan la intrarea din Sala Oglinzilor și un altul spre exterior la ieșirea din clădire și camere mai mici la colțuri.

“Picturile murale” ce acoperă pereții au fost făcute de artiști iranieni și armeni, având multe asemănări cu cele din Catedrala Vank, vezi impresii, Catedrala Armenescă din Isfahan, aici predominând albastrul maroniu și albastrul de cobalt, roșul stacojiu, verdele smarald și auriul.

În partea superioară sunt picturi istorice de mari dimensiuni cu număr mare de personaje ce elogiază mărinimia și curajul marilor conducători safavizi, iar partea de jos este acoperită cu picturi cu motive ornamentale, peisaje, scene romantice...

Picturile murale ce prezintă lupte spectaculoase cu luptători în mișcare, în plin asalt, și cele ce prezintă animale și păsări în alergare, degajă forță, putere, spre deosebire de cele romantice, pictate cu oameni tineri și frumoși, care cântă, dansează sau se plimbă, care degajă liniște, pace, voie bună…

Interesant este faptul că toate materialele folosite pentru aceste minunate picturi au fost naturale. Vopselele au fost vopsele minerale obținute pe bază de nămol alb, diverse pământuri colorate, aur, vopsele pe bază de plante, nuc, roibă sau chiar de animale, insectele iraniene numite Ghermez daneh (semințe roșii). Aurul folosit în decorațiunile de palat a fost pulbere în amestec cu guma arabică sau plăci de aur. Adezivii utilizați pentru dizolvarea pulberii de vopsea au la bază produse animaliere, cleiul de animale, ceara, ouă sau produse vegetale, lac de șelac, clei de plante, zahăr, gumă arabică, sirop, ...

Am vizitat apoi camerele din partea sudică, frumos pictate cu scene din viața cotidiană a acelor timpuri, picturi cu scene romantice și personaje în picioare. Și aici am admirat îmbrăcămintea, instrumentele muzicale, grația și frumusețea tinerilor, …. Celelalte camere nu se vizitează. Mai existau fresce la care se făceau recondiționări importante.

Sala principală cu picturile ei este deosebită, unică pot spune, nu mai văzusem așa ceva până acum în Iran, așa că voi posta mai multe poze, care să arate frumusețile mai aproape de adevărata lor valoare, valoare pe care am perceput-o când Am Fost Acolo, în ansamblul palatului și atmosfera safavidă.

Ieșind în partea din spate a palatului am ajuns la Piscina Secundară, o piscină ceva mai mică, dar cu același rol ca cea din față: reflectarea palatului în luciul apei. M-am mai plimbat puțin prin grădină, am mai pozat și cu păreri de rău, știu că mă repet dar asta am simțit atunci și simt și acum când povestesc, am părăsit palatul pentru următoarea destinație a plimbării mele.

Aș mai adăuga doar că am vizitat complexul muzeistic în circa o oră și jumătate.

Mergând spre Palatul Hasht Behesht, următoarea mea destinație, am trecut pe lângâ Muzeul de Arte Decorative, gazdă, astăzi, a peste 3.000 de opere de artă din Perioadele Safavidă și Qajar, adăpost pentru cai în epoca Shahului Abbas I și a succesorilor săi. Tot aici se află Muzeul de Artă Contemporană și Muzeul Coranului. Nu le-am vizitat, nu aveam timpul necesar, doar am privit și pozat, mi-am amintit clasica secvență, “Vin turiștii: venit, văzut, pozat, văzut acasă ce-au pozat”, în orice excursie sunt și astfel de momente, și am ajuns la destinația propusă.

Kakh-e Hasht Behesht, Palatul Opt Paradisuri, aflat la circa 700 metri de Hotelul Hasht Behesht Apartment, vezi impresii, unde am stat în Isfahan era în drumul nostru și am trecut, de mai multe ori, în zile și la ore diferite, pe lângă el și prin Parcul Hasht Behesht care îl înconjoară.

Nu este mare, are doar 700 de metri pătrați și 22 camere dar este declarat patrimoniu cultural al Iranului. Este o construcție reprezentativă pentru Iran, prin “chartaq”, în traducere “patru arce”, unitatea arhitecturală specific iraniană formată din “patru bolți și un turn” bolțile celor patru anticamere și domul sălii principale, ansamblu ce domină interiorul, mărește și înfrumusețează palatul.

Palatul a fost construit la sfârșitul anilor 1660 special pentru cele “opt” favorite ale Shahului Soleiman, are un plan octogonal și s-au folosit modele și simboluri derivate din numărul "Opt": mai întâi numele palatului, forma exterioară este octogonală, există opt secțiuni constructive, cele patru anticamere și piscina centrală sunt octogonale, podeaua a fost acoperită cu cărămizi octogonale...

Era considerat cel mai frumos palat din Isfahan nu numai de safavizi ci și de europenii care ajungeau acolo. S-au făcut lucrări de renovare, sunt și zone unde pictura nu a mai putut fi salvată.

Mi-aș fi dorit o poză cu un grup de europeni primiți de Shahul Soleiman și favoritele lui, oare câte din ele, sau, dacă nu mi se permitea, măcar cu uimitoarea “Privighetoare din Grădină”, parcul frumos și luxos din jurul palatului, faimoasă promenadă a Isfahanului vremii, așa cum este Parcul Hasht Behesht în zilele noastre, deși a pierdut multe dintre caracteristicile sale originale de grădină persană…

M-am mulțumit să fac poze cu familiile de iranieni venite cu mic cu mare, cu aragaze şi mâncare, la iarbă verde. Mi-au plăcut copii care se jucau sau se plimbau cu bicicletele, adulții care stau pe bănci sau pe iarbă, se plimbau sau admirau jocul apelor din fântâna arteziană din parc.

Palatul este deschis și se poate vizita zilnic între orele 9:00 și 18:00, taxa de acces fiind de 150.000 riali. Am plătit taxa solicitată și am intrat prin “Porticul” de pe latura de est la parterul palatului, am trecut pe lângă scările ce duceau la primul etaj, erau închise, etajul nu se vizitează de turiști și ne-am oprit la “Sălile de așteptare” din colțurile estice. Câteva poze, mai multe priviri și am intrat în “Sala de Audiențe” sau “Sala de Banchete”, sala cea mai mare și mai împodobită, sala în care odinioară shahul își primea musafirii, răcorită de “Piscina Centrală” de formă octogonală. Am considerat că suntem musafirii lui, chiar dacă nu ne invitase el, și mi-am continuat plimbarea. Voiam să văd și celelalte trei laturi, nu sunt două identice, amenajate cu un design diferit. Am mers mai întâi la “Iwanul de Nord” unic prin “Bazinul Perlat”, un mic bazin de marmură puțin adânc pe care îl adăpostește, apoi la “Iwanul de Sud” la micuța “Cascada” ce-l răcorește și de aici la “Porticul” de pe latura de vestică, asemănător dar nu identic cu cel estic, și am părăsit palatul.

Spuneam că etajul nu se vizitează dar există panouri descriptive și despre el. Acolo locuiau, în perioada safavidă, favoritele shahilor, cu suitele lor. Ca măsuri de siguranță camerele aveau uși duble și eunucii patrulau permanent pe coridoare. Pentru confortul ocupantelor camerele aveau șeminee artistic lucrate și mici bazine cu apă care păstrau, iarnă, vară, o temperatură plăcută și cuprindeau cele mai rafinate decorațiuni: mozaicuri aurite și lucrări artistice din oglinzi, frize caligrafice și panouri din brocart, plachete din marmură și multă stucatură.

Plimbarea mea prin Palatul Hasht Behesht a durat circa o oră, timp suficient pentru a vedea, poza și admira frumusețile pe care le are.

Despre Kakh-e Ali Qapu, în traducere Palatul Poarta Imperială, am vorbit în vezi impresii, care a fost construit înaintea celor două, acum spun doar că este foarte frumos cu picturi cu motive florale, animale și păsări, că este înalt, aproape de 50 de metri, și foarte mare cu cele 52 de camere ale lui.

Pot spune că palatele văzute mi-au plăcut, m-au încântat, sunt total diferite ca arhitectură, dimensiuni, interior și că doresc să placă, să încânte cât mai mulți Afaiști, cât mai mulți români…

---

VIZUALIZĂRI: 1163 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI