Primum vivere, deinde philosophari...

TIPĂREȘTE

... sau, in traducere libera, (e indicat) sa traiesti mai intai si-apoi sa filozofezi...

Prin urmare, am trait si aceasta experienta, a unei excursii in insulele Kerkennah, a caror sonoritate mi-o aminteau pe cea a insulei Ada Kaleh vazute in copilarie, cu catva timp inainte de a fi fost inghitita de Dunare (a se citi "desfiintata " de "comandamente" inaccesibile oricui...)

Fiindca sunt o natura "scotocitoare" si pentru ca-mi place sa merg (mai ales) in locuri inca neafectate de turismul de masa, m-am informat pe net asupra unor locatii apartinatoare de Tunis in care inca nu ajunsesem si am descoperit Kerkennah -ul, aflat la doar o ora si un sfert de mers cu bac-ul din portul Sfax.

Pentru cei vor vor dori intr-o zi sa ajunga aici e bine de stiut ca la Sfax exista aeroport, iar bacuri sunt din ora-n ora. Pretul unei calatorii pentru o persoana este de 1,2 tnd (dinari tunisieni, dinarul echivaland cu 2,2 roni) dus-intors, iar pentru masina 9 dinari, ceea ce este un pret derizoriu daca ma gandesc ca-n Turcia, de la Kushadasi pana in insula Samos am platit 25 de euro pentru o persoana, tot intr-o excursie asemanatoare.

Despre Kerkennah informatii oficiale se pot obtine printr-un simplu click de mouse, eu am sa va povestesc despre lucruri vazute si traite pe viu, la fata locului. Am sa va spun, totusi, ca nu (prea) veti intalni alti pasageri pe bac in afara localnicilor "neaos[h]i", decat, poate, in perioada concediului estival, cand (tot mai multi) francezi si italieni aleg insula drept destinatie de vacanta.

In ceea ce ne priveste, noi am ales data de 13 mai, intr-o sambata insorita si plina de promisiuni legate de itinerariul de descoperit.

Am plecat din Sfax cu bacul de la ora 10, dupa ce facuseram un drum de 3 ore cu masina de la Tunis (280 km). Traversarea marii s-a petrecut lin, pasageri (i) n-au fost multi, toti arabi, vorbind cu voce tare in limba lor consonantica si (aproape) imposibil de imitat. Era o atmosfera (exact) ca-n scrierile lui Panait Istrati, cu ale sale peregrinari nesfarsite pe Mediterana.

Ei obisnuiesc sa mearga in grupuri mari, ca si la plaja, dealtfel, cu bagaje dupa ei, cu mancare, cu lazi frigorifice de voiaj, etc. Ies si ei la picnic, ca doar oameni sunt si ei, cum mi-a si spus-o intr-o alta imprejurare un profesor dintre ai lor " Madame, on est tous des humains" (malgré nos différences, nos croyances, nos coutumes, etc.). Da, dar ei mergeau sa picnicheze in insule, e o diferenta si inca nu una (chiar) de neglijat.

Bon, eu am inceput sa-i cunosc destul de bine pe arabi, dar prietenii cu care veniseram in aceasta excursie faceau tot timpul comparatii intre felul nostru de a fi si modalitatea in care privesc ei viata. Intr-adevar, ei considera ca tot ce li se-ntampla le este dat de Allah si nu se revolta indiferent ce s-ar petrece cu ei. Asta le da o seninatate pe care noi am uitat-o si pe care (incercam sa) o regasim macar in vacante. Traind printre ei, incepi sa le intelegi mai bine filozofia lor de viata si ajungi sa le dai dreptate, in definitiv, (toata) agitatia noastra (de europeni) cui foloseste sau la ce ne folosesete? ...

La dus (fara intors), bacul nostru a fost unul de dimensiuni mai mici, nefiind prea multi calatori si noi am preferat sa stam pe puntea superioara, in bataia razelor care (inca) nu frigeau, dar erau destul de indraznete incat sa-i "intepe" pe prietenii nostri, care se puteau lauda la intoarcerea in tara ca s-au bronzat la Mediterana la mijlocul lui mai.

Marea era limpede si azurie, iar siajul lasat in urma bacului era unul alb-laptos, spumos si profund. Din loc in loc, in mare erau crescatorii de pesti, delimitate de garduri din ramuri de palmieri si, autorul unei teze de doctorat precizeaza ca ar fi cateva mii de astfel de colonii in largul apelor Sfaxului, pana la Kerkennah.

Am ajuns cu bine in insule, am debarcat si ne-am vazut de drum.

Noi veniseram sa exploram noi teritorii si aveam drept indreptar de calatorie doar o harta. Am parcurs cu masina cei 35 de km. de drum asfaltat care leaga cele 6 insule ale arhipelagului, dintre care doua doar sunt locuite, Gharbi - numita si Mellita, dupa numele satului de origine berbera pe care-l adaposteste - si Chergui sau Marele Kerkennah.

Etimologia cuvantului Kerkennah ar veni, se pare, de la zeita Circe (in latineste se pronunta kirke). Homer povesteste ca Ulysse a intalnit-o in aceste locuri pe zeita Qerqeneh. Cand Ulysse si insotitorii lui ajung pe insula, 22 dintre ei se lasa ademeniti pana la palat de o voce divin-armonioasa. Magiciana ii intampina si le ofera o licoare preparata din malt, miere si lapte, dupa care, dintr-o singura miscare a baghetei fermecate, ii transforma in purcelusi. Ulysse, sfatuit de Hermès adauga in bautura sa o planta magica, facandu-se, in felul acesta iubit de Circe, de la care obtine redobandirea formei umane a insotitorilor sai. Aceasta este legenda si nimic nu ne indreptateste sa nu-i dam crezare (fara s-o interpretam in cheie psihanalitica). Oricum, daca eroul mitologic a ales sa acosteze in acest arhipelag, nu a facut-o la intamplare, stia el ce stia si facea parte din categoria lui "homo viator " sau "homo peregrinus ", deci nu-si arunca el ancora (chiar) oriunde, dupa cum nici zeitele nu-si faceau palat unde-o fi fost...

Intre timp de apropiase intempestiv ora pranzului si ne propuseseram sa nu plecam din insule inainte de a manca o portie de peste, ca doar indeletnicirea de capatai a locuitorilor de aici pescuitul este, inca de la varste fragede, cum o sa vedeti surprins si-n fotografie un pusti intorcandu-se de la pescuit.

Ca sa gasim un restaurant am abordat un localnic, care nu numai ca ne-a spus cum ajungem, dar s-a oferit sa ne (con) duca el, motocicleta inainte, noi dupa ea. Amabilitatea aceasta a lor nu e una de parada, insularii sunt cu atat mai serviabili cu cat turismul ar reprezenta pentru ei o (noua) sursa de venit, altele in afara pescuitului neavand.

La restaurant, terasa era rezervata in intregime pentru o petrecere scolara, din cate ne-a spus ospatarul, asa incat ne-am adapostit la umbra unui parasolar, in curte si am asteptat cuminti sa se prajeasca pestele la gratar. O remarca la capitolul "BILE ALBE" pentru ei. De indata ce au inteles ca suntem straini, organizatorii party-ului au schimbat muzica lor arabeasca, punand muzica europeana, fara sa banuiasca, imi imaginez, ca noi am fi preferat-o pe-a lor, pentru specificul locului si pentru tonalitatile ei tanguitoare.

Mancarea ne-a sosit destul de tarziu, nu prea aveau conditii de (pre) gatit mancarea. Noi ne simteam impacati cu lumea si cu Allah, doar eram pe teritoriul lor, aveam un sentiment de inceput (sau de sfarsit) de lume, totul era foarte calm, foarte linistit, timpul chiar nu mai avea nicio valoare, parca statuse in loc...

Ospatarul era foarte volubil, ne-a oferit o sumedenie de informatii, ne-a spus ca ar fi frumos sa revenim la festivalul caracatitei, in toamna, cel al sirenei tocmai se incheiase, ne-a recomandat sa vizitam muzeul patrimoniului insular si ne- a furnizat 'pontul " cel mai important: hotelurile unde putem sa ne facem rezervari ulterioare: Résidence Club Kerkennah, le Grand Hotel si hotelul Cercina.

Ne-am despartit de arhipelag nostalgici, deja, dar cu hotararea nedezmintita de a reveni, candva si nu doar pentru o zi.

La intoarcere, bacul era nu doar plin ochi, dar si mai mare decat cel cu care veniseram, se intorceau sfaxienii de la picnic, a fost multa animatie pe vas.

Am omis sa spun ca in insule se construieste masiv, vilele sunt (aproape) ca la noi, numeric vorbind, se pare ca-si fac vile de vacanta cei de pe continent, cei ai locului fiind foarte saraci, traind doar din pescuit. Din cate-am vazut in presa lor locala (cotidianul 'La presse") pretul unei vile in insula este in jur de 60000 de mii de euro numai. Daca tours-operatorii ar face oferte de vacanta in arhipelag alta ar fi situatia, dar poate ca, deocamdata, lucrurile e bine sa fie lasate asa cum le-a lasat Dumnezeul lor. (Inchallah! )

"Si-am incalecat pe-o sa /

Si v-am spus poveste-asa "

S-auzim numai de bine! (ca sa-l citez pe Neculai Constantin Munteanu)

Ileana45

---

VIZUALIZĂRI: 5425 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI