Paros, regina Cicladelor?

TIPĂREȘTE

Va avertizez, ca prima imagine postata, un colaj dupa mai multe carti postale, va va afecta emotional. In mod placut. Si veti dori sa mergeti si voi acolo. Este vorba de mai multe “stradute-muzeu” din Noussa, pe care le regasim si in Castelul Venetian, construit de venetiei in secolul 17, in Parikia, capitala insulei Paros, insula cicladica de care te indragostesti la prima vedere. “Coup de foudre”. Si unde am ajuns si eu, plecand din Santorini, dupa 3 ore de “mini-croaziera” cu feribotul (22 euro). E vorba de un feribot gigant si elegant, care face zilnic de 3-4 ori, ruta Pireu-Paros-Naxos-Santorini, in ambele sensuri. Inca inainte de a ajunge la “moara din port”, simbol al orasului Parikia, gasesti cazare. Poate ca e si aceasta o “moara cu noroc” ca cea din povestirile lui Slavici. Patroni de pensiuni sau de apartamente de inchiriat, te asteapta cu oferta lor inaltata pe pancarte, ca si-n Santorini. Altii au scris un nume pe pancarta, “x” sau “y”, e numele turistului asteptat, cu care patronul (mult probabil) a negociat “on-line”, poate pe “booking.com” sau prin alte mijloace, inchirierea unei camere. Daca doresti o cazare si n-ai chef de “pancardisti”, exista chiar langa moara din port, o agentie navala de voiaj, ce-ti expune toate plecarile si sosirile din insula. E ca un mic centru de informare dintr-o gara. Gasesti acolo si informatii diverse, precum inchirieri auto sau cazare.

De ce mi-a placut Paros-ul?

Pentru acelasi motiv necunoscut pentru care mi-a placut si Parisul, cu care este infratit (!!). Da! Paros este infratit cu Paris-ul. O insulita mica pierduta-n sudul marii Egee, este infratita cu ditamai capitala Frantei, unul dintre cele mai vizitate orase de pe glob. Cuiva de la primaria din Paros sau Paris i-a venit ideea de a observa asemanarea literara dintre cele doua locuri, mult vizitate de turisti. In Parikia exista taverne, chiar pe faleza in care vezi afise cu “Ici, on parle francais” iar meniurile sunt scrise si-n franceza. Asa cum prin Thassos auzi vorbindu-se romaneste, asa precum in Santorini, auzi vorbindu-se limbile asiatice (japoneza, coreeana, vietnameza, chineza), tot asa, auzi si in Paros, vorbindu-se franceza. Ce-ar fi ca si primariile din localitatile noastre Roma, din nordul Moldovei si Paris din judetul Olt, sa incerce o infratire?

In Paros am ajuns din Santorini in 3 ore cu feribotul. Din Pireu, ajungi in 4 ore. In port am ales un “pancardist” tanar, atletic, care astepta langa masina lui proprie, turistii. De fapt, daca privesti macar odata portul Athinios din Santorini sau portul Parikia din Paros, pe internet, in timp ce soseste vreun feribot, te linistesti. Vezi o multime de ofertanti de cazare. Omul meu, atletul, era fratele lui Jimmy. Cum, nu stiti cine e Jimmy? E unul dintre cei mai bogati si simpatici oameni din insula, care conduce un mic imperiu imobiliar-complexul “Jimmy studios and rooms”, care e format din 5-6 corpuri de cladire (toate cubice), cu o sumedenie de spatii de cazare. Am negociat pretul pe loc. 23 de euro/noapte. Am luat 5 nopti si am prelungit apoi cu inca doua. Am avut si noroc, fiind inceput de sezon, in camera, n-am avut vecin de pat. Cu mine a mai venit un cuplu tanar din Elvetia. Jimmy in persoana, un barbat jovial, fost atlet si el, se pare, a venit si-a dat mana cu viitorii lui clienti, urandu-ne bun venit. Inca acest lucru nu l-am intalnit nicaieri, ca patronul complexului de locuinte (si proprietarul unei cafenele de pe faleza), sa ne stranga mana si sa ne ureze bun venit. “Stiti, a zis Jimmy, sunt convins ca va veti simti bine, la noi se face curatenie zilnic, avem si o terasa suspendata cu o mica gradina botanica, avem si spatiu pentru odihna in aer liber, wi-fi, televizor, transport gratuit la feribot. Plaja e la 100 de metri, iata!, se vede, e acolo, printe vilele acelea. Locul de parcare e mare si orice problema aveti, apelati la una din cele doua receptionere”.

Ce-am vizitat in Paros?

Din Paros, n-am gustat decat o felie mica, am reusit sa vizitez partea de nord a insulei (Noussa-Kolimbithes-Santa Maria), si o plaja din sud, Golden Beach. Am trecut ca fulgerul prin satele de munte. Am ratacit ore intregi prin feericul Castel Venetian din Parikia si prin port. Am gustat o bucatica si din Antiparos. Insuficient. E nevoie de inca un sejur. Insula e prea frumoasa ca s-o epuizezi doar in cateva zile. In Paros, pentru a ajunge in fiecare locsor frumos, ai nevoie de cel putin 10 zile si o masina (sau un scuter) la dispozitie. Lucru pe care n-am avut de unde sa-l aflu dar vi-l zic acuma, voua. Altfel e pacat. Mai e de vizitat temeinic si Antiparos (atat pe dinauntru cat si pe dinafara), insulita care e la o aruncatura de bat de Paros. E pacat sa va grabiti, asa ca mine care a vrut sa parcurga doua sau chiar trei insule importante in scurt timp. Aici, sunteti in pestera lui Aladin si sunt multe, multe lucruri de admirat.

In primele zile am facut cunostiinta cu Parikia. Un oras fascinant. Perfect. Are tot ce vrei. Daca pornesti din port sau de langa moara, drept inainte, vei ajunge intr-o piateta, vechea, Agora, de unde se dechid cateva stradute comerciale ce te aburca fara sa-ti dai seama in Cetatea Venetiana (construita peste fostul castru al insulei), pe niste strazi ce se pare ca definesc Cicladele. Strazi inguste, cu pereti albi si usi si ferestre albastre, ce trec pe sub bolti sau patrund prin tuneluri, uneori duble sau triple, cu balconase si scari exterioare ce duc la etaj, vopsite si ele in alb sau albastru si multe dintre ele acoperite sau chiar imbracate in bogate tufe de leandri rosii. E combinatia cromatica perfecta pentru a te incanta si a te rechema sa ratacesti prin ele, mereu si mereu, si a doua si a trea zi sau in alt an. Unele locuinte de pe aceste strazi minuscule s-au transformat in spatii de cazare, mici hoteluri, magazine pentru shoping, ateliere sau cabinete medicale. Dar stradutele din Parikia sunt palide fata de farmecul celor din orasul Noussa, oras aflat la 10 Km de Parikia si unde ajungi foarte usor, fiind cel mai bine legat oras de capitala. Cursele auto locale pornesc la fiecare jumatate de ora. Eu porneam prin insula mereu dimineata, in jurul orei 7, cu prima cursa, cand era racoare si ma intorceam pe la ora 17-18, cand dogoarea zilei se domolea.

Cum ajungem in Paros?

In Paros, e bine sa veniti cu masina proprie, lucru recomadabil, dar descurajant cand stii ca ai de ajuns pana in portul Atenei (Pireu), strabatand aproape toata Grecia de la nord la sud, si de acolo (daca ai ajuns in orarul feribotului, e preferabil sa ajungi la prima cursa, care e dimineata devreme, pe la ora 7), mai faci 4 ore pana in Paros. Poti ajune in insula cu avionul, Paros are aeroport propriu (se face de obicei escala in Atena sau Salonic). Mai puteti ajunge direct, cu excursii organizate cu avioane charter. In portul Parikia piteti inchiria o masina mica cu 30 euro/zi. Nu faceti cum am facut eu, care am folosit excesiv autobuzul local si picioarele. Ratati o groaza de locuri frumoase. Prin satul de munte Lefkes am trecut cu autobuzul ca fulgerul, n-am vazut mai nimic. Dintre multimea de plaje ale insulei, am vazut doar 4. Kolimbithes Beach, Santa Maria Beach, Golden Beach si plaja din Parikia. Dar mai sunt si altele.

Noussa- Kolimbithes-Santa Maria

Mi s-a parut a fi cea mai atractiva si turistica zona a insulei. Pana la Noussa faceti cu autobuzul local 30 de minute. (1,80 euro biletul). Eu am pornit de dimineata, soferul opera din loc in loc, unde il asteptau palcuri de copii ce mergeau la scoala, la Noussa. Spre Noussa, ne-am transformat intr-un autobuz scolar. Inainte de Noussa, soferul s-a abatut un pic din drum, pe la Kolimbithes (3-4 Km de Noussa), de unde a mai luat 2 copii. Asa mi-am dat seama ca cele doua localitati, se invecineaza.

In Noussa, pasii te conduc de-a lungul unui canal, (loc unde se balacesc rate albe si maronii), spre micul port local de pescari. Acesta este partea centrala a orasului. Aleea ce coboara spre un frumos pod si spre port se continua cu un vechi bastion aparat de furia marii de doua diguri. Langa ele, veti intalni locul cel mai popular din oras. Vechiul golf din port, amenajat in scop turistic, feeric luminat seara si foarte animat, loc in care gasiti si cateva taverne romatice pe malul marii. De langa acest golf, porneste urcusul spre vechiul oras, pe o sumedenie de stradute piticoase, construite parca special pentru un popor de elfi. Noussa e un oras colorat, fascinant, greu de descris in cuvinte, o bijuterie arhitectonica. Te-ai plimba pe-aceste strazi si te-ai tot plimba, fara sa te mai saturi. Eu am venit si apoi am revenit la Noussa inca odata. Prima data am vizitat orasul si plaja Kolimbithes, loc fantastic, desprins din povesti, loc in care te simti teleportat pe o alta planeta, un tinut de piatra, loc unde am ajuns pe jos. Dar e si pacat sa parcurgi cei 3-4 Km de la Noussa la Kolimbithes, cu alt mijloc de transport.

A doua zi am venit tot de dimineata, am vizitat din nou orasul vechi si apoi am pornit-o spre plaja Santa Maria (8 Km). Tot pe jos. Se ajunge acolo mai usor dimineata, cand e racoare. Mai greu e la intoarcere, la pranz, cand totul fierbe. De data aceasta vantul ucigas, Meltemi, m-a ajutat. Batea puternic si te racorea cat de cat. Sau macar nu te lasa sa transpiri. Plaja Santa Maria e doar o bucatica din peninsula Santa Maria, loc de vis, presarat cu multe golfulete ce adapostesc yahturi si unde bogatii lumii si-a construit vile de lux pe malul marii. In curtile vilelor? Risipa de culori. De la verdele palmierilor, la galbenul florilor de cactusi si pana la rosul sangeriu al florilor de hartie sau leandrilor. Majoritatea vilelor erau inchise. Unele, erau de vanzare. Una singura gemea de galagie. Era acolo un fel de tabara scolara. Copiii iesisera cu educatorii loc in natura. Plaja numita Santa Maria e mica, frumos amenajata, pe ea, pe sub umbrelute, se tolaneau cativa turisti. N-am vazut vreo taverna prinprejur. Langa plaja, se afla un alt golf, plin cu yahturi. Pentru a vizita intreaga peninsula, ai nevoie de cel putin o zi intreaga.

Intr-alta zi, am ajuns si in doua golfuri din Antiparos. Din portul din Parikia se fac zilnic excursii de-o zi in insulele din jur (minus duminica). Ios, Mykonos, Santorini, etc (va atasez panoul publicitar al agentiei de turism). In Antiparos se ajunge in 5 minute. Platesti 4 euro. E-o afacere de familie. Un vaporas mic, condus de tata si fiu. Toata ziua fac naveta. Vaporasul ajunge in cele doua golfuri, odata la fiecare ora. Deci poti sa stai in oricare golf din insula cate ore vrei, pana pe la ora 17. Apoi, vaporasul te aduce inapoi, in Parikia. Apa de langa Antiparos e verde la mal si albastra intre cele doua insule. Am prins si o regata de veliere. Cele doua golfuri vizitate au si o parte salbatica, stancoasa si una cu nisip, frumos amenajata. Exista si cateva taverne in jur si cateva vile. Dar partea cea mai frumoasa a insulei, grotele si orasul Kastro, nu le-m vazut, au ramas pentru data viitoare.

In incheiere

Daca Santorini e printesa rasfatata si admirata de toata lumea, a marii Egee, Paros, insula pertfecta, mi-a parut a fi regina Cicladelor, ce-ti ofera totul chiar din prima clipa, un port in care ajunge atat feribotul (Pireu-Paros-Naxos-Santorini) cat si ambarcatiuni mai mici, loc in care ai si taverne in port, gasesti cazare ieftina, “la minut”, repede, fara prea mult efort, ai si o plaja cu nisip fin si apa limpede chiar langa port, ai un mic camping pentru rulote (pentru corturi e intre 6-10 euro/noapte), autogara e foarte aproape, autobuzele te poarta la preturi modice spre orice destinatie din insula, exista un mini-maket cu de toate chiar in port. Cetatea venetiana te scufunda, parcuragand doar cativa pasi prin oras, in istoria indepartata a insulei, intr-o plimbare “hai-hui” pe stradute inguste si inflorate, printre case ce le atingi cu ambele maini. Insula are si multe plaje, unele sunt mai ales pentru tineri, are si cateva sate de munte incantatoare, in centrul insulei si cateva atractii irezistibile in nord (Noussa, Kolimbitres si minunata peninsula Santa Maria).

Epitetele date celor doua insule, Santorini si Paros, de “printesa si regina” sunt relative, e doar asa, o figura de stil, pentru ca in Ciclade, am impresia ca exista un harem intreg de printese si regine.

Inchei deocamdata, fara a epuiza tot ce-am avut de spus. Dar, “I’ll be back! ”

@Web, te rog videoclipul, mersi! youtube

---

VIZUALIZĂRI: 13185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI