Petra și mica Meteoră!

TIPĂREȘTE

Azi o să vă povestesc despre o stațiune frumoasă, din nord-vestul insulei Lesvos, la numai 4 km de Molyvos și cca 2km de Anaxos.

Doar că nu e vorba numai de stațiune, ci și de un sat vechi, tradițional, situat cumva pe planul doi, în spatele falezei, un sat frumos, pe care l-am cutreierat pe toate străduțele, i-am admirat casele de piatră și bisericile vechi.

Cum nu este departe de Anaxos, am plecat într-o dimineață mohorâtă, pe jos, după ce toată noaptea plouase torențial, spre Petra. Era destul de înnorat, nu era nici o șansă de plajă pentru ziua respectivă, cel puțin așa părea atunci. Pentru orice eventualitate ne luasem și umbrelele. Am pornit la drum, iar după cca 10 minute ajungeam pe lângă mare, trecând prin fața frumosului complex de vile Alma, apoi în dreapta chiar în curbă, sub niște salcâmi frumos înfloriți, în curtea unei case, erau la gard, patru cățeluși adorabili, ce se jucau frumos. Ne-am dus lângă gard, i-am pozat, erau atât de frumoși...

Am mers mai departe, trecând prin fața câte unei case sau pensiuni, apoi încet-încet pe măsură ce ne apropiam de Petra, se înmulțeau și vilele care mai de care mai cochetă, mai colorată și mai plină de flori. Marea în stânga era calmă și cenușie. Am ajuns curând în sat, pe stânga este o ieșitură, pe mare, cu scări, pentru a putea coborî spre mare, dar și câteva bănci orientate spre mare și un steag ce flutură pe mal.

Am făcut poze și de acolo, loc minunat de a privi stânca de cca 40 de metri, din sat, la numai câțiva metri de mare, stâncă ce a dat și numele satului, Petra însemnând piatră. După erupția vulcanică, acolo a rămas bucata de stâncă, apoi în 1609, s-a construit o biserică. Ulterior în 1747, s-a ridicat biserica Glykofylousa Panagia, în cinstea Fecioarei Maria. Ca orice astfel de loc și acesta are o legendă frumoasă. Se spune că un căpitan de pe vasul lui, ce s-a apropiat de țărmurile Petrei, a remarcat că îi lipsește de câteva zile o icoană cu Fecioara Maria, pe care o purta tot timpul cu el. Noaptea pe vas, a văzut o lumină plutind undeva între cer și pământ, iar ziua când s-a dus acolo, a găsit stânca. Iar icoana era acolo sus, în fața unei lămpi aprinse. A luat icoana, cu el, dar a doua zi s-a întâmplat la fel. Atunci el a înțeles că e dorința Fecioarei, de a construi o biserică acolo, iar dorința s-a realizat. În fiecare an, de 15 august este mare sărbătoare în Petra.

De aceea am spus că este ca o mică meteoră, arată cam la fel, iar pentru a ajunge acolo sus, trebuie să urcăm 114 trepte săpate în stâncă.

Până să ajungem acolo, vedem pe dreapta chiar lângă mare, la strada principală un hotel cu un restaurant lângă, este cel al Cooperativei Femeilor, de care vă spuneam în articolul trecut.

Pe cealaltă parte altă terasă, ce promite 12 feluri de plăcinte diferite, delicioase. Și terasele se înșiră apoi una-după alta care mai de care mai ademenitoare. Noi o luăm însă pe străduța comercială, foarte îngustă, cu multe magazine, cu produse tradiționale, magazine cu tot felul de souveniruri, bijuterii, cafenele, o creperie de unde am luat și înghețată delicioasă. Ba chiar de două ori, pentru că așa cum ne-am făcut obiceiul aici pe insulă, unde ne-a plăcut tare mult, am fost chiar de două ori! Am mers mai departe, nu mult, pentru că strada se termină cu o foarte mică piațetă, cu un platan mare, ce acoperă zona, iar în stânga intru în curtea unei biserici foarte vechi, Agios Nikolaos. Este deschisă și intru, iar în interior, mai sunt picturi murale foarte vechi, din sec. XVI, pline de culoare, în stare destul de bună.

Pe dreapta sunt câteva clădiri mari, sobre, mergem mai departe, case de piatră, cu iederă și iasomie cățărate pe ziduri, case chiar și de vânzare. În curând vedem stânca, care pornește din stradă, se înalță, tot mai sus, iar când ridici privirea vezi biserica. Iar în jurul stâncii, case, ca și cum ar fi lucrul cel mai firesc din lume! O iau înainte și încep să urc scările, care chiar sunt săpate în stâncă, fac poze, pentru că pe măsură ce urcăm se vede tot mai frumos tot satul apoi rând pe rând și marea, sau portul. Scările următoare sunt pe alocuri crăpate, dar prinse cu niște scoabe speciale pentru piatră. Nu mi se pare greu de urcat, e drept că facem și poze, deci ne mai odihnim nițel, iar pe „ultima sută de metri” este o terasă mai largă de unde deja priveliștea îți taie respirația! Abia atunci și de acolo mai zăresc foarte aproape, încă o biserică mare, frumoasă, cu un acoperiș roșu din țigle, plin cu pescăruși...

Încă vreo 10 scări și ajungem la intrare. Trecem de poartă, sunt ziduri masive de piatră ca de cetate, care înconjoară biserica propriu zisă. Clopotnița este lângă, se urcă pe niște scări. Iar biserica era deschisă, mai veneau și alți turiști, foarte frumoasă, mare, impresionantă! Coloane masive de marmură, parcă susțin tavanul înalt, superb pictat! Altarul frumos din lemn sculptat, iar pe tavan dantelării albe, fine, sculptate. Orga, în spate, la etaj.

În spatele bisericii, sunt niște morminte, probabil al unor personalități, ori preoți, după cum se obișnuiește. Zidurile groase de piatră au mici ferestre, pesemne că pe vremuri de război, au fost folosite în apărare, se spune că aici s-au refugiat localnicii de teama atacatorilor.

Cu inimile mai curate, mai senine, parcă, am coborât din nou în sat, continuând pe același drum, până la biserica ce o văzusem de sus. Aceasta era însă închisă, am făcut poze doar prin zăbrelele gardului. Casele sunt tot mai vechi, simple dar frumoase, mare parte acoperite cu glicină, unele având și flori încă, multă iasomie, leandrii, trandafiri, crini, mușcate, viorele. Am ajuns la o piațetă, cu câteva mese, o tavernă ce probabil se mai animează seara, acum erau doar câțiva localnici și doi-trei turiști. Aici am văzut și un aprozar bine aprovizionat și un minimarket. Apoi am mers pe străduțele ce duceau perpendicular din piață, am văzut și admirat case frumoase, unele foarte vechi, unele nelocuite, dar încă pline de flori, sălbatice, dar frumoase... Multe pisici frumoase pe stradă, cățeluși... Foarte mulți copaci, mulți platani, nuci, smochini, lime, pruni, meri, peri, pruni, gutui, piersici, foarte mulți pomi fructiferi. Pe alocuri palmierii și yucca de dimensiuni mari, formează o vegetație bogată, înfrumusețând satul. Am ajuns la încă o biserică veche, într-o curte înconjurată de niște copaci cu tulpini albe, parcă împletite. Am hoinărit pe toate străzile, am admirat grădinile oamenilor, am văzut ce cultivau, roșii, castraveți, pepeni, dovleci. Printre ele sunt și multe tufe de rozmarin sau busuioc, iar pe dealurile din jur, oregano. Drumul nostru inevitabil s-a terminat pe faleză, am ieșit undeva spre capătul ei, de acolo mergând mai departe spre portul din Petra. Strada principală, cea care duce și în Molyvos, este plină de leandrii parfumați pe o parte și cealaltă, apoi se continuă cu un șir de palmieri. După un rând de șezlonguri de plajă urmează o curbă și deja se vede portul în stânga. Noi nu am ajuns chiar aproape căci a început ploaia dar când să deschidem umbrela am văzut peste drum, o terasă-restaurant, Coco's, așa că ne-am refugiat acolo, împreună cu cei aflați pe plajă. Preț de un frappe, un fresh și o bere, s-a oprit și ploaia, ba mai mult a ieșit și soarele care fusese în lipsă până atunci. :) De data asta, am luat-o pe faleză, am remarcat plaja lungă cu nisip negru, ca în Anaxos, cu umbrele și șezlonguri. Pe porțiuni mai lată sau mai îngustă. Terasele se țin lanț, clienții lor, pot sta la plajă. Sau invers, cei de la plajă pot sta pentru o consumație. Peste drum, sunt restaurantele, unele au și terasă la etaj, pe la mijlocul falezei, este o parcare mare, gratuită. Continuăm drumul, apar și câteva magazinașe cu souveniruri, obiecte de ceramică, sau biju-uri hand-made. Undeva pe aici este și stația de autobuz, chiar și cea pentru trenuleț. Urmează pe stânga, o piațetă, cu un monument-omagiu pentru eroii ce au luptat între anii 1912- 1922, alături de două tunuri și imediat lângă, o clădire pentru o asociație culturală Πολιτιστικοσ Συλλογοσ Πετρασ, cu statuia lui Neoklis Kazazis. Avocat, scriitor, rector al Universității din Atena, mai apoi ales în Parlamentul grec, o personalitate importantă, omagiată aici.

Petra este locul de naștere al pictorului Orestes Kannelis, renumit la greci și nu numai. De altfel aici este locul de întâlnire al multor oameni de cultură, poeți sau scriitori. De-alungul timpului, in micul sat, Petra s-au născut oameni celebrii Takis Eleftheriadis, Neoklis Kazazis, Thrasyvoulos Stavrou și alții. Există de fapt aici un Centru multicultural și o bibliotecă importantă.

Una din clădirile importante întâlnite în continuare în drumul nostru, chiar la stradă, este Primăria, apoi un centru cultural și de convenții Πολιτιστικο και Σιηεδριακο κεητρο Πετρασ Στελιοσ Παυλησ.

Mai sunt ceva magazine, o brutărie, câteva mici cafenele, cu mesele pe stradă, pe marginea drumului, de unde localnicii lângă un ouzo, privesc cum șoferii fac manevre pentru a trece pe șoseaua îngustă.

Am petrecut câteva ore frumoase în micul sat și stațiune, apoi pentru că a ieșit și soarele ne-am întors în Anaxos, unde ne aștepta o după amiază frumoasă la plajă.

Webmaster, o rugăminte muzicală

https://youtu. be/xgWusgvh-Hc

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI