Jeju

TIPĂREȘTE

## Spre Jeju

În Coreea am fost în luna martie. Doream să vizitez și altceva în afara capitalei, dar nu erau multe opțiuni potrivite pentru perioada aceea. Am decis să merg pe insula Jeju, unde vremea părea rezonabilă pentru turism. Alegerea a fost perfectă.

Jeju este o insulă care aparține Coreei de Sud, cu un statut special. De exemplu, poți intra cu pașaport chinezesc fără viză pentru Coreea. Coreenii încearcă s-o promoveze drept un „Hawaii coreean” , însă asta-i cam ca târgul acela prăfuit care se vrea a fi „Micul Paris” .

Locul este de origine vulcanică și găzduiește cel mai înalt munte din Coreea de Sud (aprox. 2.000 m). Dispune de o mulțime de atracții naturale, iar cele construite de oameni – cam o sută! – sunt pe măsură. Din acest motiv, este o destinație deosebit de frecventată de turiștii coreeni, dar și din restul Asiei. Așa se face că Seul–Jeju este cea mai aglomerată rută aeriană din lume. Infrastructura pentru turism este impecabilă, iar insula are o identitate coreeană foarte evidentă, deci este clar de ce.

Din centrul Seulului am luat metroul până la aeroportul Gimpo. Atenție că există tren expres (opriri limitate) până la Gimpo și tren normal. Nu vă spun cum am aflat.

La aeroport am predat valiza de cală și am dat să plec. Când colo, aleargă domnișoara de la check-in după mine, întrucât eram ca măgarul între oi acolo și am fost ușor de reperat. Mi-au găsit o lanternă în valiză la control, așa că m-au pus să scot bateria din ea. Pericolul incendiilor aeronautice provocate de baterii este luat în serios.

Având ceva timp, m-am dus la Muzeul Aviației, care se află lângă aeroport. Eram numai eu și un grup de școlari, așa devreme. Mi-a plăcut, muzeul este bine făcut, plus că are un simulator de zbor care te poate da frumușel de-a rostogolul, ca să te simți ca-ntr-un avion de vânătoare și ca să-ți amintești ce-ai servit la micul dejun.

## Mașina și primele opriri

Zborul a fost scurt – puțin peste o oră. Am plecat spre centrul de închirieri de mașini. Pentru un aeroport de insulă mică, Jeju are infrastructura unui hub continental. Atenție însă, firmele de închirieri sunt locale. Mărcile occidentale prin care poate ați închiriat de la ei, precum Hertz, nici măcar nu apar pe indicatoare. De asemenea, nu uitați că este nevoie de permis internațional de conducere.

În centrul de închirieri, mulți clienți, însă sistemul era eficient. M-am dus la ghișeul unde scria „Foreigners” și am luat un bon. Când i-a venit rândul, străinul 56, adică eu, a fost servit cu promptitudine și amabilitate. Și am semnat cu încredere un contract scris în coreeană.

Mașina a fost un Hyundai, alb ca toate celelalte de pe insulă. Apropo, în Seul am văzut puține mașini străine: câteva Tesla, BMW și Mercedes. Restul erau mărci coreene. Șoselele de pe insulă sunt perfecte și bine semnalizate, cu indicatoare bilingve. Condusul însă nu mi-a plăcut deloc: exasperant de multe denivelări pentru limitarea vitezei, la distanțe foarte mici unele de altele. Între obiectivele turistice, drumul a fost plictisitor.

Prima oprire a fost la o peșteră vulcanică: Manjanggul Lava Tube. Acesta este cel mai mare tunel de lavă din lume, lung de vreo 8 km. Zona vizitabilă are un kilometru. A fost o idee bună să aduc o lanternă puternică, ca să pot examina tavanul și pereții. Există instalație de iluminare, desigur, dar tunelul are diametrul de aproximativ 20 de metri, așa încât este semiobscur. Greu de imaginat ce forțe au creat acest tunel. Volumul este atât de mare încât riscul de claustrofobie este minim.

Următoarea destinație a fost un con vulcanic aflat la malul mării: Seongsan Ilchulbong. Un scurt traseu duce până sus, de unde se poate admira interiorul conului. Când am fost eu, ploua, așa încât conul înverzit arăta proaspăt. Aș spune că, privit de la distanță sau din dronă, arată și mai spectaculos. Dacă ajungeți la ora potrivită, poate vedeți și demonstrația făcută de femeile care se scufundă pentru a culege fructe de mare (haenyeo). Înțeleg că este o tradiție unică, întâlnită numai în Jeju.

## Prima seară

Pentru cină am fost în satul apropiat. Puțin intimidant să intri într-un mic local în care vei arăta ca un marțian. Meniurile erau numai în coreeană, dar traducerea cu telefonul (Google Translate) a eliminat bariera de comunicare. Doamna care m-a servit era și ea curioasă cine sunt și cum de știu să folosesc bețișoarele. Mâncarea a fost bună – caracatiță cu tăiței, cu un sos gros. Interesant faptul că mi s-a oferit și o pereche de foarfeci ca să o tai! Ulterior am văzut în multe alte locuri din Coreea că se folosește foarfeca, inclusiv pentru a tăia carnea înainte de a o pune pe grătar.

Prima noapte am dormit la Jeju Turning Point Pension. Trei stele, pe malul oceanului. Impecabil de curat și mic dejun servit în cameră. Camera se deschidea spre o pajiște de pe malul oceanului. Afară încă era înnorat, altfel cred că ar fi arătat și mai vesel.

## Coasta sud-estică

Am încercat să conduc cât mai aproape de coastă, dar n-am fost impresionat. Pe partea sud-estică a insulei, țărmul este din rocă vulcanică și destul de plat. În timp ce exploram zona, am ajuns pe o peninsulă, unde am parcat la Seopjikoji Parking Lot, iar apoi m-am plimbat pe jos pe lângă mare până la Jeju Glass House. Mirific, pur și simplu, mai ales că oceanul încă era puțin agitat după furtuna care tocmai trecuse. Această Jeju Glass House este o construcție de beton și sticlă, într-un stil arhitectural care nu-i favoritul meu. Pe drumul până acolo și mai departe, însă, se impunea câte o poză la fiecare câțiva pași. Valuri învolburate, diverse geamanduri viu colorate aruncate pe mal și contrastând puternic cu roca vulcanică neagră, ruine pitorești. Mai degrabă mi-a fost dificil să aleg ce să ignor.

Muzeul etnografic – Jeju Folk Village – mi-a amintit de Muzeul Astra de lângă Sibiu. Văzut, pozat, plăcut.

Continuând turul pe partea sudică a insulei, am făcut diverse opriri: Saeseom Island și Saeyeongyo Bridge – dă bine în poze și se poate vizita rapid; Seogwipo Jeongbang Waterfall – singura cascadă din Asia unde apa se varsă direct în ocean. De aici am mers puțin pe o potecă, trecând pe lângă altă cascadă. M-am oprit la cafeneaua Honeymoon House, care are o amplasare de zici că ești pe malul Mediteranei, iar apoi am continuat pe potecă până la un loc cu niște bazine naturale în roca vulcanică de pe malul oceanului.

## Porcul negru și frânghia

Cina am luat-o la restaurantul Black Ranch. Barbecue coreean, unde se servește specialitatea locală – porc negru. Adică animalul e negru pe dinafară. Locul și mâncarea au fost de top, nu ratați. Garniturile au inclus o altă specialitate locală, de care sunt tare mândri jejulenii: usturoiul. Mi s-a părut că avea un gust intens, chiar picant.

Conform cercetărilor făcute, am ales ca următoarele două nopți să le petrec în alt loc pe insulă. Am stat la Parksunshine Jeju, în centrul coastei de sud. Am remarcat în cameră o cutie pe care scria că ar conține o „frânghie simplă de salvare” . Pardon? În primul rând, de la ce anume să mă salveze?! Și de ce mi-au dat varianta simplă? Aș putea să primesc pe cea care e vârf de gamă, vă rog frumos? Nu de alta, dar chiar aș vrea să mă scape, dacă apare nevoia. Am adormit reflectând la asta.

## Hallasan și coasta de vest

De dimineață am văzut muntele Hallasan de pe terasa hotelului. Se poate ajunge până pe vârf, însă, deși eram echipat, am decis că insula oferă atât de multe atracții și, mai ales, oportunități vizuale, încât nu merită să le ratez. Nu m-am înșelat.

Explorând linia coastei, am ajuns pe la diverse locuri cu plajă de nisip, iar la final de zi la Jusangjeolli Cliff. Faleze de rocă vulcanică, cu forme geometrice de o simetrie ireală.

Înainte de a ajunge la hotel, m-am oprit la un magazin de citrice. Nu v-am spus până acum, dar să știți că Jeju este renumit pentru portocalele și mandarinele cultivate acolo. Am luat mai multe feluri de citrice, ca să le încerc. Aidoma merelor de la noi, am găsit diferențe mai mari sau mai subtile între diversele soiuri. Pe strada Lee Jung Seop Street din orașul Seogwipo am găsit multe magazine chic de unde am cumpărat mici cadouri – suveniruri de calitate, făcute de artiști. Deosebit de apreciată a fost ciocolata Jeju cu portocală, care a fost extrafină.

## Ceai verde și rămas-bun

În ultima zi am fost la Osulloc Tea Museum. La marginea unei plantații de ceai verde, un magazin cu multe tipuri și produse de ceai verde, plus o ceainărie de lux. Totul în niște spații arhitecturale splendide cu vedere la plantație. La acestea se adaugă și grădina care, primăvara, arată de-a dreptul zglobie. Neapărat să vizitați locul, măcar pentru a cumpăra cadouri unice.

Turul insulei s-a terminat cu o vizită la plaja Hyeopjae Beach. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor – o apă turcoaz ca la tropice, plajă cu nisip alb și rocă vulcanică neagră. Din păcate, deși era soare, era suficient de frig și vânt încât a fost nevoie să port căciulă. Bănuiesc că vara este excelent de înotat aici. Știți vorba aceea: eu am pielea foarte beju’, că mă întorsei din Jeju.

Ar mai fi fost încă multe locuri și atracții de explorat, ascunse ori marcate pe hartă. Jeju este unul dintre puținele locuri unde am găsit o combinație armonioasă între frumusețile naturale și creațiile umane. În avion m-am tot uitat la pozele din telefon, încercând să înțeleg cum au încăput toate acele experiențe în numai câteva zile.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 78 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI