Minunatele plaje ale insulei Chios!

TIPĂREȘTE

Atunci când ne-am luat biletele de avion pentru insula Chios, nu știam mare lucru despre ea, doar așa câte ceva despre mori, despre mastică, despre casele frumoase din Pyrgi și cam atât. Ulterior am început să mă documentez, descoperind lucrurile frumoase pe care acum pot spune că le-am și văzut.

Auzisem și despre plajele ei, dar nu în mod deosebit și de aceea nici nu mă așteptam să găsesc acolo atâta frumusețe, atâtea locuri sălbatice și pustii.

Desigur că și pandemia a contribuit din plin la acest lucru și aici mă refer la partea cu lipsa turiștilor, dar cu toate astea, cred că mare parte din tot ce am văzut e așa dintotdeauna, natural, pur și simplu, ceea ce îi sporește și mai mult farmecul, cel puțin pentru mine.

Voi descrie astăzi plajele exact în ordinea în care le-am văzut, adică pornind din Chios Town, spre nord, bifând plajele din nord-estul insulei.

Așadar să începem:

Chios Town nu se poate lăuda cu cine știe ce întindere de plajă, există una, Paralia Chiou, destul de îngustă, chiar înainte de a ajunge în port. Am văzut-o mai bine din autobuz, este amenajată cu șezlonguri și umbrele, puțini turiști.

O altă mică plajă neamenajată, cu ceva nisip și pietriș, am văzut în partea cealaltă a orașului, chiar lângă zidurile castelului medieval, plajă pe care am admirat-o fiind cocoțați pe ziduri. ;)

Chiar la ieșire din capitală, lângă șosea, se întinde Agia Paraskevi beach, o fâșie destul de îngustă, dar preponderent cu pietriș, vizibilă foarte bine din mașină.

Nici nu apucăm să mergem prea mult pentru că zărim ceva mult prea frumos, Tρεις Μύλοι Βροντάδου, celebrele mori de vânt, emblema insulei Chios.

Oprim și facem multe poze, mai ales eu :p, de altfel locul este ideal și pentru o mică pauză, deoarece sunt băncuțe pe marginea drumului, cadru perfect pentru a imortaliza peisajul. Aici este și o mică plajă cu pietriș mărunt. Atunci îmi aduc aminte că în pozele de pe net aici erau niște mese albastre, pe malul apei. Pesemne doar în vremurile fără de covid. :(Merg până în partea opusă morilor, pe un alt braț al golfului, unde sunt alte cinci mori, ce-i drept mult mai „obosite” , să nu zic dărâmate.

Oricum, locul trebuie musai văzut, de altfel nici nu-l puteți rata, pentru că este lângă drumul principal, chiar la intrare în Vrontados. Urmează apoi firesc plaja principală din localitate, pe care o văd tot din mașină, este amenajată, dar nici aici nu sunt decât câțiva turiști.

Plaja din Daskalopetra, este paralelă cu drumul doar pe jumătate din ea, este ceva mai lată, străjuită bine de un șir de palmieri.

Drumul nostru însă continuă, vedem și Sanctuary of Cybele sau altfel spus stânca lui Homer- Petra Omirou. Avem noroc, o vedem tot din mașină pentru că drumul tocmai șerpuiește frumos spre interiorul insulei ocolind zona în care este roca.

Revenim pe malul mării, tot spre nordul insulei, iar după mai multe curbe spectaculoase, oprim la un punct de belvedere, descoperind jos o plajă frumoasă, cu acces pe scări din partea opusă, o plajă cu un nisip alb-rozaliu, Paralia Myrsinidiou, ascunsă bine într-un golf, iar în partea opusă se văd în zare cupolele unei biserici, mânăstirea- Moni Myrsinidiou.

Ne continuăm traseul, de acum peisajul este tot mai arid, stânci golașe impresionante, serpentine tot mai dese, pe partea stângă muntele ne însoțește prietenos, iar pe măsură ce ne îndreptăm spre mare, încet-încet se întrevede deja un loc ce nu poate fi decât frumos, Lagkada.

Am lăsat mașina în parcare, la intrare în localitate, luând-o ușor la pas prin acest mic sat liniștit și foarte pitoresc. Ne-am oprit să admirăm faleza, bărcuțele sunt aliniate la chei, am trecut podul arcuit peste canalul ce se varsă în mare, iar pe partea cealaltă am văzut mica plajă din sat, ferită de ramurile copacilor. Înainte de a pleca, am trecut să vedem și frumoasa biserică din sat Agios Ioannis Prodromos.

Mi-am amintit plecând din Lagkada de un loc interesant, despre care știam tot de pe net, dar de care trecusem deja, un mic golf, Agios Isidoros. Și ce dacă? îmi spune soțul, ne întoarcem. Zis și făcut.

Nici n-am avut prea mult de mers, doar vreo 3 km, că am și ajuns la destinația noastră, plaja Agios Isidoros. Aceasta este mai mult pietroasă, dar totuși nu exagerat, cu câțiva copaci numai buni pentru asigurarea umbrei. Plaja este destul de lată, fiind situată într-un golf, marea era liniștită și mă gândesc că tare bine se poate petrece aici o zi frumoasă de plajă. Cândva funcționa și o tavernă, ea există, dar acum era închisă. Am văzut o cabină de schimb, ba chiar și posibilitatea de a ajunge cu un scaun rulant până la mare.

Partea cea mai frumoasă este că în dreapta, se zărea o alee, cu marginile văruite în alb, care înainta în mare spre o limbă de pământ, unde o mică biserică albă, lucea orbitor, contrastând puternic cu albastrul indigo al mării. Sigur că ne-am dus acolo, locul este atât de fotogenic, iar de aici plaja se vede și mai frumos. În spatele bisericii găsiți o masă de lemn, cu două bănci, la umbra unui tamarin, de unde puteți admira marea și stâncile din jur.

În ciuda faptului că locul părea pustiu, în câteva minute ne-am trezit cu încă câteva persoane, umblând hai-hui ca și noi.

Este exact pe sufletul meu, genul de loc pitoresc care îmi place mie în Grecia, la care mă gândesc în zilele friguroase de iarnă!

Recomand cu mare drag!

Următoarea noastră oprire a fost în satul Ano Kardamyla, situată mai spre interiorul insulei, cu o vedere splendidă către vârful Grias. Din satul de sus am ales să coborâm și la mare, la doar 2 km, aici unde satul se numește Kato Kardamyla sau Marmaro, nume pe care l-a primit datorită marmurei care se găsea în zonă. Aici spre deosebire de alte sate din insulă, era destulă forfotă, se construiește din plin în port, în special pentru amenajarea falezei. Pe de altă parte câțiva localnici erau la un pahar de vorbă sub platanul din centrul satului.

De aici se poate pleca spre insula Inousses.

Mi-a plăcut și impunătoarea statuie a marinarului dispărut în piața din port, o statuie creată de sculptorul Apartis precum și statuia femeii care îl așteaptă pe marinar, Kardamylitissa. Trebuie să pomenesc și de Mylo tou Mavri, moara cea frumoasă. Plaja satului este în dreapta portului după statuia femeii.

Satul este tare frumos, cu un aer mai nou, iar casele mari, adevărate conace, construite în stil neoclasic, ca și cele tradiționale din satul superior, dovedesc din plin bunăstarea foștilor stăpâni, armatori și navigatori locali.

Am părăsit satul, dorind să vedem câte ceva din partea de nord a insulei, așa că în curând poposeam la Paralia Gialiscari- Γυαλισκαρι. Aici am găsit o plajă largă, cu nisip și pietriș, frumoasă, având doar niște umbrele, iar ca protecție suplimentară, un rând de tamarini. Fără vizitatori.

De la un punct de belvedere am făcut și o poză de la înălțime. Am trecut pe lângă plaja Nagos, unde nu am mai oprit, doar am văzut-o fugitiv din mersul mașinii.

Pentru că era timpul de o pauză, ne-am oprit la frumoasa plajă Giosonas, sau Yiosonas, pe care de cum am văzut-o, am asemuit-o imediat cu Myrthos, datorită culorii apei și a pietrelor albe de pe plajă. Valurile erau destul de mari aici, dar am văzut că asta nu a oprit pe ceilalți doi „rătăciți” ca noi, să se scalde în marea zbuciumată.

Plaja Yiosonas este poate cea mai bine „echipată” plajă, mai elegantă, pe care am descoperit-o în Chios. Foarte multe șezlonguri, cu umbrele, baldachine, cu saltele și perne, alei din scândurele albe, o terasă acoperită, chiar deschisă, unde ne-am ostoit setea și am băut câte un frappe, admirând marea de pe niște scaune albe. Există și o parcare mare, dușuri, toaletă, cabină de schimb și un steag albastru!

Îmbătați cu frumusețea de mai înainte, am dorit să ajungem și la plaja următoare, Ampelos. Pentru prima dată, drumul într-acolo se anunța off-road, dar nu punea probleme... pentru început. După câteva serpentine, a urmat o parte care cobora destul de abrupt, mai bolovănos și atunci am zis stop- era singurul loc unde puteam încerca să întoarcem și să urcăm. Ne-a pus ceva probleme, mai ales șoferului, dar nu înainte de a face câteva poze plajei, de la locul faptei. :)

Pățiți fiind deja, am abordat mai cu precauție ceea ce a urmat și în curând exploram partea de vest a insulei. Cu acces facil am ajuns la plaja Metochi-Metoχι.

Situată tot într-un golf, plaja este cu pietriș, mai mult cenușiu, câțiva copaci ici-colo, câteva umbrele răzlețe, semn că se foloseau cândva...

Locul este ideal pentru cei care vor să uite de griji și stress, iar de n-ar fi chiar lângă drum, probabil că puteai sta și fără costum de baie! ;)

Distanța față de capitală, este de doar 25 de km și 2 km sud-vest de satul Siderounta.

Următoarea oprire a fost plaja Elinda-Eλιντα și un golf spectaculos, privite doar de sus, de pe deal, pentru că drumul părea a fi în parte off-road. Am zis că e mai bine așa, mai ales după pățania de mai înainte și oricum privită de după ramurile de pin mi s-a părut mult mai șic. :p Dealurile verzi din jur și marea foarte albastră atrag toate privirile.

Merită toată atenția!

În partea de sud-vest a insulei, la doar 3 km de satul Mesta, este Paralia Limenas.

De fapt este poarta de intrare maritimă pentru Mesta. Aici pot veni ferry-uri din insulele Limnos, Lesvos, sau chiar de la Atena.

Portul este al doilea ca mărime din insulă.

Acces perfect pentru mașină, drum bun.

Ne plimbăm puțin, văd o mică biserică, albă, o plajă mai îngustă, dar destul de lungă, paralelă cu șoseaua, cu nisip auriu, fără amenajări deosebite, în afara câtorva mese și scaune așezate chiar pe malul apei. Ele stau la umbra copacilor, iar văzut de aici, apusul poate fi de poveste. Încerc doar să-mi imaginez!

Marea era foarte liniștită și caldă, lucea sub razele blânde ale soarelui spre asfințit, doar câteva bărcuțe odihnindu-se la mal. De aici se poate traversa și spre mica insuliță Psara.

Plajele din sudul insulei Chios:

Fără doar și poate, una din cele mai frumoase plaje din Chios, renumită și prezentată în toate pliantele, este Mavra Volia. Distanța față de Pyrgi e de doar 5 km, iar față de capitală doar 28 km. Este situată chiar lângă micuța localitate Emporios.

Peisajul este cu adevărat spectaculos, stâncile mai mult golașe din jur, doar cu puțină verdeață, precum și pietrele negre de pe plajă, marea albastră și apa cristalină i-au câștigat reputația de a fi cea mai cea din Chios. Am fost și noi curioși, așa că am lăsat mașina în parcarea generoasă, apoi am coborât câteva scări, descoperind plaja Mavra Gialos sau Mavra Volia, prinsă parcă între brațele stâncilor, într-un golf. Nu erau decât câteva persoane când am ajuns noi acolo, dar am citit că este foarte vizitată de turiști în ciuda faptului că nu este dotată cu șezlonguri sau umbrele. De umbră nici nu e nevoie, se ocupă de asta copacii de pe marginea aleii din parcare, dar am văzut totuși o cabină de schimb.

Apa este incredibil de albastră, un albastru-indigo, tocmai din cauza pietrelor negre care se regăsesc și în mare. De vreți să stați, aveți nevoie obligatoriu de papuci.

Bolovanii negri provin de la erupția vulcanului Psaronas, în epoca preistorică.

Apa mării este mai rece ca în altă parte și se adâncește destul de repede.

Când am coborât pe plaja lată chiar mă întrebam de ce s-o chema Plaja Neagră? ei, atunci a venit valul de apă peste pietrele cenușii transformându-le rapid în pietre negre strălucitoare. Îmi primisem răspunsul! :)

Am observat în dreapta plajei, sus pe aleea care vine din parcare existența unei terase-închisă momentan. Tot aici sunt acele stânci de care vă spuneam, care parcă protector îmbrățișează marea și sunt câteva trepte amenajate care duceau undeva spre o potecă ce traversa stânca spre cealaltă parte a plajei superbă și tot neagră.

Recomand cu drag, cel puțin pentru peisajul fabulos și marea înspumată!

Puțin mai la vest, am găsit plaja Vroulidia, despre care citisem deja, era foarte lăudată, comparată cu ceva exotic, așa că era musai s-o vedem. Distanța față de capitală-35 km, față de Pyrgi- 9 km.

Este situat în cel mai sudic punct al insulei, drumul este bun până sus în parcare. Aici există și o tavernă, care acum nu era deschisă, dar am văzut sistemul de coborât pe cablu al produselor pe plajă. Pentru timpurile non-covid :(

M-a fascinat deja de acolo de sus plaja, se întrezărea printre ramurile de pini și am asemuit-o pe loc cu plaja Katsiki din Lefkada. Veți vedea de ce. Am pornit pe scările ce pornesc din dreapta, de lângă stânci, sunt destule, dar nu solicitante, deoarece sunt intercalate cu porțiuni drepte, apoi cam pe la jumătatea drumului este un punct de belvedere cu două băncuțe așezate la umbra unui tamarin, numai bune pentru relaxare, contemplare și pentru a fotografia toată această frumusețe sălbatică. Partea următoare a scărilor duce chiar la plajă, dimineață când am fost noi era umbră, exact ca la Katsiki; plaja este cu ceva pietriș mărunt spre peretele stâncos din spate, apoi în apropierea apei cu nisip rozaliu. Marea smarald, incredibilă, văluroasă, strălucitoare...

Există și o rampă pentru cei care vor să sară. Mă gândesc că sigur poți petrece și aici o zi frumoasă, doar că ai nevoie de mâncare și apă, neexistând nimic acolo jos.

În timp ce urcam mă opream iar și iar aproape la fiecare treaptă găsind câte un unghi mereu mai bun pentru poze.

Foarte frumos, mi-a plăcut mult!

O pereche tocmai cobora, cu toate cele necesare după ei, deci, nu eram singuri!!! :p

Uitându-ne pe hartă, am văzut că sunt încă multe plaje în sud, dar am zis să încercăm totuși doar pe cele mai ușor accesibile cu mașina, așa că următoarea a fost plaja Karintha-Kaρυντα, aproape de satul Pyrgi. Drumul bun cu mașina până la plajă, parcare aproape de mare. Plaja este cu pietre, destul de măricele, albe, aveți nevoie de papuci și aici, cu siguranță. Sunt șezlonguri și umbrele, există și un chioșc cu câte ceva de vânzare, era deschis, câteva mese unde puteți servi ceva răcoritor.

Culoarea mării turcoaz, erau ceva valuri, marea era bine înspumată, aducându-mi aminte de Milos, de Lefkada.

Frumoasă și retrasă, recomand!

Următoarea plajă pe care am văzut-o în sud, ne-a fermecat într-atât încât am rămas acolo toată ziua, lenevind la soare, adulmecând mireasma tufelor uscate, parfumate, de flori și mirodenii, de pe dealurile din jur și ascultând murmurul neîncetat al mării.

Este vorba de plaja Agia Dynami, sau Agia Theodosia așa cum mai este cunoscută, foarte aproape de satul Olympi, la doar câțiva km. Am văzut-o deja de pe drum și de atunci m-am gândit, aici cred că îmi va plăcea tare mult!

Drumul e foarte bun, există o parcare mare, chiar lângă mânăstirea cu același nume, foarte frumoasă și ea, din a cărei curte am surprins imagini superbe cu marea incredibil de albastră.

Nu este nimic amenajat special, doar tamarinii bătrâni așteaptă cuminți glasuri zglobii de copii, care au și apărut peste cca o oră. Când am ajuns noi, mai era o familie, apoi rând pe rând, plaja pustie a devenit neîncăpătoare-ei, nu chiar-dar a fost cel mai aglomerat loc văzut până atunci în Chios. Și asta spune multe!

Veneau tineri, bunici cu nepoți, cu tot dichisul, cu șezlonguri, scăunele, umbreluțe, saltele, etc. Ba chiar veniseră unii cu un pepene mare, pe care n-am înțeles de ce, nu l-au mâncat nici până seara când am plecat noi? :))

Cred că aceasta era un fel de plajă secretă a lor, a localnicilor. Păreau cunoscători venind cu tot ce este necesar.

Plaja este cu nisip alb, ceva pietriș pe alocuri, iar tufele colorate, maronii de pe dealurile din jur și marea atât de albastră, totul, dar totul era o invitație la relaxare. Cca un metru, doi în apă sunt pietricele, apoi doar nisip fin, fin, alb, cu vălurele și o apă cristalină, exact ca la Falasarna, un vis...

Ne-am simțit așa de bine acolo, deși am stat doar pe prosop, dar am avut apă și plăcinte cu brânză și spanac, iar ramurile de pin ne-au oferit cu grație niscaiva umbră.

Recomand din toată inima, cu precizarea că trebuie să aveți apă, mâncare și eventual ceva mai comod pe care să stați.

Încet-încet, mă îndrept virtual spre Karfas, locul nostru de cazare, pe partea de est, dar nu înainte să vă spun de Emporios, micul sat care e și port, iar priveliștea este deosebită, un loc idilic, tare liniștit cu care cochetasem anul trecut pentru cazare.

Nu ar fi fost rău, este aici și o mică plajă, iar la câțiva pași, după deal- Mavra Volia.

Mi-a plăcut culoarea mării, este de un verde incredibil pe o parte a pontonului, grație dealului înverzit din spate și albastră-turcoaz în partea cealaltă spre sud.

Spre nord la doar 2 km, este plaja Komi, foarte frumoasă, aerisită, lată, lungă, bine aranjată, ordonată, cu o faleză lungă, cu posibilități de cazare, ceva taverne, șezlonguri și umbrele, salvamar, desigur și un steag albastru. Nisipul este fin, alb, traverse de lemn printre șezlonguri.

A! și să nu uit, mulți crini pe plajă!

La doar câțiva km de capitală și mai puțini din Karfas, există o mică localitate, Agios Emilianos-Αγ. Αιμιλιανοσ.

Plaja Ag. Emilianos este cu nisip mai grosier, frumoasă, fără amenajări, doar două-trei persoane la orele serii când am ajuns noi. Satul este pe deal astfel că toate casele, vilele și hotelurile au o vedere nemaipomenită spre mare. Toate clădirile sunt frumoase, rafinate, destul de noi, mie mi-a plăcut mult tot ce-am văzut.

Și mai aproape de baza noastră la Karfas, este plaja Megas Limnionas pe care am văzut-o de două ori din autobuz, acesta având oprire chiar acolo în fața plajei. Tot cu nisip fin, având toate dotările necesare petrecerii unei zile frumoase pe plajă.

Am vizitat apoi micul port din Agia Ermioni, un sat pescăresc, care mi s-a părut ceva mai animat, cu multe bărcuțe colorate, cu o plajă mică cu nisip și multe pisici colorate. Cred că aici în Chios am văzut de fapt cele mai multe pisici tricolore :)

Iată că după ce am făcut turul insulei am ajuns și la plaja din Karfas, poate cea mai lungă și lată din insulă, cu un nisip super fin, alb, cu o mare liniștită și caldă, cu apă limpede, mică, până hăt departe în larg.

Este cu steag albastru, are salvamar, cabine de schimb, dușuri, toalete la terasele aferente, șezlonguri și umbrele, podețe din lemn pentru a traversa plaja.

Chiar și acum erau mereu deschise două taverne și două-trei cafenele la malul mării.

Recomand cu mare drag!

Nu în ultimul rând, voi pomeni și de plaja Erytha, este plaja hotelului unde am avut cazarea, dar am văzut că de multe ori dimineața la prima oră sau spre seară, venea câte un localnic, pescar, pleca în larg și se întorcea mereu cu câte o baby-caracatiță.

Plaja este situată într-un mic golfuleț, stâncile din jur sunt colorate, un melanj de culori pastelate, precum veți vedea și în poze. Nisipul este auriu spre alb, doar câteva pietricele colorate la intrare în mare, apoi nisip fin, apă mică până în larg. Ideală pentru familii cu copii, pentru relaxare, pentru a pierde noțiunea timpului și a stressului provocat de problemele cotidiene.

La final vă spun doar că sunt mai multe plaje pe insulă decât cele pe care vi le-am enumerat eu, dar acestea sunt cele pe care le-am văzut, lăsându-vă pe voi să le descoperiți pe celelalte, sperând în vremuri mai bune!

Concluzia mea este că insula Chios este surprinzătoare și excelează la capitolul plaje, dar în special cele naturale, simple, neatinse prea mult de mâna omului. Marea lor majoritate sunt cu pietre, dar nu lipsesc nici cele cu nisip fin, fin, ce te duc cu gândul departe, către cele mai exotice locuri. Marea are culori incredibile, diferită parcă de la un loc la altul.

Și ce dacă multe din locurile acestea sunt pustii? Nici în vremurile bune nu cred că erau prea mulți turiști. În zilele noastre devine tot mai greu și mai rar să ai parte de un loc simplu, liniștit și în același timp fermecător. Cu un răsărit sau un apus de poveste.

Ce poate fi mai frumos?

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/u0_JbnH5w6Y. Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI