Ingolstadt – Cu Frankenstein la o bere in Audi

TIPĂREȘTE

Cam ciudata asocierea, dar o sa vedeti mai jos de ce. Ingolstadt este un oras fermecator pe care l-am descoperit din intamplare pentru ca un comentariu mi-a atras atentia: “aici s-a dat legea puritatii berii in 1516, stabilindu-se negru pe alb ingredientele din care este permisa realizarea ei, pastrata si in zilele noastre” .

O alta promisiune a netului era, si aici am redau intocmai:

“La Ingolstadt ai parte de o alta demonstratie de turism si ingeniozitate: un domn imbracat in Ducele Wilhelm al IV-lea al Bavariei iti canta in engleza si germana despre istoria locului, sa invit sa il vedeti pe acest dom aici youtube iar la final te invita la o bere rece din fantana. Fiindca da, exista o “tasnitoare” in perete, care la apasarea unui buton da bere rece in loc de apa. O gaselnita simpla, cu efect maxim.

Sa va mai spun ca mai trebuia sa ma convinga si altceva? NU! Nu mai era vara dar o tasnitoare cu bere este bine venita oricand. Ce mai oferea orasul? Tot internetul avea sa imi spuna ca Ingolstadt este locul din care a pornit ordinul secret Illuminati in sec XVIII, de aici s-a inspirat Mary Shelly pentru “Frankenstein” mentionand ca personajul principal Victor Frankenstein ar fi fost student aici.

Fictiune sau nu, cert este ca Facultatea de medicina din Ingolstadt este una bine cunoscuta in lume. Si daca turistii vin aici sa caute urme ale lui Frankenstein pe aici, in final ajung sa viziteze Muzeul de istorie a medicinei (despre asta va voi povesti si eu separat)

Ca sa revenim insa si in zilele noastre, aici isi au sediul divizia de avioane de aparare Airbus dar si fabrica de masini Audi care este cel mai mare angajator din regiune si domina economia orasul. Una dintre colegele mele chiar mi-a spus ca acum vreo 15 ani a lucrat la Audi dupa ce terminase facultatea, si ca in multe alte locuri unde tinerii sunt bagati in seama, a lucrat 3 luni numai schimbul 3.

Asadar aveam toate argumentele ca sa merg in Ingolstadt, desi, ca sa fiu sincera, orice oras este frumos si merita vizitat cu sau fara obiecive spectaculoase. Deci, ca de obicei sambata, am luat trenul dimineata la ora 7.02 (din nou Bayern Ticket vezi impresii) si din al doilea tren, la ora 9.33 coboram in Ingolstadt Nord. Gara principala este Ingolstadt Hbf, insa daca vreti sa vedeti orasul vechi in Ingolstadt Nord trebuie sa coborati.

Inainte de a va prezenta cate ceva din acest oras minunat, am sa va fac o scurta prezentare a lui. In primul rand trebuie spus ca face parte din regiunea metropolitana Munchen, fiind foarte aproape de Munchen, dar si de Nuremberg. Este un oras care astzi are aproape 150000 locuitori si prima mentionare documentara provine din anul 806 ca “Ingoldes stat” iar in jurul anului 1250 Ingolstadt primeste statutul de oras. In perioada 1392-1447 este capitala ducatului Bavaria-Ingolstadt.

Construit initial ca oras fortareata, Ingolstadt era inconjurat de un zid defensiv. Fortareata din oras adaposteste astazi Muzeul armelor bavareze. Tot aici, in timpul Primului Razboi Mondial, viitorul presedinte al Frantei, Charles de Gaulle a fost prizonier in fortareata.

Asadar sa pornim la drum, am spus ca am coborat in statia Ingolstadt Nord si am pornit la drum, nu mai inainte sa vad platforme cu masini Audi ce asteptau sa porneasca la drum. Deja aveam un plan in minte, urma sa ma tin de el, insa intotdeauna exista si acel neprevazut. Prima parte a drumului este una linistita, fiind si destul de devreme zona in care ma aflam era una relaxanta, locuinte cu un aspect rustic, multa verdeata, de altfel orasul este recunoascut pentru parcurile pe care le are. Si am uitat sa va mai spun un aspect important, este strabatut de Dunare, aveam sa traversez Dunarea, aici ea avand latimea de 80-100 m, am mers pe malul Dunarii si gandul mi-a plecat acasa, caci oriunde te-ai afla, “casa” poate fi orice loc, dar “acasa” este un singur loc.

Dar sa revenim la plimbarea noastra, am ajuns in dreptul Facultatii Tehnice, o facultate ce scoleste anual circa 6000 studenti, multi dintre ei primind diverse burse de la angajatori, unul dintre cei ce ofera aceste burse fiind Siemens. Langa aceasta facultate se afla insa si un muzeu, Muzeul Lechner – un muzeu al sculpturilor in metal, ceva modernist, m-am uitat putin prin geam si am facut o poza, o sa vedeti si voi, recunosc cinstit ca astfel de arta nu este genul meu, nu am acele cunostinte necesare sa intelegi aceasta arta, asa ca am mers mai departe. Si am ajuns la ceva peisaje mai frumoase, un castel, ceva ziduri ce il protejau, ce-o fi inauntru, am vazut niste afise ce spuneau ceva legat de arme, hai ca sa vedem curtea si uite asa am zis ca sa vad si muzeul, de ce nu.

Am intrat sa imi iau bilet la Muzeul Bavarez al armelor, si de aici nu va mai spun acum ci in articolul urmator.

Am iesit de la muzeu, m-am mai plimbat putin si prin curtea castelului din care poti ajunge foarte usor intr-o padurice, insa acum aveam un alt traseu, asa ca am trecut Dunarea. Este atat de interesant sa descoperi acest fluviu mai apropape de radacinile tale, sa vezi ca il poti traversa atat de usor si sa te gandesti mai apoi cat de maret este el la tine in tara. Mai trebuie spus ca in 2013 chiar a fost amenajata si o plaja pe malul Dunarii.

Asadar am traversat Dunarea pentru a intra intr-un parc, unul dintre cele mai frumoase parcuri ale orasului, Klenzepark, un loc de promenada pentru locuitorii orasului. Si daca tot am vorbit despre parcuri, trebuie spus ca Ingolstadt este un oras verde, cu multe parcuri, spatii verzi si chiar padurici, una dintre acestea fiind “Glacis” ce inconjoara centru istoric al orasului avand rol de centura verde de protectie intre trafic si ariile rezidentiale sau scoli.

Klenzepark construit in 1992 este cel mai mare parc din oras, are circa 20 hectare si face parte si el din Glacis fiind situat la nord de Dunare opus orasului vechi. Este vizitat anual de circa 100000 persoane, dintre care 75 % sunt localnici, restul fiind turisti.

Acest parc poarta numele unui architect neo-clasic din secolul XIX Leo von Klenze caruia orasul ii datoreaza multe dintre cladirile sale, doua dintre ele fiind vizitate si de mine, Reduta Tilly si turnul Triva (in ce context in articolul urmator).

Odata finalizata zona aceasta, am revenit in centrul istoric al orasului, mai intai in piata centrala unde era organizat un targ saptamanal de produse traditionale. Aici am sa fac o mica paranteza, in multe dintre orasele vizitate de mine atat in Germania cat si in Austria este lucrul cel mai greu sa te aprovizionezi cu produse traditionale in timpul saptamanii, in schimb sambata exista aceste targuri de la prima ora a diminetii pana spre ora 12.00, cu clienti deja fideli, clienti ce stiu exact ce au de cumparat. De la obisnuitele legume si fructe de sezon si pana la produsele din carne, lapte, peste, flori si altele, puteti gasi si achizitiona aceste produse. Vanzatorii se misca cu viteza luminii pentru ca fiecare client conteaza, si stiu clar ca dupa ora 12.00 nu se mai vinde nimic, piata este curatata si alte evenimente au loc in zona, este de nici macar nu ar fi existat ceva acolo in urma cu cateva ore doar.

Cum eram in vizita, am incercat sa ma bucur cat mai mult de oras, si tot mi-au scapat o multime de locuri frumoase de vazut. Am mai remarcat insa multitudinea de monumente, statui, fantani amuzante, asa incat fiecare loc era special. Era deja toamna insa doar ca anotimp, altfel era o zi superba incat terasele erau pline de oameni iesiti la socializare.

Problema in astfel de orasele este ca foarte usor iti pot scapa obiective deoarece trebuie sa fii cu ochii fie pe jos, fie pe sus sa nu iti scape locuri importante. Insa nu mi-a scapat una dintre cele mai frumoase case ale orasului, Casa Ickstatt aflata in strada Ludwigstrasse 5, casa profesorului Johann Adam Baron von Ickstatt (1702-1776) si care are cea mai inalta fatada baroca din sudul Germaniei, fiind unul dintre locurile marcante ale orasului. Si ca sa fim cinstiti, daca esti in zona nu prea are cum sa iti scape. O sa vedeti cat de frumoase pot fi aceste cladiri in poze si cred ca pozele pot fi mai graitoare decat as spune-o eu in vorbe. In unele cazuri (cum ar fi una dintre cladirile postei) prezinta in picturi tematica locului.

Si de asemenea, nu are cum sa iti scape una dintre cele mai mari si mai frumoase biserici din din zona, Liebfrauenmunster, o impresionanta biserica construita in stil gotic, constructie inceputa in 1425 si finalizata abia 100 de ani mai tarziu. Am intrat si inauntru si am surprins aceeasi simplitate pastrata in bisericile construite in stil gotic, ceva picturi si sculpturi, chiar si un mic muzeu cu exponate deosebite, insa nu am vazut ceea ce vezi de obicei intr-o biserica catolica. Avusese loc si o ceremonie, acum participantii erau afara si se relaxau destul de amuzant, am surprins asta in poze.

Si nu putea sa imi scape Kreuztor care este una dintre cele mai frumoase porti din Germania care inca mai exista si care este si functionala. A fost construita in 1385 si a primit numele de a o casa a leprosilor ce se afla in zona apartinand bisericii Sfanta Cruce. In oras existau 4 porti, Feldkirchnertor, Hardertor, Kreuztor si Donautor, in prezent mai exista doar Kreuztor si Feldkirchnertor care este inclusa in Castelul Nou.

Si va mai amintiti de la ce am pornit calatoria? De la acea fantana unde curge bere. Am gasit-o! Uraaa! Dar e ca in bancuri, ura e in suflet, pe teava curgea doar apa ☹ (si este si o placuta care spune asta) asa ca m-am racorit doar cu apa, avea insa sa vina si randul meu la bere, dar ceva mai tarziu.

Dar am mai ajuns sa vad unul dintre obiectivede dorite, Muzeul de istoria medicinei, aici insa nu mi-a iesit cum mi-am dorit insa tot a fost bine, dar despre asta voi povesti separat.

Si am ajuns si in dreptul vechii primarii ce dateaza din secolul XIV si a carei infatisare actuala se datoreaza fuziunii din 1882 a patru cladiri diferite si asta se vede si din aspectul exterior. Insa in aceeasi zona se afla si noua primarie, o cladire moderna intr-un contrast puternic cu cea veche, dar asta e, totul evolueaza.

Sunt si locuri pe care le-am ratat si de care imi pare rau, insa asta e, nu se poate totul intr-o singura zi, insa oricum am fost multumita de ceea ce am vazut, si va invit si pe voi sa vedeti pozele si sa va bucurati de acest oras minunat.

Web, te rog sa inserezi acest scurt filmulet de prezentare a orasului youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1753 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI