[Feldioara] Plimbându-ne sub florile de tei...

TIPĂREȘTE

Cum pentru sâmbătă se anunța vreme frumoasă, cel puțin pentru prima parte a zilei, ne-am propus să facem o mică incursiune prin preajma Brașovului, iar destinația aleasă a fost Feldioara.

Cu ce putem ajunge aici?

Cu mașina, pe DN 13 sau E60, fiind la 20 km de Brașov, relativ aproape, sau cu autobuzul, cum am fost noi. Sigur se poate ajunge și cu trenul.

Câteva date geografice

Feldioara este situat cum spuneam la 20 km de Brașov, 100 km de Sighișoara, la cca 500 de metri deasupra nivelului mării. Așezarea este frumoasă, mai precis vorbim despre Țara Bârsei, anume pe o colină ce se desprinde din Munții Perșani, până pe malul Oltului. Vecinii localității ar fi la nord Măieruș, la sud Hălchiu, la est Hăghig, ce aparține deja de județul Covasna, iar la vest Crizbav.

Scurtă istorie a numelui localității

În limba maghiară se numește Főldvár, ceea ce înseamnă cetate de pământ, de unde provine și numele în limba română. În limba germană se numește Marienburg, adică Cetatea Mariei, vorbim sigur de Fecioara Maria, care era considerată ocrotitoarea Ordinului Cavalerilor Teutoni, ordin religios-militar, fondat la Acra, în Palestina, la sfârșitul sec. al XII-lea. Voi aminti acum doar că cetatea de aici, este cea mai importantă fortificație ridicată în toată Transilvania de cavalerii teutoni. Voi reveni mai pe larg, când ajung la cetate.

Câteva date istorice

Găsim date despre așezare încă din 1240, atunci când se numea Castrum Sancte Maria. S-au descoperit însă morminte care datează de dinainte de sec. XII, cu mult înainte de a se așeza sașii pe aceste locuri.

Cavalerii teutoni au început construcția cetății în sec. XIII, în urma acordării terenului de către Andrei al II-lea cu dreptul de a se așeza aici și de a apăra teritoriile coroanei maghiare. Prima dată ei au construit cetatea din lemn și pământ, abia după 1222, fiind ridicate și fortificații din piatră.

Aici, în 1529, a avut loc Bătălia de la Feldioara, între armata moldoveană care s-a poziționat de partea lui Ioan Zapolya, împotriva armatei imperiale a lui Ferdinand de Habsburg. Drept mulțumire, Ioan Zapolya, voievod al Transilvaniei, între 1526-1540, a dăruit lui Petru-Rareș, cetatea Unguraș.

În localitate se văd urme ale recunoașterii pentru Petru Rareș, liceul îi poartă numele, iar statuia lui este în parcul din centrul localității.

Ocupația locuitorilor

În mare parte este agricultura, prin cultivarea terenurilor și creșterea animalelor, dar și industria, aici amintesc doar de prelucrarea uraniului la Uzina R.

Cum am avut autobuz din gara Brașov la ora 10, puțin peste o jumătate de oră, ajungeam deja la Feldioara. Soarele strălucea, era deja cald, dar m-am bucurat nespus să găsesc o localitate cu foarte multă verdeață, cu mulți copaci, la a căror umbră am putut să ne plimbăm în voie. În mare parte, localitatea are două străzi paralele, foarte lungi, în capătul cărora este colina unde se află cetatea. Alte străzi mai mici o intersectează pe alocuri ducând în alte cartiere mai mici. Strada pe care am pornit noi, se numește Octavian Goga, este foarte lată, are două artere, iar pe mijloc este despărțită de o zonă de verdeață, ca un parc imens, mărginit pe cele două laturi de copaci, mai bătrâni ori arbuști tineri, foarte mulți tei, care erau înfloriți, iar adierea vântului împrăștia miresme parfumate. Mulți copăcei tineri, merișori, cu un colorit roșiatic, plăcut al frunzelor, mulți salcâmi, sau sălcii, plângăcioase, sau nu, creează un decor spectaculos. Deasemenea gardurile vii, din loc în loc, completează estetic imaginea parcului, alături de câțiva pini pitici. Am avut senzația unei localități foarte aerisite, cu case frumoase, unele foarte bine renovate, cu un colorit plăcut, altele mai vechi, cu o arhitectură frumoasă. Mi-a plăcut că era curățenie, iarba din parcuri era îngrijită, tunsă frumos, bănci multe, din loc în loc spații de joacă pentru copii, leagăne, balansoare. Aproape de centrul localității este Centrul de Informare Turistică. Peste drum un magazin profi, am văzut mai multe magazine mici, farmacia era deschisă, diverse alte mici afaceri locale. În parcul din centru am văzut statuia lui Petru Rareș, iar în partea opusă a parcului, statuia Fecioarei Maria. Parcul din centru se continuă cu clădiri vechi, foarte frumoase, una fiind chiar Primăria, iar cealaltă, Liceul Teoretic Patru Rareș. În tot acest timp, am admirat și pe o parte și pe alta, casele viu colorate sau mai pastelate. După cum am văzut și pe afișul din stație, sunt cca 1,5 km până la cetate, aproape trei sferturi din ei fiind strada, deci lungă... La capătul străzii, este unul din obiectivele principale din Feldioara, Biserica Evanghelică Fortificată, închinată Sfintei Maria. Biserica este ridicată în sec. XIII, pe ruinele unei bazilici, de coloniștii sași, imediat după plecarea cavalerilor teutoni. Este declarată monument istoric, din păcate, destul de degradată, necesitând grabnică renovare. Numele inițial a fost Biserica Sfintei Cruci, Heling Kreutze Kirche, datorită formei de cruce, axa centrală fiind mai lungă decât brațele laterale, ulterior fiindu-i schimbat numele și dedicat Fecioarei Maria. Sigur că pe parcursul atâtor ani, biserica a suferit multe distrugeri, cea mai importantă fiind cutremurul din 1838, iar tot de atâtea ori s-au făcut renovări, iar din stilul romanic în care s-a construit inițial, s-a ajuns la stilul gotic, ce este și azi. Nu am putut intra, fiind închisă, se spune că altarul este frumos și prezintă scena în care Isus vindecă un lepros. Deasemenea, biserica găzduiește ediția princeps a Bibliei scrisă de Luther, adusă aici chiar de Honterus, reformatorul sașilor din Transilvania.

Biserica se află în partea estică a localității, iar pe latura vestică a clădirii are o culoare cenușie, aproape neagră, ce amintește bine de Biserica Neagră (veți vedea în poze). Biserica este înconjurată de ziduri groase, destul de neglijate, care au cunoscut vremuri mult mai bune. În spate doi tei uriași, plini de flori, „păzesc” intrarea, pe o portiță mică.

Iar de aici pe un drum neasfaltat, pietruit, se poate ajunge la cetate după cca 5 minute. Pe măsură ce înaintăm la deal, lăsăm în spate satul, care se vede atât de frumos cu cât urcăm mai sus. O mică parcare la baza cetății, suficientă pentru vreo zece mașini, cu promisiunea amenajării ei. Vedem că mai sunt vreo trei mașini, semn că lumea se interesează de obiectiv, deși nu este încă deschis oficial. Eu citind articolul amplu și bine realizat de @tata123, am tot vrut să merg, urmărind știrile, în zadar... Am sunat așadar la nr de tel ce apare pe net, tel era al primăriei, iar de acolo mi-au dat tel Centrului de Informare Turistică, 0268/265 075. O doamnă foarte amabilă, mi-a spus că probabil în iulie va fi oficial deschis, dar încă de pe acum, putem vizita nestingheriți cetatea.

Am trecut pe sub poarta deschisă, a Turnului de Sud, pătrunzând într-o curte nu tocmai mare, dar foarte frumos amenajată. Am văzut pozele de pe net cu cetatea, ruinată și m-am bucurat să văd ce lucruri minunate au făcut aici cu multe fonduri asigurate de Consiliul Județean Brașov, detaliate bine pe panourile informative. De fapt la tot pasul, sau mai bine zis la fiecare obiectiv din cetate, găsiți câte un panou, cu descrierea obiectivului.

Odată cu proiectul de restaurare, s-au făcut și cercetări arheologice în urma cărora s-au descoperit urme de civilizație de mii de ani. Toate descoperirile făcute, din epoca neolitică (Cultura Cucuteni), geto-dacică, sau medievală vor fi expuse într-un muzeu, probabil în incinta cetății. Una din cele mai importante descoperiri din zonă este cu siguranță un lingou de aur de 393 de grame, cu inscripții latine, din sec. al IV-lea, din Imperiul Roman de Răsărit.

S-au restaurat toate zidurile, de est, nord, sud, vest, precum și zidul Zwinger, toate fortificațiile inițiale de pe vremea cavalerilor. În curte s-a refăcut forma capelei și a mânăstirii cisterciene, precum și fântâna adâncă de cca 70 de metri. Drumul de strajă, a fost refăcut complet, s-a folosit foarte mult lemn, de brad, iar peisajul văzut de aici, fie către sat, fie către Rotbav, sau spre calea ferată, ori fie spre un câmp plin de maci roșii este fabulos.

Cărămida s-a comandat special de la Sighișoara, ca și învelitorile de țiglă. Piatra s-a căutat foarte mult la balastierele din zonă, pentru a fi cât mai aproape de realitate. Amestecul de var pentru întăriturile zidurilor, este unul special, un var hidraulic, extras și adus din Munții Dolomiți din Italia. Pentru reconstituire, s-a folosit un model al cetății din sec. XVII.

Recomand cu drag, mie mi-a plăcut foarte mult, mai ales pentru că am văzut că se poate și la noi. Nu am plătit bilet, nefiind încă deschis oficial.

De la cetate am revenit în localitate, pe partea cealaltă a străzii Octavian Goga, dar pe partea dreaptă a parcului. După zona centrală, pe stânga, ne-am abătut din drum, pe o străduță mică, Nicolae Iorga, urmând indicatorul către Biserica Ortodoxă Sfântul Ioan Botezătorul.

Biserica a fost zidită în 1788 de către negustorii români din Brașov, în stil gotico-bizantin. Ferestrele sunt tot în stil bizantin, încadrate în exterior, în ogive gotice. În partea de vest, biserica are un antreu cu două intrări, iar deasupra este turnul înalt de 40-50 metri, pe care se află crucea ortodoxă, susținută de un glob mare, arcuit. Biblioteca bisericii găzduiește o serie de tipărituri religioase valoroase din sec. XVIII. Biserica este așezată pe un deal, în partea de sud-est a Feldioarei, iar de acolo se întinde o altă stradă frumoasă și largă, Mihai Eminescu. Aici lângă biserică este și cimitirul satului. Lângă poarta bisericii este o clădire veche, nefolosită din câte am văzut, cu două statuete superbe sub acoperiș, reprezentând doi copii cu câte o carte în mână, de unde am dedus că pe vremuri o fi fost folosită ca școală.

Aici în localitate se organizează festivaluri, ce doresc să pătreze anumite obiceiuri și tradiții locale, cum a fost în 27 mai, de sărbătoarea de Rusalii. Atunci a avut loc alaiul căruțelor cu armindeni, căruțe împodobite cu verdeață, ramuri de mesteceni și multe panglici colorate. Se spune că flăcăul dornic de însurătoare alege casa fetei pe care ar dori s-o ceară și înfige ramura de mesteacăn în fața casei ei. Tot atunci în cetate s-a organizat o expoziție temporară, despre datini și tradiții și file de istorie.

Pe viitor, mai precis peste două săptămâni, am văzut că se va organiza între 22-24 iunie Festivalul Trandafirul din Cetate. Este un festival de muzică, un concurs având secțiuni de muzică ușoară, populară și folk. Se va organiza în Cetate și la Casa de Cultură.

În primul weekend din septembrie se sărbătoresc zilele localității Feldioara.

Am folosit date ajutătoare Wikipedia.

Noi am petrecut câteva ore plăcute, am stat și pe bancă în parc, urmărind niște copii jucându-se, până ce s-a făcut ora de plecare. Recunosc, am fost în urmă cu ceva ani aici, dar acum m-a uimit schimbarea în bine. Este îmbucurător când constați că se fac progrese.

Eu recomand cu drag, dacă sunteți doritori de peisaje rurale, „presărate” cu câte o cetate.

Îl rog pe webmaster să atașeze o melodie cu parfum de tei pentru că lectura să fie mai plăcută, imaginați-vă așadar, că sunteți cu mine pe aleea cu tei din Feldioara! - youtu.be/cGPgg2GQSeM.Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1449 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI