La pas prin vechiul teren de vanatoare, azi cartierul Vendado

TIPĂREȘTE

Cuvantul vendado, in spaniola inseamna vanatoare. De aici vine si numele acestui cartier care a fost prima intalnire dupa ce am ajuns in Havana. Cazata in apropierea intersectiei Calle L cu bulevardul La Rampa, unul din arterele principale ale lui Vendado si care coboara pana la ocean, intalnind faleza larga Malecon, la jumatatea distantei dintre punctul vestic raul Almendares si Paseo De Marti, cunoscut sub numele de Prado.

Acest Malecon se intinde pe o lungime de 8 km, pe marginea oceanului, strabatand marginile cartierelor Havanei:Vedado, Centro Habana si Habana Vieja. Dimineata dupa micul dejun, m-am dus in camera si cu harta, un pix si o coala de hartie am coborat la receptie, mizand pe ajutorul d-rei de la receptie, pentru a imi face cel mai bun traseu de a vizita pe jos, toate punctele de interes in 4 zile, din Havana.

Fiind cazata in cartierul Vendado si pentru ca aveam nevoie de o acomodare cu populatia strazi, cum se respecta semnele de circulatie, cu tot ce era nou pentru mine, de unde imi cumpar sticla cu apa plata, cum ma voi descurca cu limba engleza, am inceput cu partea vestica, fiind o distanta mai scurta pe Malecon, de la locatia mea, pana la rau. Deci punctul de plecare hotelul Vendado, .

De cum am iesit in strada, am fost inconjurata imediat de cativa soferi ale anticelor masini insirate la marginea trotuarului:Chevrolet, Chrysler, Cadillac majoritatea descoperite, care stateau la vanatoare a turistilor care ieseau din hotel, pentru a face un tur de oras, in timp ce briza de pe faleza Malecon sa te racoreasca sub soarele arzator de pe cerul de un albastru, pe care parca nicaieri nu l-am vazut atat de frumos.

Dar decizia mea fusese luata, vroiam sa cunoasc Havana in toate colturile, pe toate stradutele inguste, sa trec prin parcuri, sa ma odihnesc pe banci, sa intru in conversatii cu acei cubanezi, care vorbeau limba engleza (de obicei in tarile din Asia, in special, vorbitorii de engleza erau tineri, cu aer de studenti, elevi), oameni in varsta care au cunoscut perioada de glorie, a frivo- litatilor din acest oras pana in 1960 si care cunosc ceva engleza, invatata de la mafia din USA, care se instalasera in Cuba, dupa 1950. Asa ca am inceput sa impart refuzuri si in stanga si in dreata, in timp ce imi continuam drumul in directia pe care pornisem. Cu greu am scapat de ei, sunt insistenti pana la agasare.

Am coborat pe La Rampa, pana la Malecon, portiune renumita pentru numeroasele hoteluri, cluburi de jazz, cinematografe, institutii (casa de somaj, centre comerciale-cele mai multe cu rafturi mai mult goale, cu haine prafuite, care imi aduceau aminte de fostele noastre magazine din anii 1980), restaurante, majoritatea cu aspectul unor carciumi cu mancare saraca- cioasa (pui prajit cu orez, fasole neagra si un platanos prajit), altele cu pizza cu ceva rosii si carnati de proasta calitate sau pravalii care vand niste placinte cu carne numite empanados. Dar peste tot esti servit cu mojitos, cu Cola cu gheata sau pinacola.

La Rampa pe partea dreapta cum cobori, este marginita de blocuri inalte inghesuite unul in altul, sub forma de cutii de chibrituri, construite in 1950, cu acele magazine la parter, de unde nu am putut vedea nimic care sa imi poata atrage atentia, dar aici am gasit apa plata, la sticle de 1 l.

Am ajuns la intersectia cu Malecon, pe partea dreapta este o statie de benzina El Futuro, construita in anii de glorie a epoci art-deco, pe stanga cum mergi spre vest pe Malecon este, Monumento a las Victimas del Maine "construit in memoria celor 288 de marinari care au murit cand a explodat vasul de razboi USS Maine, in portul Havana (1898) care venise sa-i ajute pe rebelii cubanezi refugiati in America, dupa ce spaniolii au inceput represaliile impotriva lor (ca urmare a tentativei cubanezilor de a-si castiga independenta). Acela a fost momentul declansarii razboiului hispano-american-1898.

Dupa ce treci de acest monument, sus pe dealul care margi- neste faleza Malecon se inalta spectaculosul hotel Nacional. Acest hotel, mandria havanezilor, a fost construit in anii 1930, intr-un imens parc la marginea oceanului, pe un deal cu baterii de tunuri din perioada coloniala si adaposturi sapate, catacombe care aveau drept scop apararea acestei laturi a Cubei, la atacurile piratilor. Daca intri pe aleea hotelului, marginita de palmieri, dinspre Calle L, pe care stau in asteptarea clientilor din hotelul de lux, cele mai frumoase masini de epoca, spalate, cu capota lasata jos, cu soferii imbracati in camasi albe impecabile si palarii albe cu boruri mari, incat greu rezistai sa nu faci un tur de oras, atunci cand te imbiau la o cursa prin oras.

Acestui minunat hotel, realizat in stil neorenanscentist cu decoratiuni, ornamente din perioada Renasterii Spaniole, candelabre luminate toata ziua, mobilier din lemn masiv si pe pereti alaturi de picturi afro-cubaneze, tabloul imens al lui Fidel Castro, te impre- sioneaza inca din momentul in care treci de poarta masiva pe care ti-o deschide un portar in uniforma, cu manusi albe, indiferent ca esti oaspetele hotelului sau nu, dar cu conditia sa fii turist strain, deoarece la subsolul hotelului sunt o multime de maga-zine cu produse de cel mai mare interes pentru turisti.

In aceste magazine, de stat cu preturi fixe, poti cumpara tigari de foi tinute in vitrine inchise cu lacatel, toate originale, facute manual si cu preturi incepand de la 5 $/tigara (o tigara Corona Junior) pana la 40 $/tigara (in timp ce studiam preturile si d-na de la vanzare tot imi scotea din vitrina tigarile, a intrat un domn cred ca un client vechi, cunoscut, care a cerut o tigara de acest pret); rom de buna calitate a caror preturi sunt aceleasi la toate magazinele pentru turisti sau la aeroport, de unde am si cumparat, numai dupa ce m-am reantors din croaziera si am parasit Havana (asa am fost mai sigura ca sticlele vor ajunge intregi la destinatie, chiar daca le duceam cu mine ca bagaj de mana). Tot acolo aveau buticu-ri cu tricouri, sepci cu steagul Cubei sau revolutionarii lor celebrii, dar cele mai cautate erau cele cu Che Guevara, costume de baie, bluze, rochite, toate din materiale, calitate foarte buna, pe care nu le-am vazut in magazinele pentru toti cubanezii (magazinele de la hotelurile internationale sau pe CUC, sunt asemanatoare acelor magazine din Romania inainte de 1989, de unde nu se putea cumpara decat pe $, iar romanii nu aveau voie sa detina mai mult de 90 $ si aceia justificati, de unde ii ai). Erau si buticuri mai mici, cu magneti, bijuterii lucrate din os, scoici si tot felul de maruntisuri.

Tot in aceste magazine poti cumpara cu carduri si pasaportul, mai putin cu cardurile bancilor din USA.

Dupa ce treci de usa pricipala si nu o iei pe dreapta, unde e acesta zona comerciala, traversezi holul si in fata deschizi o alta usa tot la fel de impunatoare, care da intr-un parc spectaculos, asezat pe un deal, de unde se deschide o frumoasa priveliste asupra oceanului. Parcul umbrit de arbori si palmieri, cu alei care serpuiesc prin peluza cu pasari, pauni, sau mici terase care servesc gustari, racoritoare, pinacola, mojitos, cafea, ceaiuri, este protejat, mai ales pentru arborii unici pe care ii are, cat si pentru simbolul istoric al acestui deal, cu catacombe si o baterie de tunuri, care aparau aceasta parte a coastei in perioada coloniala.

Tot in parc gasesti cea mai buna Baraca-restaurant, folosita de foarte multi turisti din Havana pentru masa de pranz. Aici manan- ci in special, mancare tipic Caraibiana, bazata pe gratar de pui, vita, porc cu orez alb, fasole neagra, yuca, platanos gratar, cartof dulce si poti cere alaturi pasta de usturoi. Toate aceste garnituri dau un gust delicios mancarii si toate produsele sunt proaspete. Creveti, peste (biban, pestele-sabie) sau langusta poti servi la aceasta Baraca, dar pretul unei portii este destul de mare, putand ajunge la un pret intre 50-70 $/portie si nici nu este prea satios, incat pana la culcare esti nevoit sa cauti din nou ceva man- care. Aici in timpul mesei, daca esti dispus sa-ti depasesti bugetul pentru mancare, poti accepta sa-ti cante trubadurii care trec printre mese, guajiras sau trovas. Eu am pre- ferat sa-si exprime aceasta pretentie, vecinii mei de masa, asa ca aveam muzica gratis si le mai puteam face cate o poza pentru a-mi aduce aminte de acele zile.

Dar sa revin pe traseul bulevardului Malecon din Vendado. Dupa ce am trecut de hotelul National, am ajuns intr-o piata larga, unde doar masinile din anii 1950, mai trec din cand in cand si studiind harta am vazut ca sunt la Tribuna Antiimperialista, un loc unde se tin demonstratiile antiimpericane si imediat o statuie domina aceasta imensa platforma, a lui Jose Marti cu un baiat in brate, care are un deget indreptat spre Biroul de reprezentare USA, fost sediul Ambasadei USA, ca semn de acuzare adus capita- lismului american.

Ajung la o intersectie cu o strada larga, Avenida de los Presidentes, pe care o traversez si ajung la o cladire aflata in paragina, a carei arhitectura imi arata ca acest hotel a fost un frumos candva, azi hotelul Riviera de stat a fost hotelul mafiotului Meyer Lansky, care a construit hotelul in stilul hotelurilor-cazinou din Miami, de unde se retrasese in anii 1950.

Din acest punct, Maleconul era pustiu, asa ca m-am intors pe Avenida los Presidentes spre interiorul cartierului Vendado pana am ajuns la o cladire inalta cu 88 de scari in fata, Universitatea din Havana, care initial a fost construita in Havana Veche si apoi in 1902 a fost mutata in Vendado. In apropierea universitatii sunt o multime de spitale:Calixto Garcia- (fost general erou din perioada razboiului de independenta); spitalul de Oncologie; spitalul Pedro Borras; spitalul Fructuoso Rodriguez; Manuel Fajardo; spitalul de Pediatrie (nu ma intrebati cine sunt acele persoane care dau numele spitalelor, pentru ca nici eu nu am reusit sa aflu; important e numarul foarte mare a spitalelor din Havana).

Sistemul medical este gratuit pentru intrega populatie. Medicina a beneficiat de fonduri mari de la bugetul statului, tratamentele asigura o buna sanatate, cunoscand o reala dezvoltare, ducand la tratarea multor boli terminale, concurand cu tratamentele facute in oncologie de USA. Se fac tratamente de cancer pulmonar, mamar chiar in stadiul 3 cu vindecare, dar numai cu internare in toata perioada, la spitalele din Havana. Pentru populatia cubaneza, tratamentul este gratuit, pentru straini (facute la clinica International Cira Garsia) costurile sunt ridicate, dar mult sub cele din USA. Cuba este si un mare exportator de medicamente si noi produse de farmacii.

In apropierea Universitatii este o constructie pe un singur nivel intins pe o suprafata mare intr-o gradina plina cu plante exotice, unde pe tot parcusul zilei e permanent aglomeraratie, este un mare Magazin de Inghetata Copellia. Este printre putinele realizari in constructie a perioadei postrevolutionare. Se spune ca zilnic acolo sunt serviti 30000 de oameni. In spatele universitatii, o cladire in stil renascentist azi muzeul Napoleonico, in trecut fosta locuinta a lui Orestes Ferrara in perioada anului 1912. Continuand sa intru mai spre centrul cartierului, am ajuns la Biblioteca Nationala, in stil art-deco, iar de acolo pe str. Calzada Infanta, este Centrul Comercial Internatio-, nal de unde se pot cumpara produse direct in $.

Dupa ce am dat o tura prin acest centru, mi-am fixat ce as putea cumpara in ultima mea zi de sedere in Havana, mai ales ca pana la hotel mai aveam de mers max 15 min. , mergand pe Calzada Infanta. Era tarziu, cu picioarele rupte de atata mers, flamanda nu eram pentru ca la hotel National am luat pranzul, am coborat pe bulevardul La Rampa pana la hotelul Vendado.

A fost o zi plina, urmatoarea zi urma sa merg spre estul Maleconului si sa strabat Havana Centrale pana la Havana Veche, pe care o planificasem in ziua cand ma imbarcam pe vasul de croaziera MSC-Armonia, portul -Terminal fiind in piata San Francisco, in mijlocul cartierului la o distanta de cca 10 km de hotelul unde eram cazata, in Vendado. Dupa imbarcare, vasul pleca urmatoarea zi seara, deci suficient pentru acest a vizita aceasta parte a orasului, cazarea in noaptea de 3 noiembrie-4 noiembrie, o aveam pe vas, iar ziua de 4 nov. era dedicata vizitei orasului Havana.

Partea cea mai frumoasa a Havanei incepe din Havana Centrale - urmatorul rw.

---

VIZUALIZĂRI: 1838 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI