Geiranger – cel mai frumos fiord al Norvegiei

TIPĂREȘTE

Urmare de aici vezi impresii

Încă emoţionaţi de frumuseţea drumului trolilor şi a drumurilor norvegiene care şerpuiesc pe vârfurile domoale ale munţilor, însoţiţi de un soare strălucitor şi un cer senin, aşteptam cu nerăbdare să ajungem la faimosul Geiranger, cel mai frumos fiord al Norvegiei.

Ruta Andalsnes – Geiranger este cunoscută şi sub denumirea de Ruta de Aur (Golden Route), 100 Km pe drumul naţional 63. Chiar şi pentru norvegieni ruta este spectaculoasă, cu peisaje care îţi taie răsuflarea. Golden Route este formată din Troll’s Ladder (Drumul trolilor), Eagle Road (Drumul vulturilor) şi Geiranger Road (drumul de la Geiranger către Dalsnibba) şi se întinde între două oraşe Norddal şi Stranda. În timpul verii populaţia oraşelor creşte semnificativ datorită turiştilor care le vizitează.

Frumosul fiord Geiranger în formă de peşte şi peisajele naturale din jurul său au fost incluse în lista patrimoniului Unesco în 2005. Fiordurile au o adâncime de 600-700m, iar vârfurile semeţe se înalţă până la 2000m deasupra nivelului mării. Clima este blândă ceea ce încurajează culturile de fructe în zonă, iar în munţii înalţi pe timp de iarnă este zăpadă excelentă pentru a schia. Turismul este însă una din principalele activităţi din zonă.

Fiordul Geiranger a fost descoperit prima dată ca traseu turistic în 1869, când primul vas turistic a acostat aici. De atunci, s-a investit mult în infrastructură, astfel că Eagle Road este deschis tot timpul anului, fiind singura cale de acces iarna spre Geiranger. Celelalte două, drumul trolilor şi drumul spre Dalsnibba, sunt deschise doar vara, de la 1 iunie. Se aproximează că peste 600.000 turişti vizitează în fiecare an zona fiordului şi drumul trolilor.

După ce am traversat cu ferry Eidsdal-Linge, drumul urcă vertiginos până spre vârful munţilor, unde pentru prima oară am zărit apele liniştite ale fiordului şi vestita cascadă Seven Sisters (cele şapte surori). Impresionaţi de primul contact vizual cu fiordul am oprit maşina într-o parcare mare, am scos aparatul de fotografiat şi am încercat să imortalizăm orice moment. De acolo de sus, soşeaua coboară destul de lin, pe versantul muntelui, iar fiordul îşi dezvăluie din ce în ce mai mult frumuseţea. La altitudinea de 620m deasupra mării începe adevăratul Eagle road (Ornevegen), care impresionează prin cele 11 serpentine în ac de păr. Prima curbă spectaculoasă în care am intrat coborând de pe vârful muntelui se numeşte Ornesvingen şi este unul dintre renumitele puncte de atracţie din zonă. Undeva pe partea dreaptă a drumului a fost amenajată frumos o terasă de unde poate admira fiordul în toată măreţia lui: cascadele celor şapte surori care îşi izbesc apele furioase de versanţii abrupţi ai muntelui pentru a a junge în cele din urmă în apele calme ale fiordului, micuţul sătuc Geiranger înconjurat din toate părţile de munţi semeţi, drumul vulturilor care coboară ameţitor de repede spre micuţul port şi undeva în depărtare, parcă atingând cerul vârful Dalsnibba.

Eagle road a fost deschis oficial în 1955 şi denumirea acestuia sugerează sălbăticia şi măreţia acestuia. Drumul a fost numit astfel datorită faptului că traversează în punctul său cel mai înalt printr-o zonă unde trăiau foarte mulţi vulturi. Şi platforma Ornesvingen a fost renovată în 2006 şi inclusă în proiectul Nasjonal Turistveg (Drumurile Turistice Naţionale).

Când am ajuns în centrul micului sătuc Geiranger, ne-a întâmpinat o atmosferă de basm, de linişte, de relaxare: noi şi un autobuz de turişti care aşteptau răbdători pe ponton pentru a pleca pe fiord. Am pornit şi noi să vizităm centrul, destul de pustiu, am băut o cafea, ne-am întâlnit cu cel mai mare trol din zonă, am făcut poze şi am plecat la următorul punct intermediar, deasupra satului, şi anume Flydalsjuvet, uşor accesibil de la drum, aprox. 4Km din centru în direcţia Grotli.

Până a ajunge aici, undeva pe partea stângă am observat traseul către ferma Vesteras, iar de acolo într-o jumătate de oră de mers pe jos se poate ajunge la alt punct turistic Losta, care oferă şi el imagini de neuitat asupra fiordului. Tot urmând acelaşi traseu se ajunge în spatele cascadei celor şapte surori. Din păcate timpul nu ne-a permis să ajungem pe acolo, dar locurile sunt atât de frumoase, încât am promis că ne vom întoarce anii viitori pentru a explora mai mult minunăţiile fiordurilor. Tot indicatorul ne arată cum se numește frumoasa cascadă de pe marginea drumului, Grinddalselva, a cărei apă cade cu atâta putere încât dacă stai în mijlocul drumului sigur faci o baie bună.

Flydalsjuvet oferă o imagine impresionantă asupra fiordului şi o oportunitate excelentă pentru fotografierea vaselor care intră în port. Multe din fotografiile prezente pe site-uri sunt făcute de aici. Punctul panoramic este format de fapt din două platouri, ambele renovate şi cuprinse în proiectul Nasjonal Turistveg. Pe platoul inferior am dat de un sezlong numit Fjordsetet, inaugurat de regina Sonja în 2003, ca o încununare a celei de-a 10 aniversări a companiei Fjord Norge AS. În pozele făcute aici la Fjordsetet ai impresia că stăm pe o stâncă chiar deasupra fiordului la aprox. 80m cu picioarele în aer deasupra apelor învolburate ale râului ce traversează chiar pe mijloc satul Geiranger.

The Geiranger Road (Geirangervegen) porneşte din centrul satului până la Skjak. Punctul cel mai înalt al traseului este Djupvatnet (1039m), iar de acolo se ajunge parcurgând Nibbevegen (drum secundar în serpentine) până la Dalsnibba (aprox. 1500m).

Urcând în continuare de la Flydalsjuvet spre Dalsnibba am avut plăcerea de a traversa un drum numit Knuten (the Knot), de fapt o buclă care ocolea pe vremuri o stâncă, ce stătea în calea șoselei și care ulterior a fost tăiată. Un moment fain a fost atunci când soțul a intrat pe jos, pe sub pod cu mașina, iar deasupra un neamț stătea și el cu mașina să-l fotografieze soția lui, iar eu am surprins acest moment. Ca de obicei, noi eram ”pe dos”, căci neamțul a fost mai atent la sensul de străbatere a buclei, deh…ca românii: P.

Am urcat în continuare urcușul spre Dalsnibba, în curbe largi și arcuite printre alte cascade frumoase, cascade ce-ți lasă impresia că izvorăsc din cer și se prăvălesc peste munți cu furie. Pe această porțiune de drum am întâlnit numeroase indicatoare care ne atenționau că nu avem voie să oprim pe marginea drumului … cred că era periculos din cauza grohotișului și a bolovanilor de pe versanți. Noi n-am întâlnit nici-o pietricică pe drum … și ne gândeam (oare a câta oară???) cum cad bolovanii pe drumul nostru european Valea Oltului, deși se lucrează la consolidarea versanților în fiecare an … deci la ei se poate, la noi nu se vrea!

Ajunși la Djupvatnet (1039m), ne-au întâmpinat munții plini de zăpadă, un lac înghețat, pustietate alpină și o liniște deplină. De la Knuten până aici am fost singurii turiști din zonă. La Djupvatnet am zărit o cabană cu același nume, care era închisă, chiar pe marginea lacului înghețat și am văzut indicatorul care ne îndruma să ajungem la Dalsnibba (1500m), pe drumul ce se numește Nibbevegen. Drumul este spectaculos și periculos, inițial asfaltat, apoi pietricele mici și în cele din urmă nisip spre vârf unde nu există parapeți decât în curbe. Noroc că acolo sus pe marginea drumului se înălțau zidurile de zăpadă … de aceea traseul se deschide doar vara. Nibbevegen, simbolul turismului în zona Geiranger, a fost deschis în 1939. Panorama fantastică a fiordului, a munților, a norilor ce se odihnesc pe vârfurile acestora, a drumului vulturilor, a cascadei celor șapte surori este un ”must-see” al oricărui turist ce ajunge în zonă. La baza drumului sunt cabine de plată, noi le-am găsit goale, dar am plătit cu cardul și totul a fost în regulă.

Ne-am despărțit cu părere de rău de cel mai frumos fiord al Norvegiei, însă cu inimile împăcate că l-am putut admira din toate părțile (mai puțin dintr-o croazieră). Deși planurile inițiale continuau pe ruta Dalsnibba-Lom-Gaupne (Sognefjell National Route – cel mai înalt drum montan din nordul Europei) – Flam (Stalheim Sightseeing și Stegastein Viewpoint) - Aurland Mountain National Route - Bergen – Eisfjord – Haugastol (National Tourist Route Hardangervidda, Vøringsfossen waterfall) - Ryfylke National Route - Pulpit Rock – Preikestolen - Kjerag (Lysefjord), deci încă patru zile cel puțin, întrucât copiii ne așteptau cu nerăbdare (acesta fiind singurul concediu din ultimii ani când i-am lăsat acasă), oboseala se adunase, ne-am hotărât să mergem direct spre Oslo. Am ajuns vineri seara la prietenii noștri care au o terasă frumoasă pe malul fiordului (în week-end este distracție maximă) și un apartament superb cu priveliște spre fiord și spre trambulina de schi Holmenkollen, astfel că și aici am avut parte de imagini superbe ale apusului și răsăritului soarelui.

---

VIZUALIZĂRI: 10097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI