Loggia dei Lanzi, Florența

TIPĂREȘTE

Unul din obiectivele care m-a încântă în mod deosebit, de fiecare dată în Florența, a fost Piața Signoriei. Nu există picior de turist care, să nu-și fi lăsat amprenta tălpii în impunătoarea și solemna piață. Frumoasă și foarte aglomerată, nu departe de râul Arno, piața este mărginită pe trei laturi de clădiri medievale, iar pe latura sa nordică de Palatul grandios al Signoriei, cunoscut sub numele de Palazzo Vecchio. Acesta este un edificiu cu aspect de fortăreață, cu o fațadă ce delimitează trei etaje prin ferestrele sale ogivale și un turn amplasat asimetric, la baza căruia se află un ceas. Turnul înalt de 94 m este vizibil de la mare distanță. Aici nu te poți rătăci! Dar multe se pot vorbi despre acest palat!

Piața însăși, este un ”muzeu în aer liber” și prin elementele sale amintește de istoria bogată a orașului Florența.

Eu călătoresc pe cont propriu, nu pricep mare lucru nici în franceză, nici în engleză, dar de fiecare dată încerc să-mi fac temele înaintea plecării. Mă așez în fața unui obiectiv, admir, fotografiez și citesc. Nu pe telefon ”deștept”, că nu am, ci pe ghidul orașului și cu harta în mână. Harta este ”Biblia turistului”. Astfel încerc să împletesc informațiile culese cu fotografiile făcute la fața locului. Și bineînțeles, impresiile personale.

Să revenim la Piața Signoriei și la ce prezintă ea vizitatorilor. Cea mai cunoscuta statuie din piață este David, opera lui Michelangelo. Original se află la Galeria Academiei. David a fost creat în 1504 special pentru orașul Florența și până în 1873 a stat în piață, în bătaia vântului și a ploii, când a fost înlocuit cu o replică.

Amintesc în treacăt, Statuia ecvestră a marelui Duce Cosimo I de Medici, cel care a readus familia la putere în anul 1537, apoi Fântâna lui Neptun, ce simbolizează puterea navala a Florentei, cu un impunător Hercule, înconjurat de nimfe. Activitatea navală era desfășurată prin portul Livorno.

La intrarea în palat tronează statuia unui leu, opera lui Donatello, copie fidelă a originalului aflat la Muzeul Național Bargello.

Loggia dei Lanzi

Vreau să mă axez pe această loggie aflată lângă Palat, loggie ce datează din sec al XIV-lea construită pentru a oferi protecție conducătorilor orașului în timpul serbărilor și a adunărilor publice. Atunci, i se spunea simplu, Loggia. Ea este de fapt o prelungire a unui corp al Muzeului Uffizi, oferind o largă perspectivă asupra pieții.

Autorii acestei lucrări în stil gotic târziu, sunt arhitecții care au ridicat și Catedrala Sanra Maria del Fiore.

Ulterior și-a luat numele de la gărzile personale ale lui Cosimo I de Medici, lăncieri elvețieni, cunoscuți sub numele de Lanzi care au folosit-o drept cameră de gardă, timp de 9 ani, cât el a locuit aici.

De la sfârșitul sec. al XVIII-lea, loggia a fost utilizată ca un muzeu în aer liber.

Forma sa este dreptunghiulară și constituită din trei mari arcade susținute de stâlpi. Două laturi fac corp comun, una cu Galeriile Uffizi și o alta cu o clădire învecinată, iar alte două laturi ale loggiei sunt prevăzute cu despărțitoare, ce lasă loc privirilor noastre. Pe latura mare, ce dă spre Piazza Signoriei, se află scările de intrare, străjuite de doi lei din marmoră. Cel din dreapta, este un original din sec II d. Ch. iar cel din stânga, mai tânăr, din sec al XVI-lea. Ambii sunt din marmoră și provin di Vila Medici din Roma.

La orice oră din zi, forfota nu încetează. Nu pot face nicio fotografie, fără un cap străin, în cadru. Mă foiesc, mă întorc, urc, cobor, nimic! Merg mai departe.

Sub arcada stângă privirilor noastre și în prim plan, se află lucrarea lui Benvenito Cellini intitulată Perseu. Pentru a fi mai vizibil, l-am fotografiat din mai multe unghiuiri. Aceasta are o poveste interesantă!

Tradiția de a expune statui în Loggia dei Lanzi a început din 1494 când florentinii, mânați de alte familii rivale, i-au alungat pe membrii familiei de Medici, familie ce stăpâna orașul de mai bine de 150 de ani. În pornirea lor împotriva Medicilor, orășenii au scos statuia lui Donatello, Judith si Holofernes din palatul familiei, amplasând-o în Loggie, în ochii mulțimii. Alegerea a fost cu tâlc, pentru că statuia înfățișează o femeie evreică care, animată de dragostea de țară, nu ezită a-și folosi seducția spre a-l decapita pe Holofernes, generalul regelui babilonian, Nabucodonosor, tiran ce asediase Bethulia, orașul Judithei. Gestul răzmeriței, simboliza sfârșitul dominației Familiei Medici.

După un timp, Casa de Medici și-a recăpătat puterea și ducele Cosimo I a îndepărtat lucrarea lui Donatello (acum, originalul se află în Palazzo Vecchio și o copie a sa, în fața palatului, în piață), l-a angajat pe Bevenuto Cellini să creeze o sculptură care să-l reprezintă pe eroul mitic Perseu după ce acesta a decapitat Meduza. Și... de ce tocmai Meduza?

În mitologie, Meduza era una din cele trei surori gorgone, ființe amenințătoare și distructive, cea cu șerpi în loc de păr, care pietrifica pe oricine o privea în ochi. Aceasta a fost ucisă de Perseu, privind-o print-o oglindă primită în dar de la zeița Athena, căruia Perseu, în semn de mulțumire, i-a înmânat capul Meduzei. Zeița l-a montat pe scutul său, semn al invincibilității sale. Vedem deseori prin marile muzee reprezentări ale zeiței Athena, care are atât pe scut, cât și pe platoșă, însemnul capului Meduzei.

După ce lucrarea comandată a fost terminată în 1554, statuia a fost amplasata în Loggia dei Lanzi ca un avertisment pentru potențialii inamici ai ducelui. Astăzi, statuia de bronz a lui Perseu este principalul punct de atracție în piață, originalul aflându-se la Muzeul Național Bargello.

Altă capodoperă amplasată în dreapta scărilor de intrare în Loggie și tot în prim plan, este Răpirea Sabinelor, un grup statuar din marmură, creat de sculptorul Gianbologna. A fost montat în 1583. Sabinele erau femei din Poporul Sabinilor, atrași de Romulus, întemeietorul Romei, la o mare sărbătoare pentru a fi răpite ca apoi, să populeze orașul nou întemeiat, dar lipsit de femei.

În planul al doilea, în dreapta privitorului, altă statuie tot de Gianbolognia și lucrată tot în marmoră, este cea care îl înfățișează pe Hercule în luptă cu centaurul Nessus. A fost creată în 1599 dar adusă în Loggia dei Lanzi abia în 1841. Nessus, unul dintre centaurii din mitologie a fost ucis de Hercule în momentul când încerca să-i răpească soția. Pentru a se răzbuna, înainte de a muri, Nessus i-a dăruit femeii o cămașă otrăvită cu sângele său, care avea să-i pricinuiască moartea lui Hercule.

Povești, legende, mitologie=copilărie+turism.

Alte doua sculpturi se află tot în planul al doilea și anume, o statuie de Pio Fedi intitulată Răpirea Polixenei, lucrată în marmoră la 1865 și Menelau susținând corpul lui Patroclu, o copie romană după un original grec din anul 230 î. Ch. Aceasta din urmă provine din Vila Medici din Florența, amplasată mai întâi pe Ponte Vechio, apoi în Loggie din 1741.

Alte sase sculpturi – cunoscute sub numele de Sabine – se afla în partea din spate a Loggiei. Statuile romane din marmura sunt din sec al II-lea d. Ch. și înfățișează figuri de femei. Statuile provin din Vila Medici din Roma și au fost amplasate aici în 1789.

Pentru cine vizitează Florența, Loggia dei Lanzi nu este de lepădat!

---

VIZUALIZĂRI: 4351 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI