Spitalul Inocenților, Florența

TIPĂREȘTE

1294. Europa sfâșiată de războaie, holeră, ciumă și alte epidemii, secătuită de cruciade, trecută prin cutremure, erupții vulcanice și hoarde barbare, această Europă era lipsită de o populație tânără, în special de copii. Mai apoi, să nu uităm că o parte din aceștia erau racolați din teritoriile cucerite de armatele sultanilor, crescuți în cultul Coranului și trecuți apoi în rândul ienicerilor, pentru a lupta, poate chiar împotriva familiilor lor.

Datorită împrejurărilor vitrege, a mizeriei și a imposibilității multor familii de a crește un copil, aceștia erau abandonați cu sutele.

1294- momentul când, un copil începe a fi considerat o valoare.

Și asta s-a petrecut la Florența, prima din Europa când, Consiliul General a delegat îngrijirea acestor „innocenti” unei puternice congregații din oraș, „Arte della Seta” sau Ghilda Mătăsarilor. Timp de mai bine de un veac, aceasta a oferit adăpost copiilor găsiți.

Mai târziu, ghilda a primit dreptul de a construi, cu ajutorul municipalității, un edificiu destinat special orfanilor. Construcția a fost ridicat după planurile Bruneleschi, la 1440. Organizat după modelul mănăstirilor, avea o biserica, o sala de mese, una de rugăciune, o infirmerie, săli destinate vizitatorilor (femeile și bărbații aveau acces separat) și o sală de dormit.

Primul orfan a fost lăsat aici pe 5 februarie 1445, la doar zece zile după deschiderea oficiala.

Aici s-a oferit asistență socială pentru sute de mii de orfani, în cursul celor peste cinci secole de existență. Florenta a dovedit astfel, o viziune cu adevarat creștină și o mentalitate caritabilă fără egal, până la sfârșitul sec. al XIX-lea.

La început, copiii nu erau încredințați direct personalului, ci abandonați într-un fel de bazin de piatra, sub fereastra unei camere unde se afla permanent o doică, pentru al prelua și alăpta. Mai târziu a fost deschisă o fereastră și niște trepte din piatră, fereastră prin care, copiii erau introduși și preluați. O copie a acestor bazine, sau poate originalele, se află în curtea interioară. Treptele și fereastra există.

În 1476, spitalul găzduia 600 de copii abandonați, iar doua secole mai târziu, în 1647, o înregistrare oficială consemna prezența a 1091 copii orfani, dintre care 28 sugari, 21 doici, 40 preoți și călugări, restul copii deja măricei. Se estimează că în total, spitalul a găzduit peste 375.000 copii orfani! Totuși, molimile și-au spus cuvântul, rata mortalității, ajungând la un moment dat foarte mare.

Băieții ajunși la adolescență erau încredințați breslei mătăsarilor și învățau sa țeasă sau sa se ocupe cu negoțul, fetele primeau o educație riguroasa și puteau chiar năzui la o partida buna.

Muzeul ”Spedale degli Innocenti” se află în Piazza SS. Annunziata, prezintă o frumoasă logie cu arcade și câteva fresce, iar spațiul între arcade este ocupat de 10 medalioane lucrate de Andrea della Robbia, în teracotă smălțuită și prezintă prunci în fașă. La capătul nordic se află scările unde erau lăsați copiii abandonați. Două din aceste medalioane au fost recondiționate și acum se află în muzeu. Locul lor a fost luat de desene. Peste 2-3 ani, nu cred să mai fie unul lăsat la dispoziția intemperiilor.

Muzeul a fost renovat și modernizat. Noi am beneficiat de Firenze Card, la costul de 72 euro, pentru 72 ore și vizitarea gratuită cu acces imediat la 72 muzee, plus transport gratuit pe toate traseele.

Nu mi-a plăcut prezentarea muzeului. După modernizare, traseul acestuia este tapetat în întregime cu panouri de culoare neagră, atipică noțiunii de copil, indiferent de statutul acestuia.

Una din încăperi prezintă fotografii din ultimii ani, cu personalul de deservire, sau ultimele documente în original. În altă încăpere au fost amenajate niște sertare suprapuse, pe care vizitatorul le deschide și care conțin elemente de identificare precum: o brățărică cu un număr de ordine, un rest de pânză sau o jumătate de medalion. Atunci m-a dus gândul la filmele în care, în final, personajele erau identificate prin unirea a două jumătăți de medalion. Probabil că mama copilului fiind o persoană înstărită, oferea acest medalion și jumătate din el îi aparținea. De ce nu-și creștea copilul? O fi fost din flori. Putea oricând să-l recupereze!

Mulțumesc! Am scris acest review de Ziua Mondială a Copilului.

---

VIZUALIZĂRI: 2637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI