Municipalitatea Faistos - o felie din Creta

TIPĂREȘTE

Cuvant inainte

Municipalitatea Faistos se afla in partea central – sudica a Cretei, acoperă o suprafață de 410 km2 (dublul mărimii orașului București) si este marcat de un peisaj arid cu lanțuri muntoase spre nord (granita județului se afla chiar pe creasta muntelui Ida, cel mai înalt vârf al insulei) si spre sud (munții Asterousia sau muchia Kofinos sunt ultima baricada spre marea Libiei), iar centrul regiunii adăpostește întinsa câmpie Mesara, care da si numele golfului ce se deschide spre apus.

Turismul in aceasta zona ocupa un loc secundar, in timp ce agricultura domina peisajul: superba câmpie Mesara este un covor de grădini de măslini nesfârșite ce se alungesc pe versanții lini din jur, iar zonele colinare, micile platouri si depresiuni montane sunt ’albite’ de o mulțime de sere.

Aici e o altfel de Creta – e mai puțin despre imaginile clasice a ceea ce înțelegem când spunem Grecia si mai mult despre viata rurala greceasca, despre locuri izolate sălbatice, despre un mod mai tihnit si mai liniștit de a trece de la o zi la alta. Celor iubitori de confort si plaje nisipoase poate nu li se va părea locul ideal de vacanta, dar pentru cine iubește explorarea si locurile ferite – cred ca e o destinație de luat in calcul.

Majoritatea plajelor sunt medii sau măricele ca dimensiune, destul de aerisite, formate dintr-un amestec de nisip, pietriș, pietre si lespezi uneori, iar marea se adâncește destul de repede – in 10-15-20 m. Punctual sunt câteva zone mai nisipoase si cu acces mai lin in apa dar nu aceasta e regula in zona, așa ca sunt recomandați papucii de apa.

O parte din plajele izolate se pot accesa numai via niște drumuri de pământ cu denivelări, care impun conducerea unui vehicul cu garda mai înalta. Daca dorești sa te bucuri de aceste locuri merita sa închiriezi o mașina care poate face fata la dificultatea din teren – noi am închiriat online un Suzuki Vitara cu asigurare full la 560 euro/10 zile de la firma din aeroport Heraklion. De altfel am remarcat ca majoritatea localnicilor au in familie minim o mașina de tip off-road pickup. Navigarea folosita a fost Waze, dar trebuie verificat când vrea sa facă short-cut-uri inutile sau dc in sălbăticie are destinația bine stabilita. Mașina închiriată nu avea suport de telefon, deci e bine sa aduceți unul la bagaj.

Noi am avut de facto 8 zile pline de colindat si descoperit, cu o vreme impecabila in intervalul 20-30 iunie. Temperaturile au fost de 25-32 grade, dar apa a fost mai rece puțin decât in alte zone: pana pe 24/06 a avut cam 21-22 de grade, iar după 25/06 a urcat la 23-24 de grade.

Drumurile asfaltate sunt in condiții decente in afara localităților, dar prin localități sunt peticite si denivelate destul de des. Șoselele care traversează munții sunt foarte faine si pentru mine, șofer fiind, a fost una dintre cele mai frumoase parți. Am încercat sa nu mergem pe același drum dus-intors tocmai pt a experimenta cat mai multe trans-montane din Faistos.

Cazarea aleasa de noi e situata dincolo de limita municipalității, in satul Mitropoli – foarte accesibil așezat in proximitatea DN-ului care merge spre Heraklion. Am stat la Villa Lavender si a fost o alegere last minute bazata pe nevoile specifice ale grupului.

Satul Mitropoli este important pe harta arheologiei cretane deoarece aici se afla situl Gortys – ruinele celei mai mari capitale din epoca dominației romane in zona; biletul este 10 euro si daca descarci aplicatia Helenistic Heritage ai la dispozitie un ghid care te conduce printre ruine cu explicatii la fiecare tabela de identificare (acest app e util pentru toate monumentele din spatiul elen). Muzeul are un magazin de suveniruri variat si bogat, dar cu preturi ok, precum si o cafenea micuța. Peste drum de sit se afla un măslin milenar care in creșterea lui a îmbrățișat coloanele antichității – este unul dintre arborii monumentali ai insulei.

Rămânând in sfera arheologiei, cel mai important sit al zonei este situl Faistos, unde a fost cândva un palat minonian aproape la fel de important ca cel din Knossos. In apropiere se afla situl AgiaTriada – de asemenea un vestigiu al erei minoniene. Aceste locuri încărcate de istorie sunt destinații faine pt cei pasionați sau in zilele cu vreme nepotrivita de plaja. Un alt monument istoric este maslinul milenar din apropierea acestor situri, la care se ajunge pe niște coclauri accidentați - in trunchiul lui scobit încap 3 oameni si este considerat cel mai bătrân copac din municipalitate, de aici si numele: Mama măslinilor din Kamilari;

Marea – THALASSA

MATALA - stațiunea cea mai importanta din zona si una dintre cele mai frumoase destinații din sudul Cretei – as spune ca fotografiile si filmulețele privite înainte de a merge acolo nu au reusit sa-mi transmita cu adevarat senzatia locului. Exista un aer prins undeva intre pitoresc si hippiot care se simte destins, liniștit dar vivace. Noi am prins si festivalul anual de solstițiu, ținut pe plaja la apusul soarelui, cu o combinație de muzici de cover-uri faine si trupe indie-rock. A fost unul dintre momentele foarte frumoase ale concediului. Acces: drumul este asfaltat in condiții ok – nu sunt probleme; Parcare: daca vrei sa răsfeți mașina exista parcare cu parasolare pt 5euro/zi in inima stațiunii. Se poate continua mai departe pentru a parca pe zone virane fără cost. De asemenea se parchează si prin stațiune fără taxa (in iunie), de-a lungul drumului. Când este foarte aglomerat exista 2 zone de criza P1, P2 si P3 (fără taxa).

Marea este curată și limpede, se adâncește destul de repede, in 10 m și fundul marii are zone de plăci stâncoase, zone de pietre si zone nisipoase - sunt necesari papuci de apa. Pe latura nordica se pot face sărituri de pe stânci, in zona plăcilor si a stâncilor se poate face snorkeling. Plaja - 400 m lungime și destul de lată (20-30 m), cu nisip gri grosier. Există câteva zone organizate cu șezlonguri (15 euro/set) dar minim 50% din suprafață e lăsată liberă. Are o bordura de copăcei in partea nordică unde se poate sta si cu cortul sau cu prosopul la umbră dacă mergi din timp – acești copăcei am aflat noi ulterior ca se numesc TAMARIX si sunt foarte prezenți pe plajele sudice – grecii le zic Almyriki – acum noi iubim almyriki! Mâncătoria: noi am luat masa de 3 ori la același local fiindcă ne-a plăcut foarte mult meniul, personalul si vibe-ul- deci recomand acest loc din tot sufletul: Hippies Cave Bar & Food

Stațiunea: are multe multe restaurante, magazine micuțe cu de toate, piațete cu muzica live, desene pe asfalt, cafenele si terase si bineînțeles cazări de toate felurile. Este un orășel micuț dar foarte animat si in același timp pe “chill mode” . Preturile sunt un pic mai ridicate decât in restul regiunii, economia profitând de afluxul puternic de turiști. Grotele – locul asta a devenit faimos datorita numeroaselor grote săpate din vremea romanilor si încă dinaintea lor in versanții nordici ai plajei care au atras in număr mare hipioții anilor 70; treptat guvernul a intervenit sa reducă curentul si in timp a blocat accesul către ele așa ca astăzi pot fi vizitate numai contra cost (5e); ca o recomandare ideal este o vizita ori dimineața ori după-masa, astfel încât zona sa se afle in umbra, deoarece piatra reflecta puternic căldura soarelui. APUSUL – e un loc superb de privit sfârșitul zilei

KOKKINI AMMOS – Red Beach sau plaja nisipurilor stacojii – este o plaja sălbatica accesibila per pedes, frecventata de turiști si precum ii e si numele – are un nisip frumos de culoare auriu- arămiu.

Acces – dintre casele stațiunii pornește o poteca care iese pe versantul dinspre sudul Matalei si te urca preț de 20 min dar care cere încălțăminte decenta (sandale de trekking – adidași de trail) find traseu denivelat si plin de pietroaie. Se ajunge la o zona de panorama frumoasa spre mare, stațiune si plaja noua iar apoi se coboară versantul in partea cealaltă spre plaja roșie. Plaja are aproximativ 300 m lungime si o lățime de 10-15 m. Marea se adâncește repede. Nisipul este fin, curat si are o culoare caramiziu-auriu foarte frumoasă. Aș zice ca a meritat plimbarea pana la plaja poate si numai pentru nisipul ei. In apa sunt si pietre deci sunt necesari papuci de apa. In jur sunt stânci căzute din versanți, capre ce așteaptă resturi, munți arizi si pustietate cat vezi cu ochii. Marea e frumoasa si curata. Amenajări: pe plaja exista 3 beach-bar-uri – preturile la cocktailuri variază intre 8-10-12 euro. Băuturile au preturi mai ridicate decât in stațiune, profitând de izolarea locului. Este o zona haotica, neamenajata, fără bai, cabine de schimb, dușuri, salvamari si fără umbra naturala. Cei de la bar mi-au zis ca nu au toalete si ei își fac nevoile la găleata – deci deșeurile umane pot fi o problema. Recomand sa mergeți la toaleta înainte de a merge la plaja asta. Nu uitați la bagaj: apa (pontul nostru: puneți sticlele de apa la congelat seara iar ziua următoare aveți apa rece mult timp), umbrar/umbrela, crema de soare factor 50, rogojina pt nisipul încins, încălțări pt teren accidentat, ceva de protejat capul, ochelari de soare, o cămășuța larga alba care sa va protejeze pielea când faceți traseul spre plaja, ceva gustări ușoare, fără boxe! – este o zona tihnita. Apusul se poate vedea dinspre colțul sudic al plajei

La nord de zona Matala se deschide un golf imens cu o plaja pe măsura, reprezentând in același timp granita vestica a județului: Mesara. Ceea ce colectiv se numește plaja Mesara, aduna de fapt o lungime de 10 km o înlănțuire de plaje care au in comun 2 mari caracteristici: 1) o priveliște superba spre apus si 2) vulnerabilitate in cazul zilelor cu vânt deoarece nisipul se ridica si face imposibil bronzatul iar valurile devin periculoase. Prin urmare zona golfului Mesara trebuie evitata in zile cu prognoza de vânt. Împărțeala pt acești 10 km este după cum urmează:

Kokkinos Pirgos – plaja si numele orășelului înseamnă Turnurile Roșii – după vestigii medievale existente in zona; Lungime 1 km si lățime 20-30 m; plaja este formata din nisip in principal, fiind si cea mai prietenoasa parte a golfului Mesara. Este o zona foarte populara printre localnici si familii de turiști, avand multe zone organizate, servicii aproape de plaja si o varietate de cazări si taverne.

In iunie locurile care ofereau si șezlonguri, nu percepeau taxa pentru ele daca făceai o consumație minima modica: spre ex noi am stat intr-o zi la Aiolos Cafe - iar ei aveau acest minim la 3 euro/pers – noi însă am stat aproape toata ziua acolo si am consumat in jur de 30-40 euro/ pers pana am plecat. Am apreciat ca ne-au oferit monede pt a accesa dusul de pe plaja, care cerea mărunțiș pt 1-2 minute de consum. Au cafea ok, cocktailuri si ceva mâncăruri basic dar la preturi f ok. In zona barului apa se adâncea lent si fundul marii era foarte fin - acesta a fost cam singurul loc unde nu am folosit papuci de apa.

Pt cei care merg cu prosopul exista din loc in loc niște tamarix mai firavi pt umbra, însă e bătaie pe ei – cer ajuns devreme. Mâncătorie – am luat cina la o taverna foarte drăguța pe malul marii care avea si bucătar roman: Red Castle – au o parcare mare in spate, mâncare buna, preturi ok, servire ospitaliera, mesele sunt intr-o gradina de tamarix pe malul marii, vibe super;

Katalyki Beach – este o plaja interzisa din cauza așezării ei paralel cu aeroportul militar – teoretic dc te duci in zona respectiva si te vede cineva, vei fi îndemnat sa ieși din perimetru; sunt 1-2 km de pustietate si prin protecția ei, devine un habitat bun pt cuiburi de țestoase caretta; numele plajei s-ar traduce ca “loc de adăpost peste noapte”

Afrathias Beach – in continuarea zonei interzise, se întinde o plaja sălbatica unde chiar este perimetru de protectie pt țestoasele caretta; aici cercetătorii in bio-marina organizează patrule de observare si monitorizare a cuiburilor; Pentru cei pasionați de aceste viețuitoare, exista activități in cadrul organizației Archelon unde in anumite condiții poți merge împreuna cu ei la aceste patrule in anumite momente ale anului (țestoasele ies din oua prin iulie-august); plaja aceasta are mai puțin de 1 km, este formata din nisip si pietriș, marea este adânca si stâncoasă, iar in zona sunt ceva cazări mai izolate fiind un sat micuț; in principiu este o zona sălbatica, neamenajata unde merg cei care nu vor sa fie deranjații de oameni; numele plajei s-ar putea traduce ca “loc înspumat”;

Pahia Ammos Beach – s-ar traduce prin Marile Nisipuri - este o zona de peste un 1 km lungime dar cu cea mai mare lățime din zona golfului, ajungând pana la 400 m lățime in partea cu dune si coline nisipoase; Malul marii e frânt de zone stâncoase, exista o combinație de nisip si pietriș care impune papuci de mare in apa, locul este sălbatic si trebuie avuta grija la curenți pentru ca apa se adanceste repede. Recomandat iubitorilor de evadare in pustiu absolut, dar buni înotători.

Kalamaki Beach – s-ar traduce cu plaja Micului Păpuriș – numele vine de la păpurișuri care cresc in zona de vegetație înconjurătoare; Lungime de peste un km si lățime de 15-20 m, fiind o plaja nisipoasa cu un nisip gri mai aspru; Plaja se-ntinde de-a lungul stațiunii cu nume omonim, fiind o localitate axata pe turism, aproape toate clădirile îndeplinind funcții de cazare, restaurant sau shopping si servicii – pare un orășel mai nou, iar tavernele toate au un aspect mai modern desi preturile sunt medii. Zonele libere alternează cu zonele organizate cu șezlonguri (unele aveau preturi de 12 euro/set in iunie) Când am mers noi plaja era mai mult pustie pentru ca era vânt si nisipul era constant ridicat, iar marea era agitata – deci nimeni nu îndrăznea sa se apropie de valuri; dincolo de asta nu părea un loc animat si poate datorita începutului de sezon încă nu erau toate business-urile deschise; Este o zona iubita de practicanții de kite-surfing si alte sporturi de apa asemănătoare.

Kommos Beach – numele vine de la un sit antic minonian, ale cărui ruine încă se vad aici (închise vizitării) care in traducere se refera la un fel de “doina foarte trista, lamentare lunga” – un cântec antic de dor si jale; Lungime – aproape 2 km, lățime 20-30 m. Plaja e nisipoasa dar in mare sunt si pietre sau unele zone de lespezi deci sunt necesari papuci de apa; marea se adâncește repede. Majoritatea suprafeței este libera si neorganizata însă spre sud exista zone de șezlonguri cu beach-bar-uri si câteva taverne; Spre exteriorul plajei sunt tamarixi care pot fi folosiți ca umbra dc ești ok sa stai mai departe de apa. Accesul se face pe drumuri de țărâna si parcarea este neamenajata, fără taxa.

Mâncătorie: noi am ales sa luam cina sus pe faleza care închide sudul imensei plaje Mesara – acest loc oferă o panorama superba plus un apus incredibil de pe terasa: Vrachos Restaurant; este un loc mai elegant, cu un décor fain, meniu foarte bun desi preturile sunt doar ușor peste medie, servire impecabila, parcare privata – trebuie neapărat rezervare; Aici a fost cina cea mai frumoasa din concediu deci recomand acest loc cu multa căldura;

Agia Galini Beach – imediat după granita nord-vestica a județului Faistos se afla portul Agia Galini – in traducere Sfântă Pace – numele vine de la faptul ca e o zona cu mare calma si liniștită iar locul este foarte tihnit; Stațiunea e poziționată foarte pitoresc intr-un golf intre munți, casele fiind așezate in terase mici, cu o varietate de cazări si taverne – este al 2-lea cel mai popular loc in care am mers in acest concediu

Plaja are aprox. 400 m lungime in dreptul stațiunii, dar se continua in pustietate pt inca niste sute de metri; lățimea este variabila 20-40 m. Zonele organizate alternează cu cele libere, împărțirea fiind echitabila.

Mâncătorie: Potamida – am ales taverna asta pentru ca avea un setting f frumos – cu un aer rustic si cu 3 zone de amenajare: o terasa interioara in jurul unui tamarix imens care părea de câteva sute de ani, o zona umbrita cu mese si canapele drăguțe pe plaja si o zona de șezlonguri pt care nu plăteai daca făceai consumație; fix lângă restaurant este un magazin imens cu tot ce iți poți dori sa cumperi pt un concediu si preturi f ok; servirea si mâncarea au fost bune si ne-a plăcut mult atmosfera locului – fără gălăgie, muzica la volum mic, chill vibe;

Plaja este un amestec de nisip si pietriș care variază iar marea are zone mai blânde si zone care se adâncesc mai repede, deci trebuie sa cauți ceea ce ti se potrivește; Drumul pana in oraș este asfaltat si oferă niște panorame superbe când cobori serpentine in golf; in iunie se parca pe marginea șoselei sau in câteva zone mai largi, fără taxa.

***

Lăsând aceste locuri populare si ușor abordabile, voi povesti despre a 2-a parte a concediului – cea de explorare pe teren mai dificil, unde e necesar un automobil destinat hârtoapelor si dedicat unor șoferi dornici de aventura;

La sud de golful Mesara si zona Matala începe o zona montana cu înălțimi de peste 1000 de metri tranzitate partial de asfalt si mai mult de forestiere care coboară prin golfuri izolate si fermecătoare, unde daca ajungi, te bucuri de mare doar tu si câțiva rătăciți.

Paralia Vathy – in traducere Plaja Adâncă – este o plaja greu accesibila aflata pe coasta de vest a județului, in partea sa cea mai sudica. Accesul se face pe asfalt pana la Mânăstirea Odigitria – este un lăcaș de cult frumos, cu un mic magazin de miere si mirodenii; Peste drum de mănăstire se afla o dugheana pitoreasca de unde poți lua o cafea dimineața (are o parcare generoasa) De la mănăstire pornește un mănunchi de drumuri forestiere care duc la mai multe plaje izolate, fiecare dintre ele cerând o abordare atenta din cauza terenului denivelat.

Pt plaja Vathi exista indicator imediat la intrarea pe drum si ulterior din loc in loc, niște săgeți mai mici din metal pe care scrie “vathy”. Recomand sa folosiți atât waze cat si google maps pt a urmări traseul deoarece la o răspântie, waze o ia prost. Initial forestierul urca spre culmile munților pt ca apoi sa cotească si sa coboare in serpentine acute spre defileul care duce la plaja; acolo este punctul in care se poate rata cotitura spre intrarea in defileu;

Daca sunteți amatori de ceva fain, la care noi nu am avut timp sa ajungem, la cotitura spre defileu, nu faceți dreapta ci mergeți tot înainte (cu o mașina serioasa forțoasa si capabila), drumul urca muntele imens care creează practic “coltul” din sudul județului si ajunge la unele dintre cele mai mișto poziționate biserici pustnice din Creta (pt ca sunt vreo 3 cocoțate sus pe creasta): asta, asta si asta; Ultima dintre ele are o perpectivă spre apus si zona crestei breathtaking …

Drumul forestier pana la plaja are aproximativ 5 km si trece pe lângă 2-3 stane, iar in apropierea plajei prin defileu exista o zona mai larga unde sunt câteva gospodarii private izolate si casa unui sculptor, dar nu exista nicio amenajare turistica sau terasa: trebuie adus la bagaj absolut totul: mâncare, apa, adăpost, etc; mașina se lasă chiar lângă plaja, dar nu exista loc decât pt 10-15 mașini. După jumătate de ora maxim de condus cu grija, se ajunge la frumoasa plaja Vathi, care e f bine adăpostită de vant si are malul brodat cu copaci de tamarix, la a căror umbra ne-am alintat toata ziua, cu peisajul muntos care îmbrățișează marea dimprejur.

Plaja este din nisip gri-cafeniu, destul de curat, cu o lungime de 100 m si lățime de vreo 20-30m. Marea este calma, curată si frumoasă. Apa se adâncește in 10 metri si are pietre la intrare, deci sunt necesari papuci de apă. Atmosfera este foarte sirenă și liniștită, există un indicator care stipulează ca nu se face nudism. De asemenea nu este locul unde aduci boxe și bubui muzica.

Paralia Martsalos - in traducere martsalos înseamnă “mare buna” sau “port sigur” – este o plaja izolata la care nu se poate ajunge cu mașina, ci o parte din drum se face pe poteca cu încălțăminte aderenta (sandale de trekking sau adidași de trail)

Pe același drum pe care se merge la Vathy, cu aprox 100-200 m de cotitura spre defileu de care vorbeam mai sus, aici se desprinde un drum vai mama lui spre stânga de data asta – se merge pe el destul de puțin pana ajungi la o bisericuță unde se lasă mașina. Partea de trekking durează cam 40 de min din parcare pana la plaja, unde nu e nimic organizat. Este o plaja mica de nici 50 m lungime, cu câțiva copaci de tamarix pt umbra, țărmul este din nisip si pietre iar marea se adâncește repede si are fundul pietros; este probabil una din cel mai puțin vizitate plaje din cauza drumului lung, a sălbăticiei si a terenului pietros.

Paralia Gournia – asta e un colt foarte foarte greu accesibil si este recomandat doar persoanelor care au experiență in mers pe munte si orientare in spațiu – din drumul forestier spre Vathi, la câteva sute de metri după mănăstire se face o raspantie unde virajul spre dreapta duce spre Gournia; cu o mașină robustă se poate ajunge pana la capătul acestui forestier sau foarte aproape, de unde urmează o “expediție” in sălbăticie totala pt a cobori la picior in canion pe un versant inclinat bine (fiecare trebuie sa aibă 3-4 litri de apa la purtător pt nebunia asta si bocanci de munte); la capătul acestui canion se afla o plajă fiord minusculă nisipoasă de doar câțiva metri, unde mai mult ca sigur nu va mai exista nimeni; Repet ca e o excursie foarte periculoasa pentru cineva care nu are experiența cu astfel de teren si doar pe vreme impecabilă; cu drona ies niște cadre superbe, așa cum am văzut la cei care au reușit sa ajunga acolo (bineînțeles ca exista intotdeauna posibilitatea abordarii cu barca pe mare)

Paralia Agiofaraggo – in traducere plaja Cheile Sfinților Părinți – numele vine de la faptul ca in vechime in grotele din zona își duceau viata călugări si pustnici iar ulterior prin anii 1300 s-a construit o bisericuță pe care o mai vedem si azi păstrata in condiții bune; Accesul se face tot de la mănăstirea Odigitrias dar pe un alt drum decât cel spre Vathy, cu indicator specific; este un drum care e in condiție foarte proasta chiar la intrare, dar ulterior devine puțin mai digerabil; desi in general e suficient de lat, are câteva zone unde trebuie sa fii mai atent sa nu vina o mașina din sens opus pt ca e dificil sa încapă 2 automobile pe porțiunea respectiva (sunt doar câteva zonele astea si destul de scurte)

Pana la plaja se fac cam 5 km pe forestier si maxim 30 de minute – la un moment dat drumul se oprește la o poarta care pare sa închidă o gradina de capre: este ok sa deschideți poarta si sa intrați cu mașina (închideți poarta in urma) si continuați pana ajungeți la o curte mare unde este o dugheana cu servire; aici se poate parca mașina (dar nu sub copaci ca se vor urca pe capota caprele) si este ultimul loc de unde mai puteți cumpăra sandwhich-uri sau ceva de băut;

De la dugheana Kuna Muta pana la plaja sunt vreo 15-20 min de plimbare ușoara, printr-un defileu superb, încărcat de leandri aflați in inflorescența bogata la început de sezon– dimineața este umbrit si este foarte ușor de străbătut; veți întâlni bisericuța undeva pe stânga si se poate intra înăuntru – are o atmosfera foarte frumoasa – găsești mir, apa si tămâie lăsate pt vizitatori;

Plaja se deschide din crângul de leandri larga si îmbrățișată de versanți colorați in movul cimbrișorului in pârg; sunt in jur de 100 m lungime si vreo 30-40 m lățime, de nisip gri-cafeniu iar spre malul marii sunt si pietre; Marea se adâncește in 10-15 m, fundul apei are pietriș si pietre, cere papuci de protecție, dar este incredibil de limpede si curata.

Dimineața este umbrita latura din stânga iar după-amiaza se umbrește latura din dreapta plajei. Nu exista nicio amenajare si niciun serviciu, fiind o zona sălbatica: când am fost noi, pe parcursul întregii zilei nu s au adunat mai mult de 30 de oameni; este un loc foarte liniștit si tihnit;

Una din zilele noastre a fost dedicata explorarii sudului judetului Faistos, unde exista un șirag de localități micuțe orientate mai mult pe agricultura, înghesuite intre versanții lanțului muntos si marea Libiei; De-a lungul lor sunt plaje mari, din nisip gri, cu amenajări minimale, accesate de localnici si arareori de turiștii rătăciți pe acolo.

Din câmpia Mesara se traversează spre țărmurile sudice pe niște șosele trans-montane superbe pe la 1000 si ceva de metri, care au făcut deliciul acestei mici explorari: am traversat spre plaje pe șoseaua Epar. Od. Alithinis – Pigaidakion si am traversat înapoi pe șoseaua Epar. Od. Ploras - Agiou Kirillou – ca șofer nu am cuvinte sa spun câtă bucurie mi-a adus șofatul pe tipul asta de drumuri mai ales ca asfaltul era aproape pustiu;

Localitățile pe care le-am traversat au avut o porțiune unde murise asfaltul si era practic forestier, plus trecut prin albia secata a unui ditai râul; Este o zona pe care eu nu as recomanda-o ca vizitare deoarece cu siguranța Creta are multe plaje mult mai faine, dar fiindcă am trecut pe acolo voi vorbi despre ele (pentru mine highlight-ul a fost de fapt șofatul pe șoselele menționate).

Kaloi Limenes – in traducere Portul frumos – este un sat portuar foarte mic, care are o plaja mica dedicata celor care vin cu rulotele acolo toata vara (cunoscuți de-ai locului), o plaja mica si adânca pt ambarcațiuni, iar lângă sat o plaja mare de vreo 2 km pe care sa sta la liber, cu 2-3 taverne in zona; in larg o mica insula este folosita ca depozit de carburant si adăpostește tank-uri imense de unde își fac plinul vapoarele – un fel de mega-benzinărie pt vase si cargo-uri;

Paralia Chrisostomos – numele s-ar traduce „gura -de-aur” – este un sătuc cu ceva cazări si o plaja de aprox. 500 m din nisip si pietriș gri, fără amenajări sau servicii – locul părea destul de pustiu si liniștit; pe toate plajele din aceasta parte a județului se stătea cu cortul după bunul plac;

Maha beach – este o plaja mica izolata care se umbrește natural dupa-amiaza datorita versanților si este accesibila pt cei cazați la hotelul de deasupra ei;

Paralia Platia Peramata – in traducere „la răspântia lata” - intre zona Maha si zona aceasta e partea unde dispare asfaltul si mergi practic pe un drum de pământ; de jur-împrejur sunt sute de sere care împânzesc versanții mai blânzi, iar cele 2 plaje (aceasta plus sora ei Psili Ammos) aflate aici sunt clar raiul localnicilor care vin cu familii întregi, cate 20-30 de oameni si își instalează tabere in toata regula pt a se bucura de mare; nu exista terase, servicii, nimic – toata lumea vine cu portbagajele încărcate cu de toate, asa cum romanii se duceau la Corbu când era free-for-all;

Noi am accesat Psili Ammos (ironic se traduce „nisipuri fine” , ceea ce nu este) la care se ajunge pe drum de țărâna săpat prin versantul muntelui si are o parcare spațioasă la capăt; oamenii strânși pe plaja păreau sa aibă fiecare tabăra lui de voioșie, cu toți copiii alergând si bălăcindu-se, asta contrastând puternic cu munții arizi din jur si soarele care pripea peste noi fără urma de umbra in ochi;

Paralia Trafoulas – s-ar traduce cu plaja Grotei – este o plaja din seria văgăuni izolate care cer bolid capabil si a fost pentru mine cel mai greu drum din concediu pe porțiunea de forestier, datorita lățimii reduse si versanților promițători de lângă rotile mașinii;

Accesul l-am făcut pe o sosea trans-montana superba Epar. Od. Apesokariou - Pigon Lenta – care urmează traseul sat Apesokari – belvedere Mesara – sat Miamou – sat Krotos (care are niște străzi extrem de înguste – făceau senzorii discoteca) – de aici pornește forestierul îngust spre plaja, cu versanți motivatori pe dreapta si ochii cat cepele sa nu apară pe undeva vreun amarat din sens opus – nici nu știu ce as fi făcut daca apărea, fiindcă sunt puține locurile unde s-ar putea petrece 2 mașini; Se merge pana la ultima serpentina, înainte de a cobori spre portul dinspre satul Lenta (ca o informație suplimentara – se poate veni si dinspre satul Lenta pe asfalt pana la 1 km de aceasta serpentina si apoi doar puțin forestier, desi accidentat, dar clar mult mai puține emoții pentru atingerea obiectivului); se pot parca maxim 10 mașini fără a încurca „traficul”.

Din mica „parcare” – se coboară pe o poteca susținută de o balustrada de lemn si scări săpate in teren, vreo 10 minute pana in fundul cheilor, unde urmează 15-20 min de plimbare printre leandri înfloriți si pereți foarte strânși – este un peisaj frumos aventuros;

Plaja se deschide larga (aprox 300 m lungime si 30 m lățime) cu nisip foarte gri-inchis, aproape negru când e spălat de mare si o zona de lespezi stâncoase si pietriș; in prima parte a zilei in zona estică a plajei este umbrită si se găsesc mici grote in care sa stai la adăpost de arșiță Marea se adâncește repede, in câțiva metri – apa este foarte limpede si curata, un pic mai rece decât in alte parți, sunt necesari papuci de apa; Este un loc puțin frecventat, noi având plaja doar pt noi jumătate din timpul petrecut acolo; este complet sălbatic si trebuie carat orice ai nevoie la bagaj.

Înapoi ne-am întors prin Lentas - un sat turistic foarte izolat si micuț dar cu o istorie antica, aici fiind vestigii din vremea antichității – cândva se numea portul Leului, fiind un oraș portuar important in vremea cuceririi romane si înainte de aceasta; Localitatea arata ca un ciorchine de căsuțe albe, in jurul unei plaje mici din pietricele, sub protecția muntelui Leului – cu o atmosfera unde ai impresia ca a stat timpul in loc; 

Ne-am oprit pentru masa la terasa tavernei Tiger Lily Seaview Cafe Bar – mâncare extraordinar de buna, porții generoase, preturi sub medie, servire foarte prietenoasa si familiara – ne-a uitat dzeu vreo 4 ore acolo... Ne-am întors in câmpia Mesarei pe o alta sosea superba care pornește din Gerokampos – o localitate agricola care marchează granita de sud-est a județului Faistos; șoseaua urca in pasul Leului (Lentas) si coboară in partea cealaltă in satul Plora – un parcurs absolut superb;

Paralia Tripitis – numele s-ar traduce prin plaja străpungerii – caci într-adevăr, pentru a ajunge acolo, se traverseaza un defileu foarte îngust care este foarte frumos, iar accesul spre defileu se face străbătând cea mai spectaculoasa parte a acestui lanț muntos;

Accesul se face dinspre satul Koumasa – de unde începe un drum forestier foarte confortabil ca lățime si bine nivelat – el urca treptat spre culmea munților pana la 1400 m de unde peisajul este foarte prăpăstios si multe viraje par ca te vor arunca in hau, însă e doar o impresie datorita ondulării terenului; de jur împrejur sunt versanți amețitori si sunt câteva locuri unde poți opri pentru a trage niște cadre memorabile; ulterior drumul coboară in adâncul defileului si începe sa șerpuiască lin spre gâtuirea stâncoasa a porțiunii celei mai spectaculoase, care face deliciul multor vizite. După jumătate de oră de forestier de deschide evantaiul larg al plajei Tripiti, împodobită de un crâng de leandri înfloriți, multi copaci mari de tamarix, nisip gri-cafeniu si cu o atmosfera serenă; Lângă plaja este o taverna unde se pot parca multe mașini; de la aceasta taverna noi am luat salata greceasca si o cafea dimineața, dar părea ca făceau mâncare mai degrabă pt grupurile de safari 4X4 care isi făceau excursii de cate 40-50 de oameni in zona la prânz - pt restul turiștilor părea ca nu sunt interesați sa serveasca;

Plaja este mare – 400 m lungime si 20-30 m lățime, se poate sta si cu cortul, marea se adâncește in 10-15 m si bineînțeles ca era foarte curata si limpede, ca prin toate văgăunile unde am fost;

Pentru prânz noi am ales taverna de lângă crângul de leandri - Η Χαρουπιά – au mâncare foarte buna, meniu variat, preturi sub medie, o terasa mica boema, un copac secular de carob (doar 400 anișori) căruia I se pot face dedicații pictând o piatra cu cariocile oferite de gazde; au de asemenea de vânzare miere, ulei de măsline, dulcețuri si borcane cu ierburi Kritamo murate (le ador)

***

Astfel intr-o săptămână am explorat aproape integral plajele județului Faistos si un pic prin imediata lui vecinătate. Pentru zilele in care soarele se ascunde in spatele norilor ploioși sau cu vreme închisa, exista trasee care pot fi abordate in zona muntelui Ida;

Cel mai popular loc montan din Faistos este satul Zaros si Cheile Agios Nikolaos. Satul este un important hub turistic si are ceva cazări si taverne precum si o arhitectura mai răsărita decât media zonei rurale

Pt a merge in chei se lasă mașina in parcarea de lângă mănăstire – in iunie nu era perceputa nicio taxa; Cheile Sfântului Nicolae își iau numele de la manastirea din zona. Nu exista un marcaj foarte bun, dar chiar daca apuci din greșeală pe alta poteca, iți dai seama destul de repede ca nu ești bine; Daca mergi intr-o zi cu prognoza de soare este foarte important sa începi traseul foarte devreme, pe la 7, astfel încât sa urci cheile înainte sa se duca umbra; noi am ajuns pe la 10 si căldura este absolut copleșitoare la temperaturi de peste 30 de grade; Sunt necesari bocanci fiindcă poteca este accidentata si cu mult pietriș – e neamenajata si alunecoasa pe alocuri; minim 2 litri de apa de persoana – nu sunt izvoare in urcare;

Lacul Zaros – este o oaza de răcoare in zona montana înconjurătoare – noi am profitat de restaurantul care se afla pe malul lacului si ne-am bucurat de un prânz foarte fain la terasa; de la lac pornesc mai multe poteci spre culmile din jur pentru doritorii de plimbare, dar trebuie avuta grija la prognoza, echipament si proviziile de apa.

Moires – este orașul capitala pt municipalitatea Faistos si a fost sursa noastră de aprovizionare:

Super Market Χαλκιαδάκης si Supermarket Chalkiadakis

In fiecare sâmbătă are loc in centru targ si piața țărănească

Spalatorie pt mașina wash&go

Tymbaki – al doilea oraș ca mărime in aceasta municipalitate axat in principal pe business:

Super Market Χαλκιαδάκης

Piata țărănească in fiecare vineri dimineață la 8

Concluzii la final de concediu: Municipalitatea Faistos este o destinație pentru iubitorii locurilor “off the beaten path”, al explorării si văgăunilor; Oriunde mergi este bine sa te interesezi înainte daca in perioada șederii are loc vreun târg, eveniment, festival local – noi am prins in satul ziua recoltei la cartofi cu o petrecere câmpenească cu mese lungi, tot satul strâns la hore vechi cantate pe instrumente tradiționale grecești; a fost o experiența foarte frumoasa

Nefiind o parte foarte turistica a Cretei, este foarte aerisit, exista multa ospitalitate, gazdele sunt generoase, la masa ni s-au oferit mereu fructe, prăjituri, băuturi din partea casei – oamenii sunt foarte recunoscători si bucuroși daca vad un bacșiș de 10%

E necesara închirierea unei mașini zdravene pentru cei care vor sa umble pe coclauri si asigurati-va ca citiți bine termenii si condițiile contractului de închiriere (de ex noua ne-a spus băiatul de la închiriere ca e f important sa aducem mașina curata înapoi altfel se vor percepe 200 euro pt detailing – văzusem si in contract scris asta, însă nu înțelegeam ce presupune – au fost f impresionați de cum arata mașina la retur)

Nu uitați la bagaj: pălărie de soare sau bandana, crema factor 50, crema de calmare după soare, trusa de medicament, papuci de apa, încălțăminte de trekking, suport pt telefon in mașina si cablu de încărcare, setul de snorkeling, umbrar, rucsăcel de carat lucrurile la plaja, rogojina;

Topul personal al văgăunilor: Tripiti -- Vathy -- Agiofaraggo -- Trafoulas

Topul personal al plajelor accesibile: Matala -- Agia Galini -- Kokkino -- Pyrgos -- Kommos (fara vant)

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 77 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI