Eforie Sud

TIPĂREȘTE

Vreau și eu o baie în mare ușor și simplu. Eu? Nu, nu eu, eu vreau altceva. Dar eu nu mai sunt eu, eu sunt sfânta treime acum, când spun vreau eu înseamnă consider că ar fi potrivit pentru minori.

Deci să reformulez: consider că ar fi potrivit pentru minori să facă o baie în mare ușor și simplu. Da, așa este corect.

Aproape că-i o datorie națională să mergi vara la mare, să faci plajă și baie în mare și pe lângă asta să beneficiezi și de serviciile adiacente: transport, cazare, masă – o industrie întreagă…

Unde găsesc eu baie în mare fără multă bătaie de cap? Ce-ar fi Eforie Sud unde (iarăși) n-am fost în viața mea, am intrat într-o nouă etapă de explorare a vieții mele marca să ne cunoaștem țara…

Înainte aveam destinații extrem de precise, știam unde merg și de ce merg și ce voi găsi acolo, nu se punea problema de explorat – oare ce va fi? Știam ce va fi.

Dar atunci era atunci, între timp m-am transformat în trinitate și ce vreau eu (EU) chiar nu mai contează… Uneori devine frustrant dar cui îi pasă…

Dar de ce Eforie Sud? Păi tot ce-am spus: ca să fie simplu: simplu de venit, simplu de plecat, simplu de ajuns la plajă, simplu de ajuns la mâncare, sunt într-o etapă din viață când drumurile lungi nu mă (scuzați, nu ne) avantajează…

Bine, am fost la Eforie Sud… jur că habar nu am pe unde am fost…

Prin Eforie Sud am trecut de multe ori dar nu am oprit niciodata. Am trecut cu trenul, cu bus-ul sau cu car-ul, după caz, mi-am sucit gâtul pe fereastră să văd ce-i, lume, lume la mâncare, parcă în amintirile mele din transport sunt și imagini cu o autoservire unde lumea se bulucea să mănânce, cred că e o șosea ce trece prin centrul stațiunii ca să meargă spre sud și atunci trăgeam cu ochiul la ce-i în târg, lume în papuci și costume de baie, hamsii plimbate la suport de carton, colace de vânzare, zarvă multă, larmă multă, căldură mare, soare orbitor, musai ochelari de soare…

Nu-mi părea rău că nu mă opresc, aveam destinațiie mele dar știam că va veni ziua să văd ce-i și pe aici…

Și ziua a venit… și uite c-am văzut…

Dar ce ciudat, ce-am văzut eu nu-i ce știam… e pe același stil: soare, tarabe, vacanțe, plimbare, mâncare, relaxare… doar că dispunerea în teren e altfel.

Asta pentru că nu am ajuns în centru la autoservirea din șosea că nu era tură de explorare, era tură de baie, e vremea pentru asta, sunt întrunite condițiile, soare, temperature aerului, temperature apei mării și, consețințele firești – amenajările de pe plajă… e momentul! Ne bălăcim amu, explorare facem când se termină bălăceala…

Da. Și cum scriam mai sus, nici habar n-am unde am fost. Singura mea grijă a fost: unde-i marea. Da, de la o vreme cam așa fac, am tot fost în locuri în care n-am mai fost niciodată, sigur, n-am pierdut nimic, tot mi-e dor de mor de Vama Veche dar e cam departe pentru halul în care suntem acum… cred că vara asta nu ajung… vara asta – locuri noi și nepotrivite în explorări scurte, rapide, fulgerătoare: hai să vedem cum e și acolo și acolo și acolo și fugim rapid apoi mai ales ca generațiile viitoare au cu totul alte preferințe decât mine, sunt mult mai conforme și firești și nu răzbate răzvrătirea din ei așa cum pățesc eu.

Totuși, pe ansamblu experiența Eforie Sud a fost reușită cu o singură excepție deviantă de care nu vreau să-mi amintesc nicicum și de-aia nici nu voi scrie despre asta, scriu doar că a fost, ca să ne distrugă nouă psihicul. Atât! Nimic mai mult.

K.

Ah, și ce-ai făcut în Eforie Sud? E, am găsit o stradă ce ne-a dus la mare, repejor – foarte frumos! Ne-am dus pe plajă și-am făcut baie. A fost frumos. Și când a venit vântul spre după prânz am plecat că nu prea mai rezistăm la intemperii și nici nu vrem să încercăm să rezistăm la intemperii, am plecat de pe plajă la fel ca majoritatea populației care era multă…

Dar pe ansamblu, ce-am găsit – o bucățică de localitate drăgută, prietenoasă, nepretențioasă, cu ceva localnici, cu căsuțe (viluțe) părintești – fix așa arată, ca și casa părintească, nici prea prea nici foarte foarte, nu-i mare lux dar pare de gașcă, un loc unde să nu te streseze și căsuțele – viluțele astea cu curțile lor de-ale casei pregătite și să ofere și altora cazare, drăguț…

Am mai văzut și vreo două hoteluri, micuțe, amicale, așa, parcă Hotel Jiul și încă un hotel așa mai futurist dar nici ăsta prea mare, cu pereți de sticlă la parter și cu opere de artă afișate în hol, puteai spune că e galerie de artă, erau tablouri fixate pe trepiede aliniate de-a lungul pereților de sticlă – parcă am văzut asta în media, recent, o inaugurare, ceva? Poate…

Și dam, acum m-am lămurit, am străbătut Strada Ștefan cel Mare – drăguț…

Dar am văzut și ceva castelașe – mi-a plăcut, o clădire ca un castel de vreo trei etaje, cred că oferă cazare dar nu știu sigur… și am mai vazut o cladire de asta pe faleză, mi-a plăcut doar că e în paragină, am convingerea că într-o bună zi va fi amenajată și folosită la ceva că pe ansamblu mi-a păcut mult cum arată, cu aspect istoric de cetate sau castelaș…

Și locul unde am fost mi-a plăcut mult că-i micuț, îmi plac locurile astea mici cu multe utilități înghesuite la un loc, găsești ușor și variat ce-ți trebuie fără să fie nevoie să umbli prea mult…

După bunul meu obicei, n-am stat mult, nu cred că mi-aș fi dorit dar pentru cât a fost, pot zice c-a fost o aventură plăcută, hm… chiar cu adevărat aventură…

---

VIZUALIZĂRI: 1326 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI