Două zile în 'oraşul apelor', Edessa

TIPĂREȘTE

După o săptămână petrecută la mare în Lefkada( vezi impresii ) şi Parga (vezi impresii ) am hotărât să schimbăm peisajul şi să ne mutăm pentru două zile în oraşul Edessa aflat aproape de graniţa cu Macedonia de Nord (fostă FYROM).”Vinovaţi” pentru această alegere sunt colegii de site (în principal @johnnyredlabel şi @elviramvio),care au descris foarte frumos această zonă.

Ca să ajungem aici nu am urmat traseul mai scurt şi mai rapid pe autostradă, ci am folosit o rută ocolitoare prin munţii Pindului spre graniţa cu Albania. Am parcurs un traseu de vis, cu serpentine a la Transfăgărăşan şi cu peisaje superbe. Am trecut prin sate răsfirate pe crestele munţilor şi ne-a uimit faptul că au o structură rutieră impecabilă, cu asfalt peste tot şi de bună calitate. Am făcut scurte opriri pentru dezmorţire şi poze, am admirat vărfurile înzăpezite ale munţilor din jur, ne-am umplut plămânii cu aer curat de munte.

O oprire mai lungă am făcut-o înainte de intrarea în oraşul Konitsa. Aici se află renumitul pod din piatră construit în arcadă peste râul Aoos . Cândva podul a fost unul rutier, dar acum accesul este permis doar pietonilor. Lângă pod se poate admira o mica dar frumoasă cascadă şi un restaurant pe malul apei. De-a lungul râului se află un frumos traseu care duce la Cheile Aoos. Noi am străbătut o mica parte din el şi am admirat culorile verzi şi albastre ale apei.

Un alt popas mai mare l-am făcut în oraşul Kastoria, de fapt într-o parcare mare pe marginea lacului cu acelaşi nume. Aici am făcut o scurtă plimbare pe malul lacului şi am mâncat la un restaurant cu specific grecesc. De pe terasa restaurantului am putut admira unele case dispuse în amfiteatru, asemănător cumva cu aranjamentul din centrul oraşului Parga. Ca o părere personală… lacul mi s-a părut puţin cam neîngrijit, nici nu se poate compara cu unul asemănător din Austria, de exemplu.

Ajunşi în Edessa ne-am cazat rapid şi profitând de faptul că eram aproape de centru am sărit peste ora de odihnă :( şi am plecat la plimbare după un itinerar ales la întâmplare. După nici 100 de metri am ajuns în Edessa Waterfalls Park, un loc de recreere cu loc de joacă pentru copii, cu multe flori şi copaci, cu un centru de informare turistică, restaurante, baruri şi cafenele. Am scanat un pic parcul, apoi am coborât nişte trepte amenajate şi am ajuns la Water Museum, o expoziţie în aer liber, unde se găsesc, printre altele, utilaje specifice unei mori de apă.

Imediat după muzeu se află vestita cascadă Karanos, supranumită ”Niagara Greciei” . Deşi în parc sunt indicatoare care duc la cascadă, noi am ajuns la ea conduşi de zgomotul produs de căderea apei. Nu ştiu ce senzaţie au avut camarazii mei, însă eu am rămas blocat pentru moment, când am dat cu ochii de acea uriaşă cădere de apă. Am văzut multe cascade prin Europa, unele cu debit mare de apă, altele foarte înalte, dar asta are o cădere explozivă impresionantă. De altfel, este menţionată în pliantele turistice ca cea mai mare şi mai spectaculoasă cascadă din Balcani şi sud-estul Europei.

În urmă cu zeci de ani cascada nu avea acest debit de apă şi curgea aproape nebăgată în seamă într-un loc sălbatic plin de vegetaţie şi inaccesibil din cauza pantelor abrupte. Cu timpul, probabil în urma unui eveniment meteo, s-au luat ceva măsuri, s-au construit căi de acces către ea şi au început amenajările. Cea mai importantă a fost făcută în 1942 de către ocupantul german, care, cu ajutorul localnicilor, a construit aici căi de acces, puncte de belvedere, paturi de flori şi iazuri. Apoi. în 1960, grecii au completat amenajarea şi locul a devenit o destinaţie turistică foarte cunoscută, frecventată de turişti din toată lumea.

Printre amenajări se numără aleile încrucişate în trepte şi numeroasele puncte de belvedere ce însoţesc cascada. Noi am coborât doar primele două terase-puncte de belvedere, pentru că mai jos stropii de apă, aduşi de vânt, te udau până la piele. În rest am privit şi filmat cascada din mai toate unghiurile şi chiar am intrat pe sub bolta de apă printr-un coridor săpat în piatră, ce duce la o mică peşteră. Nici aici nu scapi de stropii de apă, iar temperatura aerului este vizibil scăzută.

Cascada are o înălţime de 70 de metri, iar volumul de apă în cădere este dirijat de autorităţi. Noi am aflat asta întâmplător. Am vizitat cascada de două ori: prima oară într-o zi de duminică şi a doua oară luni. Ei bine, când am vizitat-o a doua oară am rămas dezamăgiţi... nimic din spectaculosul cascadei văzut cu o zi în urmă. Debitul cascadei era la mai puţin de jumătate, înălţimea de cădere se redusese şi ea, stropii de apă nu mai erau, turişti cât să-i numeri pe degete.

Cascada este alimentată de răul Edesseos, care izvorăşte din munţii Voras, străbate Cheile Edessa şi este captat în bazinul hidrocentralei Agras. De la baraj apa este dirijată, printr-un canal betonat şi presărat cu minicascade, în cascada Karanos. Nu există un program de vizitare a cascadei, dar eu bănuiesc că în afara weekend-ului debitul de curgere a apei este ştrangulat la baraj. Sau poate a fost ceva accidental şi s-a întâmplat în timpul vizitei noastre. Poate colegii de site, care au fost aici, ne pot ajuta cu posibile alte informaţii.

Oraşul Edessa mai are şi alte atracţii turisice: oraşul vechi, biserici ortodoxe, biserici bizantine, o moschee şi câteva situri arheologice. Noi am vizitat Biserica Ortodoxă Greacă, de lângă parcul cascadei, iar aproape de locul de cazare Biserica Răsăriteană Greacă. În rest am preferat să mergem pe jos de la cascadă, în susul râului Edeosseos, până în oraşul istoric. Am trecut prin parcul împânzit de arbori seculari, am traversat râul de pe un podeţ pe altul şi în final am ajuns la Podul Bizantin, o construcţie din piatră veche de peste 600 de ani.

O altă destinaţie turistică din apropiere de Edessa (aproximativ 30 de km) este staţiunea balneo-climaterică Loutra Pozar („apele de sub foc”). Este o staţiune amenajată la poalele unui munte din care izvorăsc ape termale la o temperatură, am apreciat eu, de 35-38 de grade Celsius, unde oamenii vin să se trateze de unele afecţiuni. Se spune că la Pozar a lucrat ca medic însuşi părintele medicinii moderne, Hipocrate.

Am ajuns uşor aici, pe un drum şerpuind printre livezi întinse de cireşi, caişi şi kiwi, GPS-ul conducându-ne direct într-o mare parcare fără plată (coordonate GPS 40.970707,21.917087). Cadrul natural este fermecător, păduri de pin, multă vegetaţie şi un rău cu apă foarte rece care captează din loc în loc izvoraşe termale.

Ne-am plimbat prin albia acestui râu, a cărui adâncime nu depăşeşte glezna piciorului, şi am încercat efectul cald-rece de tip duş scoţian. În afară de bazinul mare, amenajat un pic mai jos de locul unde am poposit noi, pe malul râului se află încă două mai mici bazine amenajate în stâncă.

În unul din ele, plătind trei euro, ne-am bălăcit şi noi timp de vreo trei ore. Lângă bazin sunt amenajate încăperi cu dulapuri pentru schimbarea hainelor, grup sanitar şi duşuri, toate gratuite. Bălăceala a fost una foarte plăcută şi reconfortantă... apă caldă,pădure stânga-dreapta, râu şi cascadă lângă bazin, masaj natural făcut de căderea apei termale etc.

Cam aşa s-a desfăşurat sejurul nostru grecesc de la sfârşitul lunii mai 2018, o perioadă fără niciun strop de ploaie. A fost, după părerea mea şi a echipajului, unul reuşit din toate punctele de vedere.

---

VIZUALIZĂRI: 3603 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI