Orașul merită văzut măcar o dată în viață

TIPĂREȘTE

Salutare!

Într-una din zilele din timpul sejurului nostru la Makarska ne-am hotărât să vizităm orașul Dubrovnik, supranumit și Perla Adriaticii. Am plecat din Makarska imediat după micul dejun, în jur de ora 8:30. Destinația noastră era la aproximativ 150 de km și ne așteptam să ajungem acolo în 3 ore. Am ales drumul de coastă, care trece prin mai multe stațiuni ce aparțin Rivierei Makarska, pe lângă Lacurile Baćina și delta Râului Neretva. Acest drum este superb, pe o parte este Masivul Biokovo, iar pe cealaltă parte sunt priveliști minunate spre Marea Adriatică, insulele Brač, Hvar, Korčula și peninsula Pelješac. După orașul Ploče, este granița dintre Croația și Bosnia Herțegovina. Această țară are și ea ieșire la marea Adriatică, dar care se întinde pe 24 de km și cuprinde doar orașul Neum. La granița ne-au controlat mașina, dar a fost un control superficial. La cea de-a doua graniță, cea între Bosnia Herțegovina și Croația, am stat mai mult. A fost o coadă de câțiva kilometri, dar când am ajuns în dreptul punctului de control, vameșii nu ne-au mai cerut niciun act și nici măcar nu ne-au mai oprit. Datorită întârzierii de la această vamă, am ajuns în Dubrovnik doar pe la ora 12:00. Am parcat mașina într-o parcare cu mai multe etaje subterane (ragusaparking.hr/en/about.html), 20 kuna pe oră. Dacă căutam alte parcări, probabil că găseam la un preț mai acceptabil. Așa, pentru cele 6 ore cât a stat mașina în parcare, am plătit 120 de kuna.

De la parcare am mers pe jos spre orașul vechi. Am avut de coborât pe o stradă cam 500 m și am zărit zidurile cenușii ale orașului vechi. Am ajuns în Piața Brsalje. Multă lume și căldură mare. Am trecut pe lângă o fântână unde oamenii se răcoreau și am ajuns pe terasa de unde se văd foarte bine Fortul Lovrijenac și Turnul Bokar. Nu intrasem încă în orașul vechi. Aici am zăbovit un timp pentru odihnă și câteva fotografii, apoi am plecat înspre Poarta Pile, pentru a intra în orașul vechi. Această poartă este situată la capătul vestic al străzii principale, numită Stradun sau Placa. Ca toate porțile orașului vechi și deasupra acestei porți se află o statuie a Sf. Blaise, protectorul orașului.

După intrarea pe Stradun, în partea dreaptă se află Fântâna Mare a lui Onofrio, din care curge apă potabilă prin 16 măști ornamentale. A fost construită de Onofrio de la Cava, la mijlocul secolului al XV-lea. Fântâna a fost grav afectată în timpul cutremurului din 1667 și unele dintre ornamente nu au mai fost refăcute. Ne-am umplut sticla cu apă de la această fântână și apoi ne-am continuat vizita.

La stânga după intrarea pe Poarta Pile se află Biserica Mântuitorului (Crkva sv. Spasa) . Este o biserică micuță construită între anii 1520-1528 după proiectul arhitectului Petar Andrijich din Korčula. Nu a fost afectată de cutremurul din 1667. Interiorul nu este impresionant. În ziua când am fost noi, înăuntrul bisericii era o expoziție de pictură. Intrarea a fost gratuită.

Ieșind din bisericuță, am intrat în complexul Mănăstirii Franciscane, unde se află cea mai veche farmacie din Europa. Această farmacie funcționează din 1317. În curtea interioară a complexului se află o grădină mediteraneană străjuită de coloane ce au capitelurile ornate cu diverse elemente. În mijlocul grădinii se află o alee ce duce la o fântână din secolul al XV-lea. Tot în același complex se află Muzeul Mănăstirii Franciscane în care sunt expuse tablouri, obiecte bisericești din aur și argint, obiecte din ceramică și echipamente folosite în laboratorul farmaciei. Pe un perete al curții interioare se află semnăturile șefilor de stat care au vizitat mănăstirea de-a lungul timpul. Printre ei se regăsesc și Nicolae Ceaușescu și Emil Constantinescu. Intrarea a fost 30 kuna/persoană. Am intrat de asemenea în biserica mănăstirii, pe o intrare separată și unde intrarea este gratuită.

În continuare am avansat pe Stradun înspre Piața Luza, oprindu-ne din când în când să fotografiem străzile foarte înguste care plecau din Stradun, fie spre mare, fie spre Muntele Srd.

Când am ajuns în Piața Luza, primul lucru care ne-a sărit în ochi a fost Columna lui Rolando (Orlando) , care este situată fix în mijlocul pieței. În vârful ei era arborat steagul Festivalului de Vară din Dubrovnik. În partea din față a columnei se află statuia lui Orlando, reprezentat ca un cavaler cu armură, scut și sabie.

În spatele columnei se află Biserica Sf. Blaise, sfântul protector al orașului Dubrovnik. Biserica a fost construită între anii 1705-1717 de arhitectul și sculptorul venețian Marino Gropelli. Intrarea în biserică este gratuită. În interior ne-am oprit și noi câteva minute pentru a spune o rugăciune.

După Biserica Sf. Blaise ne-am îndreptat spre Fântâna cea Mică a lui Onofrio, situată la baza turnului clopotniță. Aici ne-am răcorit puțin și ne-am umplut din nou sticla cu apă.

De aici am mers să vizităm Palatul Sponza, care este situat în fața Bisercii Sf. Blaise. Din ce citisem, am aflat că intrarea este gratuită. Dar când am intrat... surpriză: era o fată la intrare și cerea 20 kuna pe biletul de intrare. Erau ceva expoziții în interiorul palatului care erau contra cost, așa că ne-am hotărât să nu mai intrăm și să-l fotografiem de afară.

După aceasta am ieșit din orașul vechi pe poarta dintre Turnul Clopotniță și Palatul Sponza și am ajuns în Portul Vechi. Aici am făcut câteva fotografii și am admirat priveliștea spre Fortul Sf. Ioan și Fortul Revelin.

Intrând din nou în orașul vechi prin aceeași poartă, am luat-o la stânga pe lângă Palatul Rectorilor (care găzduiește în prezent Muzeul Orașului Dubrovnik), înspre Catedrala din Dubrovnik. Până să ajungem la catedrală, am intrat pe o străduță localizată vis-a-vis de Palatul Rectorilor, care ne-a dus în Piața Gundulic. Aici se află o statuie a poetului Ivan (Dživo) Franov Gundulić, o piață de legume și fructe și mulți porumbei.

Continuându-ne traseul, am ajuns la Catedrala Adormirii Maicii Domnului care se impune prin grandoarea sa. Intrarea în catedrală este gratuită. Am intrat prin față, dar se poate intra și pe lateral. Cea mai importantă pictură din catedrală aparține lui Tițian și reprezintă Adormirea Maicii Domnului. Pictura datează din anul 1552 și este poziționată în altarul principal.

Față în față cu intrarea în Catedrala Adormirii Maicii Domnului se crează un culoar care duce la Acvariul din Dubrovnik. Am intrat și aici. Am dat 40 de kuna pe un bilet de intrare. Am văzut o pisică de mare, o broască țestoasă, caracatiță, homari, caluți de mare, etc., dar per total, nu am fost impresionați de acvariu. Puține bazine și puține specii de pești și sunt de părere că nu merită banii cheltuiți pe bilet. Am avut un singur avantaj: era răcoare înăuntru și așa ne-am mai ferit de căldura ce devenea din ce în ce mai insuportabilă.

După ce am ieșit din Acvariu, am mers să vizităm Mănăstirea Dominicană, unde intrarea a fost 20 kuna. În curtea interioară a mănăstirii se găsește de asemenea o grădină mediteraneană cu o fântână în mijlocul ei. Muzeul mănăstirii găzduiește exponate bisericești și tablouri, dintre care cel mai renumit este cel al lui Tițian reprezentând pe Maria Magdalena cu Sf. Blaise și arhanghelul Rafael. Interiorul bisericii este simplu, dar pereții sunt decorați cu tablouri ale unor pictori celebri: Veneziano, Francesco di Maria, Vlaho Bukovac.

La ieșirea din mănăstire ne-am îndreptat spre Poarta Ploce și am ieșit pe această poartă cu gândul de a face o pauză și a mânca ceva. Am mâncat la un restaurant situat în afara zidurilor orașului vechi, la aproximativ 200 m de Fortul Revelin. Mâncarea nu a fost foarte gustoasă, dar ne-a prins bine să bem ceva rece. Am plătit în total 280 kuna pe două porții de ruladă de pui cu cașcaval și cu legume, o sticlă de apă la 1 l și o cola la 0,25 l.

După ce am luat masa și ne-am revenit puțin, am plecat din nou la drum. De data aceasta înspre Zidurile Orașului. Acestea ating o înălțime de 25 m și au o lungime ce circa 1900 m, înconjurând tot Orașul vechi ca un brâu. Taxa de intrare a fost de 70 kuna de persoană, dar a meritat toți banii. Cei mai impresionați am fost de ziduri și de priveliștea ce o oferă asupra orașului, insulei Lokrum, Muntelui Srd și asupra Mării Adriatice. Am citit înainte de a pleca în Croația despre căldura la care se expun oamenii vizitând aceste ziduri, așa că ne-am echipat cu pălării și cu sticle de apă, dar și așa a fost foarte greu să străbatem întreaga distanță. La un moment dat se lipeau hainele de piele din cauza sudorii. Am urcat pe ziduri pe la intrarea de lângă Mănăstirea Dominicană și de acolo am plecat înspre Fortul Revelin și Turnul Minceta. Ne-am oprit foarte des pentru a fotografia acoperișurile clădirilor din Orașul Vechi, care se observă că sunt diferite, unele fiind mai noi, refăcute după război. Totuși... cea mai frumoasă priveliște am avut-o din vârful Turnului Minceta. De aici se vede totul atât de bine: planul orașului, Fortul Lovrijenac, portul, insula Lokrum. Am continuat înspre Turnul Bokar, iar după acest turn am avut o priveliște mai bună asupra Mării Adriatice, în care săreau niște tineri curajoși de pe stâncile de la baza zidurilor.

De pe ziduri am observat și Biserica Sf. Ignațiu de Loyola, pe care am vizitat-o după ce am făcut turul complet al zidurilor. În această biserică erau în desfășurare pregătirile pentru o nuntă. Ce ne-a impresionat cel mai mult au fost frescele din altar. De asemenea, intrarea în biserică este gratuită.

După vizita acestei biserici, am coborât pe scările asemuite cu Scările Spaniole din Roma, în Piața Gundulic, unde ne-am răcorit cu o înghețată (10 kuna/buc).

În sfârșit, pentru că ne-am dorit să vedem orașul de sus, am urcat cu telegondola pe Muntele Srd. Am plătit 87 kuna/persoană/dus-întors. Circulă la 15 minute, iar sus se află două terase supraetajate de unde vederea panoramică asupra întregului oraș este extraordinară. Adresa de unde se urcă: Petra Krešimira 4. bb, 20000 Dubrovnik.

Am coborât de pe Muntele Srd, am aruncat o ultimă privire asupra Perlei, apoi am plecat spre Makarska. Drumul a decurs fără probleme, la vămi a fost liber, așa că drumul de întoarcere a durat aproape 3 ore.

---

VIZUALIZĂRI: 6940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI