Dinant - comoara valona a Belgiei

TIPĂREȘTE

Cu amintirile chinezesti in suflet, hai sa atacam alta zona geografica a minunatului nostru glob.

Belgia, dragii mei. Am citit rws deja scrise cu mult talent si aplomb de catre voi (bravo, bre) despre variile orase ale faimoasei tari, cunoscuta datorita mai faimosul sediu al UE din Bruxelles, din piata Schuman. Oleaca de istorie gen, stiati ca...

Adresa UE din Bruxelles, poarta numele ministrului francez al afacerilor externe, Robert Schuman, al anilor 1950, cand in pragul celui de al treilea razboi mondial, facea apel la Franta, Germania si alte tari europene, sa-si puna la bataie productiile nationale si sa intemeieze astfel o federatie europeana. Hai ca n-a fost prea plictisitor, n-ati adormit decat jumatate dintre voi.

Si acum, surprizaaaaa. Va voi povesti despre calatoria la... DINANT. Eeee, sunt plina de surprize, stiu.

Anul trecut, in 30 dec, porneam cu masina din Bruxelles spre aventura. Facusem familiei un program incarcat, si de aici privirile „recunoscatoare” ale lor. Bine ca nu taie privirea. Nu mai avea cine sa va povesteasca azi. Orasul este aproape de granita cu Franta si este valon, deci vorbitor de limba franceza.

Asadar, planuisem sa vedem: statuia lui Sax, saxofoanele, Citadela, Biserica, Grota si castelul Freyr. Stiu, planuri marete. Hai sa vedeti ce-a iesit.

Plecam noi dimineata si dupa cca o ora si 100 km ajungem la Dinant. Orasul este faimos pt Adolphe Sax, inventatorul saxofonului, care s-a nascut acolo, pe la sfarsitul anilor 1890 (mi-e lene sa caut pe net). De aceea, pentru iubitorii de jazz, lunile iulie si august, sunt pline de concerte.

Revenim. Trageti-ma de maneca daca vedeti ca pornesc cu informatiile aiurea pe campii.

La intrarea in Dinant veti trece prin Roca Bayarda, un pinten de stanca f inalt, cam cat 4 case cu 2 etaje. Nu am stiut ce ma asteapta si nu aveam aparatu’ foto pregatit, nu am putut opri si de intors nici atat (din cauza de sens unic), asa ca am ramas cu regretu’in suflet si fara poza, pentru ca iesirea din oras spre Bruxelles e prin alta parte. Toate drumurile in Dinant ajung in Piata Reine Astrid, unde este si o parcare mica. In piata, avand pe partea stanga raul Meuse, veti vedea in fata Collegiate Church of Our Lady, iar langa ea, intrarea in Citadela Dinant, o fortareata. In piata era si un targ de Craciun, unde se frigea carne de strut. Da, da, strut. Nu se facuse pana ne-am fatait noi pe la obiective, ca altfel am fi incercat-o.

La Citadelle de Dinant

Program: in extrasezon cetatea este deschisa de la 10 la 16,30, iar telecabina functioneaza doar in weekend si in vacante (norocul nostru ca era vacanta pt ca altfel aveati ocazia sa-mi vedeti limba scoasa de un cot, dupa urcarea celor aprox 400 trepte).

Pret: 7,5euro, la care am primit si un cupon de discount pt Grota de 2 e de persoana.

Vedeti, asa se face turism, vizitezi ceva si primesti reducere la altceva, astfel te indeamna sa vezi mai multe atractii. Destepti belgienii astia. Dupa ce am facut cateva glumitze cu doamna care ne-a dat biletele, am urcat in cetate. Lumeee... zero sau aproape de zero. Ne-am plimbat in voie pe unde am avut voie (cand va ziceam ca sunt „poetica” nu ma credeati). Ca sa puteti vizita interiorul galeriilor cu muzeul, trebuie sa luati un tur care dureaza o ora, cu un ghid vorbitor de lb engleza. Trebuie programat inainte, nu se poate lua, asa, la botu’ calului. Cetatea nu este extrem de impresionanta, niste tunuri, ghiulele, un avion, un parc de distractii cu tiroliana (pe care am tocit-o de cate ori ne-am dat pe ea tot familionu’ de la mic la mare, adica 16 ani si 73 ani). In schimb privelistile asupra orasului si vaii raului Meuse sunt mishto. Vedeti pozele.

Collegiate Church of Our Lady

Nu se compara cu alde Notre-Dame, Basilici si altele, dar are un farmec aparte. Mic, dar sincer. Si niste vitralii frumoase. Recunosc, vitraliile sunt slabiciunea mea, dac-mi falfai prin fata asa ceva, atunci totul mi se pare mai frumos. Este deschisa toata ziua, buna ziua, de la 10 -17.

Gotte de Dinant

Spun belgienii, una dintre cele mai frumoase pesteri din Belgia. Nu stiu. Nu le-am vazut pe toate. Inca. Fi’mea se uita urat la mine. Da’ de ceee?

Cu spatele la Citadela si cu fata la rau, veti vedea un pod, peste care treceti, cu masina, binenteles, si in 3 min, mergand pe drumul cu prioritate, ajungeti la pestera, care este undeva pe partea stanga. Atentie, ochii mari, pentru ca puteti trece usor pe langa ea. Noroc cu street view.

Pe timp de iarna programul este de la 13-16 si se viziteaza numai cu un ghid, in grup. Cand am ajuns acolo era deja ora 14,30, si se stransesera deja vreo 5 persoane pentru ultima vizita din ziua respectiva. Noroc, sau ce? Chestia cu scaldatoarea o fi valabila? Mai multe detalii pe www.dinantourism.com.

Am primit reducerea, altfel biletul ar fi costat 8 euro, am mai asteptat vreo 10 min sa se stranga turisti, si am pornit in pas voios in sus pe deal. Am mers cca 5 min in urcus lejer, prin oleaca de noroi (si ce) si ne-am oprit la intrare, ca sa ne povesteasca ghidul cate ceva. Pentru ca eram turisti de toate neamurile a cantat de 3 ori la trei mese diferite. In flamanda, in franceza si in engleza. Am murit de plictiseala. De aceea in pestera m-a pierdut, atat la figurat, cat si aproape la propriu. Noroc cu fi’mea, desi stiu ca i-am spus pe urma ca aia a fost, poate, singura ei sansa. „Ne-am ras” amandoua. E haioasa. Seamana cu ma’sa.

Pestera ca toate pesterile nimic spectacular, pana am ajuns la grota centrala, o maretie de scobitura. Vedeti pozele. Toata plimbarea prin „underground” a durat cca 50 min. Nu stiu cum au trecut minutele, pt ca eram ocupata sa raman in urma si sa fac poze fara turisti in cadru. La sfarsit surpriza. Initial am crezut ca ghidul o da pe gluma, dar as, nu. Ne-a spus ca pentru a ajunge la suprafata, trebuie sa urcam 100 de trepte. Pe aripa tanara a familiei, a durut-o la basca, dar pe cel mai cu experienta de viata, cam 73 ani de experienta a fost destul de provocator. Dar am folosit ocazia sa facem glumite, am impartit urcusul in zone de cate 20 trepte, ne opream si radeam. Mai mult noi, pentru ca zambetul tatei nu era al lui, gasise unul de imprumut pe jos. Dar am ajuns sus intregi si mai voiosi.

Castelul Fryer

Din pacate nu am apucat sa-l vizitam. Cand am intrebat la grota cum ajungem la el cu masina, ne-au spus ca este inchis. Am promis ca ne vom intoarce vara viitoare sa-l vedem pentru ca este supranumit Versailles in miniatura.

Ne-am intors in oras unde ne-am mai plimbat putin pe strazi, spre disperarea alor mei care crezusera ca au scapat ieftin cu castelul inchis. Dar asa am reusit sa dam peste statuia lui Adolphe Sax si peste podul cu saxofoane.

Si in incheiere, pentru domni mai ales (sa ma ierte doamnele) o bucatica de informatie. Stiati ca celebra bere belgiana Leffe a fost produsa/inventata/sau care este cuvantul potrivit, in Dinant de catre preoti, in urma cu muuulti ani? Dau o bere cui ne spune cati ani. Parol, mon cher.

---

VIZUALIZĂRI: 8387 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI