Giant's Causeway, Irlanda de Nord

TIPĂREȘTE

Anul trecut prin mai am fost intr-o "mica" escapada in nordul Irlandei de Nord: Belfast, Bushmills, Giant's Cuseway si as fi vrut sa ajung si la Carrick A Rede. Doar o incredibila eroare de navigatie ne-a facut sa ratam podul... ma rog, cand am realizat ca suntem intr-o grava eroare de traseu era destul de tarziu pentru a ne mai intoarce din drum. Ma rog, asta e alta poveste.

Referitor la vizita la Giant's Causeway... am innoptat in apropiere de Bushmills la o pensiune tip B&B platind 106 euro pentru cazare intr-o camera de trei persoane (noi fiind doar doi, dar asta am mai gasit) si mic dejun. Mentionez ca am facut rezervarea pe drum, in fuga calului (nu spun prin intermediul carui site).Dupa ce ne-am cazat, pensiunea ne asigurand cina, am luat-o fuguta , infometati, catre Bushmills. Am "tras" la restaurantul din centrul orasului unde am servit o cina romantica si am baut vin romanesc. In asteptarea eliberarii unei mese, am servit ceva usor la bar unde ne-am si delectat cu muzica traditionala cantata de un band autohton format din artisti ce aveau peste 50-60 de ani.

A doua zi dimineata, dupa un full irish breakfast, am luat-o din loc si la ora 10:00 eram deja in parcare complexului. In ciuda vantului foarte puternic, la intrarea in parcare erau doi omuleti care te indrumau in functie de ce voiai sa faci. Nu am platit nimic acolo. Intrarea in noul "Visitor center" ne-a cam lasat cu gura cascata.

Vechiul centru a fost distrus in mai 2000 de un incendiu si a trebuit ceva timp pentru ca noul design sa fie “inventat” si pus in practica. Fiind un monument UNESCO managementul acestui loc trebuia sa fie la un nivel extreme de bine pus la punct. De fapt, peste tot unde am fost am observat ca irlandezii au adus la rang de arta organizarea si prezentarea locurilor cu potential turistic.

Ca sa revenim… Designul unic al noului centru de primire a vizitatorilor a fost adoptat in urma unui concurs international, castigatoare fiind o companie specializata din Dublin. (imi miroase putin a nationalism dar pana la urma ce rau e in asta?)

Intr-un an si jumatate a fost gata, asa cum il vedem si acum, poate cu permanente upgrade-uri menite sa faca ca acest loc sa existe si peste 100 de ani. Fatadele sunt acoperite cu placi de bazalt finisat manual, si asamblat cum altfel decat manual, ca un imens puzzle.

Ca si un element de inventivitate este faptul ca acoperisul este conceput in asa fel incat sa colecteze apa pluviala aceasta fiind folosita pentru toalete. Peste 5 km de tevi asigura incalzirea subterana a parcarilor si un kilometru de tevi capteaza aerul si il trimit in interiorul centrului pentru a asigura aerul conditionat.

In interior am gasit un imens spatiu de promovare a locului si a valorilor demne de vizitat in Irlanda de Nord. Bineinteles aici platesti si biletul de intrare care dupa cat imi amintesc a fost undeva pe la 7-8 lire de persoana (am inteles ca acum este 10,5 lire sau 9 daca faci rezervare online). Sincer nu mi s-a parut exagerat.

Am iesit in curtea din spate unde te puteai imbarca contra unui pret modic de 1 euro (da, aveau preturile si in euro) in autobuzele verzi care te transportau pana la punctul de atractie maxima. Am preferat sa mergem pe jos… cam 30’ tinand cont ca ne opream foarte des sa cascam gura sau sa facem poze. Am vazut astfel Baye of the Cow, The Camel, Windy Gap cu Giant’s Marbles si Sandy bay ultima cotitura inainte de a avea in fata ochilor The Grand Causeway, varful impins al The Giant’s loom, principala atractie a acestui loc extraordinar.

Un loc plin de legende si folclor dar facut din pietre dure si reci foarte vechi. De unde sa incepi in a explica ceea ce vezi, cum s-o faci? Pare ca te afli la inceputurile lumii, doar apa oceanului poate fiind mai batrana decat locul in sine. Imaginatia te duce pana la a crede ca niste monstri glumeti s-au jucat cu focul si pamantul si la un moment dat s-au plictisit si au lasat cumva neterminata treaba.

O treaba inceputa acum 60 de milioane de ani cand Oceanul Atlantic si-a facut loc miseleste impartind vechiul continent Pangaea in ceea ce azi cunoastem a fi Americile si Europa. Nenea Pamantu’ s-a bagat in problema si a inceput sa urce si sa coboare placile tectonice care aluneca si astazi pe straturi magmatice ascunse in maruntaiele lui. Acest… Giant’s Causeway cred ca reprezinta in modul cel mai dramatic manifestarea puterii pamantului. (asemenea manifestari geologice mai putem gasi in Scotia, Insulele Faroe, Islanda, Groenlanda, Insulele Azore si chiar in Insulele Canare).

Bineinteles ca socul intalnirii cu acest loc special a fost pe masura. Vremea a pus si ea umarul… nu a plouat (multumim lui Dumnezeu) dar a batut vantul tare, spectacolul valurilor imense care se spargeau de stancile de bazalt fiind unic si uneori infricosator daca din intamplare te aflai prea aproape.

Este destul de riscant sa stai prea mult in acel loc… timpul trece intr-un anumit fel si te poti trezi ca trece ziua si tu esti tot acolo, lipit de acele stanci ascultand sunetele extrasenzoriale ale Giant’s Organ, valurile si vantul care sulfa prin Poarta Gigantilor (The Giant’s gate) asteptand parca sa apara de dupa colt gigantul Finn McCool, un fel de Mesterul manole care a incercat sa construiasca un pod pana la iubita lui in Scotia, pod ce era distrus in fiecare noapte de bunica gigantului, speriata ca l-ar putea pierde.

Cand in sfarsit lucrarea a fost terminat, saracul gigant si-a dat ultima suflare, extenuat, in bratele iubitei sale. Bunica “Granny” poate fi vazuta si acum cazuta in golful Port Ganny, in disperarea ei de a-l salva pe Finn.

Cine are timp destul poate bate la pas inca vreo 7 km dupa, pentru a vedea The Giant’s Boot, The Ampfitheatre, The Giant’s Chimneys unde se pot vedea straturile de laterita, sol rosu ramas in urma ploilor diluviene din Paleocen, perioada de incalzire accentuate a vremii pe aceste locuri si nu numai aici, ajungand pana la Pleaskin Head unde poti vedea The horse shoe, alta formatiune interesanta.

La intoarcere am luat naveta, in 10 minute ajungand inapoi la visitor center unde dupa o “sesiune” de cumparaturi am intors privirea inca o data spre locul de unde venisem (nu poti vedea nimic din centru si nici din parcare sau imprejurimi) plecand convinsi fiind ca nu va trece mult timp si vom reveni. Ne-am imbarcat si am fixat cap compass Cliffs of Moher urmand Wild Atlantic Way.

Un pont: cand veniti in Irlanda (vorbesc de insula) luati cu voi un poncho impermeabil. Este de un real ajutor in cazul vremii extreme de schimbatoare, nu ocupa loc mult in bagaje si va ajuta sa ramaneti cat de cat uscati daca prin peregrinarile voastre va prinde ploaia (ceea ce e cam la ordine zilei pe aici unde ploua si din senin). Umbrela mai mult va incurca.

Incercati sa nu plecati de la Giant’s Causeway fara a cumpara un souvenir, cat de mic, un pliant, o pietricica… localnicii si voluntarii care isi ofera serviciile vor fi extreme de incantati si credeti-ma, merita sa-i vedeti zambind.

---

VIZUALIZĂRI: 1030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI