De la ruine antice, la băi termale: orașul antic Erythrae şi stațiunea balneo Şifne

TIPĂREȘTE

În încheierea depănărilor de poveşti din Çeşme, nu mă înduram să nu aduc vorba despre singurii „bolovani” care amintesc de istoria multimilenară a locurilor.

Niște iubitori de „pietroaie” antice ca noi, n-ar fi putut pleca din zona Çeşme fără să viziteze unicul sit arheologic din regiune, așa că într-una dintre zilele celei mai recente vacanțe turcești, ne-am trezit clar că vrem să cutreierăm pe coclaurile satului actual Ildırı, acolo unde se afla în vremuri străvechi orașul Erythrae sau Erythrai.

Aflasem dinainte de a pleca în vacanță de acest sit, însă cei de la Informații Turistice din Çeşme ni l-au recomandat ca pe ceva must-see în zonă spunându-ne că intrarea este liberă, spre a ne determina să nu-l ocolim. Ne dăduseră și pliante convingătoare, doar-doar să nu-l ratăm.

Distanța din Çeşme până la Ildırı este de cam 25 km, satul aflându-se în nord-estul regiunii, chiar la poalele muntelui Mimas din mica peninsula Karaburun. În bună parte, drumul este pe coastă cu o priveliște frumoasă spre mare, iar asfaltul este ok, spun asta fiindcă anul trecut s-a lucrat intens, iar rezultatul a ieșit pe măsură. Satul este pitoresc, are case cu arhitectură interesantă, ridicate din piatră roşiatică, mai târziu am înţeles, extrasă din sit.

Înainte de a urca la vestigii, am dat o raită prin sat, am văzut că dispune de câteva pensiuni la şosea, unele chiar drăguţe, lăsaserăm maşina în parcarea centrală, situată lângă şirul de comercianţi de produse locale care etalau pe tarabe o sumedenie de mărfuri tradiţionale alimentare şi nealimentare, suvenire. Apoi, urmărind indicatoarele către acropole, am luat la picior străduţele suinde către partea cea mai veche a aşezării. La baza sitului se află o terasă cu de-ale gurii, pe nume Agora Kafe Restaurant, la ora aceea matinală abia se pregătea să deschidă.

Erythrae sau Erythtrai sau, mai târziu, Litri, a fost unul dintre cele 12 orașe ioniene din Asia Mică înființate de grecii veniți din preajma Atenei în jurul anilor 1100 Î. C. într-un golf amplu, privind direct în față la insula Chios. În acele vremuri străvechi, orașul Çeşme, care era cunoscut sub numele de Cyssus, acționa ca orașul port pentru Erythrae. Cuvântul Erythrae înseamnă roșu în greacă. Această aşezare datând din epoca bronzului, se crede că și-a luat numele de la culoarea roșie a solului său.

Acest oraș, în care comerțul era extrem important, a fost, de asemenea, faimos pentru pietrișurile pe care le-ar fi produs și exporta la un moment dat, pentru vinul obținut, pentru făina fină și pietrele de mori produse aici. A înflorit în jurul anilor 700-600 Î. C., apoi a decăzut, iar Alexandrul cel Mare l-a readus pe linia marilor orașe antice: Efes, Pergam, Milet, având planuri mărețe cu acesta, din păcate, moartea acestuia împiedicând ducerea lor la îndeplinire. Oraşul a fost vestit în antichitate pentru faptul că avea doi oracoli, ambii în persoanele unor femei, una pe nume Sybil, cealaltă, Herophile, cea de-a doua predica divinitatea lui Alexandru cel Mare, convinsă fiind că acesta era fiu de zeu. În vremurile de demult, oraşul era întins, în zilele noastre descoperindu-se numai o mică parte dintre componentele de atunci, peste acesta s-a întemeiat actualul sat, multe dintre ruinele de odinioară fiind rămase sub gospodăriile şi pământurile actualilor locuitori.

În perioada romană a fost jefuit, iar importanța sa a dispărut după cutremurele din regiune, din primul secolul D. C. Câţiva oameni de ştiinţă susţin că Sfântul Pavel a poposit la Erythrae în drumul său de la Mytilene-insula Lebos, către Ierusalim. Totuşi, în perioada bizantină oraşul a renăscut, remarcându-se ca un centru episcopal până în anul 1292. Din 1366 se află sub dominaţie otomană.

Toate aceste informaţii le-am găsit pe principalul panou informativ aflat lângă teatrul antic. Cert este că primele săpături în zonă au fost făcute de italieni, dar oraşul antic a fost readus la lumină de profesorul Ekrem Akurgal de la Universitatea din Ankara, în anii‘60, fiind lăsat oarecum nesupravegheat ulterior din lipsă de finanţare.

În plimbarea noastră, primul obiectiv care ne-a ieşit în cale a fost Heroon, un templu cu bază paralelipipedică în trepte din care se văd pereţi scunzi de piatră ruginie. Pe locul unde în antichitate era presupusa agora, acum stau câmpuri cultivate, împânzite de instalaţii de irigaţie. După câteva poze făcute în grabă, ne luăm după indicatoare şi ne îndreptăm către teatrul antic, considerat una dintre piesele de rezistenţă ale sitului. Din păcate, acesta nu s-a conservat într-o stare prea bună, doar forma sa şi cele câteva rânduri de scaune rămase parţial ne duc cu gândul la ce ar fi reprezentat această construcţie grandioasă în alte timpuri. Se pare că putea găzdui circa opt mii de persoane, fiind clădit iniţial în secolul al III-lea Î. C., dar reparat şi extins de romani în timpul împăratului Hadrian.

În timp ce ne aflam la bază, pe locul fostei skene, am văzut în depărtare primul grup organizat de vizitatori venind alături de ghid către ruine. Pe când ne opream să fotografiem, ne-au prins din urmă şi ne-am dat seama că era vorba despre un grup de turişti bulgari sosiţi cu autocarul, şoferul acestuia dorind să se alăture grupului, după ce-şi lăsase maşina în siguranţă. Ghida lor se oprea din când în când dându-le explicaţiile de rigoare din care ne-am fi dorit şi noi să fi înţeles ceva, dar cum vremurile Studio X erau demult apuse, n-am reuşit decât să auzim, nu să şi înţelegem.

De sus, după ce am terminat de urcat rândurile de scaune, priveliştea către sat şi golful Ildırı cu insuliţele sale este senzaţională.

Apoi, am luat calea potecii care să ne ducă la biserica Matrone, următorul obiectiv al sitului, nu de aceeaşi vechime cu restul, dar mărturie a statutului său episcopal. Ruinele bisericii se află lângă cele ale Templului Atenei Polias, din cele ale bisericii rămânând în picioare pereţi verticali, din cele ale templului distingându-se baza sa poligonală din pietre roşiatice neregulate. Templul Atenei Polias fusese ridicat în cea de-a doua jumătate a secolului al VIII-lea Î. C., lesne de priceput de ce n-a mai rămas mai nimic din el. Înăuntrul său s-ar fi descoperit o statuetă din teracotă a zeiţei şi o statuie Kore reprezentând o femeie greacă, ambele aflându-se acum la Muzeul de Arheologie din Izmir. E drept că şi la muzeul din Çeşme, situat în castelul medieval văzuserăm alte piese mai mici excavate din sit.

Dar, cel mai frumos lucru ce mi-a rămas întipărit în minte, dar şi în memoria aparatului foto, este priveliştea minunată de pe acropole, din cel mai înalt punct al colinei (aprox. 90 m). De acolo se obţine o panorama uimitoare de jur-împrejur a tot ce reprezintă acea zonă: marea cu insuliţele sale nelocuite, cunoscute ca fiind locurile de unde s-ar face cele mai bune scufundări din Çeşme, în faţă insula Chios, în spate satele cu câmpurile cultivate al sătenilor, în lături golful cu portul micuţ şi oraşul nou-staţiune, dar şi în cealaltă parte, satul vechi de unde ne porniserăm şi noi ascensiunea.

La coborâre în sat, am identificat zona romană a fostei aşezări cu câteva ruine de vile, am mai făcut câţiva paşi, am cumpărat câte ceva de la tarabele localnicilor, apoi, însetaţi fiind, ne-am aşezat la o terasă pentru a savura câte un suc proaspăt şi delicios de rodii.

Odată repuşi la drum, ne gândeam să rămânem la baie la Ilıca, apoi văzând pe harta maps. me că ne aflăm în apropierea golfuleţului Şifne, mi-am amintit că locul se remarcă prin apele sale termale tămăduitoare. Lansez propunerea, soţul nu zice nu şi iată-ne în micul Şifne, o ministaţiune cu un hotel pe malul mării care pune în valoare apele termale din zonă: Şifne Termal Otel, după ce le captează din rărunchii pământului ca mai apoi să le elibereze în mare.

Ajungem la faţa locului, intrăm spre edificare la recepţie şi întrebăm spre a primi lămuriri. Recepţionerul vorbea fluent engleză, foarte amabil ne-a explicat că bazinele cu apă termală pot fi folosite şi fără recomandare medicală sau cazare în resort, dar contra sumei de 30 TL/persoană, între orele 09,00-18,00. Cum era trecut deja de orele prânzului, hotărâm să revenim într-o altă zi aici, Ilıca părând totuşi varianta cea mai răcoritoare pentru acea după-amiază fierbinte.

Nu mai târziu de a doua zi de dimineaţă, vremea s-a supărat, arătându-ne faţa ei cea urâtă: nori cenuşii, vânt tăios şi din când în când picături de ploaie. Mă uit pe prognoza zilei şi era clar, plaja era compromisă, la fel şi cutreierările pe coclauri. Imediat îmi vine ideea de a reveni la Şifne, căci ce poate fi mai plăcut decât să stai în apă caldă chiar şi în piscine descoperite, în timp ce afară vremea nu e prea prietenoasă?!

Lansez propunerea iarăşi, ne învoim, facem bagajele şi gata, la Şifne!

Din Çeşme până la Şifne sunt doar 8 km, aşa că am ajuns destul de repede la băi, la Şifne Termal Otel. Am achitat cu cardul cele 60 TL, ni s-a explicat regimul bazinelor cu apă termală (al plajei nu era cazul), ni s-a spus că ne putem folosi de serviciile restaurantului, ni s-a recomandat să urmăm regulile de pe panouri, acestea fiind scrise şi în engleză.

Şifne Termal Otel are două bazine în aer liber în care apa termală ajunge la 42 grade şi vindecă mai multe afecţiuni precum boli reumatice inflamatorii (în principal artrită reumatoidă, spondilită anchilozantă), boli articulare neinflamatorii, psoriazis, neurodermatită, alte boli de piele. Dar, nu sunt deloc binevenite pentru suferinzii de hipertesiune, cancer, diverse infecţii. Hotelul are două corpuri, un centru de masaj, în total 33 camere total modernizate anul trecut şi lângă bazine se află toaletele, duşurile, cabinele de schimb. Altfel, hotelul a fost construit în 1969, având deja o vârstă.

Totul în jur este foarte curat şi îngrijit, spaţiile verzi pe care sunt aşezate şezlonguri sunt impecabile, ieşirea la mare se face pe alei la fel de îngrijite. Are un restaurant drăguţ cu o paletă largă de feluri de mâncare, destul de bine gătite (le-am încercat), preţuri deloc mari, după cum am văzut.

Am stat aproape toată ziua înmuiaţi în apele termale de la Şifne, afară bătea vântul dând senzaţie de răcoare, din cer mai cădeau stropi mărunţi de ploaie, dar cufundaţi în apă până la gât, n-am simţit decât relaxare şi plăcere. La final aveam pielea încreţită şi murată, dar eram total destinşi. Pentru acea zi, Şifne a fost cea mai bună opţiune pentru noi, dar poate fi ok acolo şi în condiţii de vreme normală.

La final, recomand vizita atât la situl antic de la Erythrae cu tot cu satul actual Ildırı, cât şi la piscinele termale de Şifne Termal Otel, acestea fiind locuri pe care şi noi am fost sfătuiţi să nu le ratăm dacă ne aflăm în Çeşme.

Ca şi concluzie generală, după ce am stat zece zile în peninsula Çeşme, am numai cuvinte de laudă despre aceste meleaguri şi recomand tuturor celor ce iubesc Turcia şi nu numai, să o ia în calcul ca pe o posibilă destinaţie de petrecere a vacanţei, fiind un un loc binecuvântat cu de toate, foarte ofertant din multe puncte de vedere: climă, relief, izvoare termale, istorie, tradiţii. Chiar dacă e o zonă aplecată în special către turci, nu ezitaţi să mergeţi în Çeşme, aceştia ştiu să fie gazde excelente care îi fac să se simtă bine şi pe cei mai pretenţioşi dintre musafirii lor.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=vt5-Y7Rf4Nk

---

VIZUALIZĂRI: 2541 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI